Nu doar corupţia, ci şi birocraţia şi lipsa de responsabilitate pot ucide. Trebuia să moară oameni pentru ca semenii lor să înţeleagă acest lucru. Numărul celor ucişi de incendiul de la Clubul „Colectiv” din Capitală a ajuns deja la 60, la care se adaugă alte zeci de răniţi. Cine poate plăti pentru vieţile pierdute, pentru suferinţa celor salvaţi, aflaţi încă prin spitale, şi pentru durerea fără margini a familiilor acestora?! Acum se caută vinovaţii şi neapărat trebuie găsit şi un „acar Păun”, însă cu cât se scormonesc mai adânc lucrurile, cu atât mai bine se înţelege faptul că adevăratele cauze ale tragediei sunt birocraţia şi lipsa de responsabilitate din sistemul administrativ statal şi aşa foarte stufos.
. .
Birocraţia, pentru că în România oamenii sunt adesea purtaţi pe drumuri degeaba, trimişi de la Ana la Caiafa, puşi să aştepte cu zilele, deoarece funcţionărimea este mereu „îngropată în hârtii” şi cum „zilele încă n-au intrat în sac”, „ce poţi face azi mai lasă şi pe mâine”, şi uite aşa, mai la o cafea, mai la o bârfă, timpul trece şi hârtiile se plimbă dintr-un birou în altul până când se rătăcesc. Acum cu cazul ăsta strigător la cer, la o cercetare mai adâncă s-au constatat o mulţime de nereguli, de hârtii care n-au ajuns la timp unde trebuie, de controale efectuate formal, de nerespectarea unor cerinţe pentru buna funcţionare a localurilor destinate activităţilor distractive, şi de prevenire a evenimentelor neplăcute şi multe altele care concură la asigurarea vieţii cetăţenilor. Toate se înşiruie într-un adevărat „lanţ al slăbiciunilor”, iar acum, când se caută culpabilii, căci cineva trebuie să plătească, trebuie neapărat găsit un „acar Păun”, adică un „ţap ispăşitor”, dar de astă-dată nu mai contează dacă acesta este de la baza sau de la vârful piramidei. Şi s-au găsit destui deştepţi să-l propună în acest rol tocmai pe Raed Arafat, care „imediat” ar trebui să-şi dea demisia. Păi bine, domnilor, nu v-a ajuns că după Revoluţie v-aţi grăbit să desfiinţaţi fabricile şi uzinele ţării, construite cu sânge şi sudoare de înaintaşii noştri, şi să falimentaţi astfel industria românească, acum vreţi să-i luaţi şi pâinea lui Arafat? Tocmai acestui om care ne-a arătat ce înseamnă un sistem SMURD destinat salvării mai rapide a vieţilor în România?! E uşor să desfiinţezi ce-au făcut alţii, dar mai greu să desfiinţezi ce-ai făcut tu, care arăţi acum cu degetul în jos precum în arena gladiatorilor de altădată. Lăsaţi-l pe Arafat acolo unde este, certaţi-l dacă vreţi, dar lăsaţi-l, căci el a pus masa şi acum când e la servit, nu veniţi să vă aşezaţi la bucatele gata aşternute şi să-l daţi pe el afară, lăsaţi-l să muncească cu aceeaşi energie şi pasiune pentru noi toţi şi să fim fericiţi că-l avem. Spre deosebire de mulţi alţii, el este un om de caracter, şi-a recunoscut posibila greşeală de a nu fi fost corect informat, şi-a cerut iertare public şi n-a cedat presiunii, spunând hotărât: „Nu demisionez!” şi bine face. La presiuni continue, Ponta a demisionat, dar apoi s-au găsit destui să-l acuze şi să-i reproşeze faptul că a luat o asemenea hotărâre, căci orice-ai spune şi orice-ai face oamenii nu vor fi mulţumiţi niciodată. Birocraţia nu înseamnă Arafat! Ea înseamnă mult mai mult, ea arată carenţele unui sistem administrativ naţional, unde adesea birocraţia lucrează mână în mână cu corupţia. Tocmai s-a născut un nou subiect televizat, cică un anume şef nu-şi poate dovedi studiile făcute la Universitatea „Spiru Haret” şi că ar fi prezentat o diplomă falsă. Şi nu este singurul caz, s-a auzit destul de des despre scandalul diplomelor false. Ei da, aceasta înseamnă birocraţie şi corupţie! Dar despre scandalul referitor la copiii arşi la Maternitatea din Giuleşti şi despre faptul că nici după mai mulţi ani despăgubirile acordate familiilor victimelor n-au ajuns la ele şi oamenii se-ntreabă unde au dispărut banii, dar despre eliberarea carnetelor de conducere chiar şi analfabeţilor, dar despre purtarea pe drumuri a persoanelor handicapate, pentru a fi verificate periodic, dar despre multe altele despre care s-ar putea scrie tomuri întregi cuprinzând suferinţele şi dramele românilor într-un sistem corupt? Cum să nu fie corupt, dacă aproape oriunde mergi pentru a ţi se rezolva ceva, trebuie să împingi şpaga, altfel eşti amânat şi purtat pe drumuri? Acum să nu credeţi că în întregimea lui sistemul e corupt; există şi mulţi funcţionari oneşti şi civilizaţi, care îşi fac datoria cu conştiinciozitate şi este o plăcere să-i întâlneşti şi să-i admiri. Totuşi, în ansamblu, sistemul trebuie curăţat de corupţi, incompetenţi şi răuvoitori sau lipsiţi de conştiinţă şi spirit civic, dacă vrem ca lucrurile să meargă mai bine şi să fim priviţi altfel decât ne batjocoresc francezii sau suedezii în clipurile televizate.
Cât despre acarul Păun, vom reveni într-un alt material pentru a înţelege mai bine sensul birocraţiei, a cărei definiţie clasică ne-o oferă Karl Marx: „Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliţi reciproc” (Citatopedia).
Dar cum timpul le vindecă pe toate, să sperăm că în cele din urmă ne vom vindeca şi noi de birocraţie.
Mihai Trifoi
