Într-unul din articolele noastre anterioare atrăgeam atenţia asupra celor două noi „partide”, pe care le-am numi „Generaţia Facebook” şi „Diaspora” şi care au jucat şi vor juca un rol foarte important pe scena politică din România.
Chiar dacă cele două fenomene nu sunt partide în adevăratul sens al cuvântului, ele se comportă ca nişte „partide sociale” unite într-un „front comun” numit mai recent „Vocea Străzii”, şi care şi-au arătat puterea pentru prima dată cu ocazia alegerilor prezidenţiale de anul trecut, şi iată, acum şi mai mult, dând jos un guvern. E de prevăzut însă că lucrurile nu se vor termina aici, deoarece aceste mulţimi adunate pe străzile Capitalei şi în alte oraşe, la care se adaugă cele din Diasporă, după cum spunea un comentator TV, „nu ştiu precis ce vor, dar ştiu ce nu vor”, dar în cele din urmă reiese un singur lucru esenţial pe care îl vor: schimbarea! Schimbarea clasei politice corupte, redarea demnităţii poporului şi viaţa socială într-un regim de normalitate!
Printre cele mai sugestive lozinci purtate de manifestanţi două ies în evidenţă: „Corupţia ucide!” şi „Singura soluţie, încă o revoluţie!” Şi, de fapt, putem spune că „revoluţia” s-a produs deja, fără arme, fără morţi şi răniţi, fără manifestanţi bătuţi de poliţişti, încât am putea-o numi o „revoluţie curată”, al cărei efect nu se va rezuma doar la „căderea Guvernului”, ci la schimbarea actualei clase politice sau cel puţin la reformarea ei.
Într-un anume fel, autorităţile „au mâinile legate”, neputând acţiona în forţă pentru dispersarea manifestanţilor, căci ceea ce a dus la declanşarea acestor proteste stradale nemaiîntâlnite a fost tragicul eveniment de la blestematul club „Colectiv”, moment după care furia oamenilor a luat proporţii, luând astfel prin surprindere clasa conducătoare, iar furia întotdeauna se revarsă asupra cuiva. În realitate este vorba nu atât de furie, cât de nemulţumirile oamenilor, adunate în timp, faţă de cei aleşi să-i conducă şi să le facă viaţa mai bună, dar care (cel puţin o bună parte dintre ei) s-au folosit de putere pentru a-şi asigura în primul rând lor un trai de nabab, încurcând astfel „datoria faţă de alegători” cu „afacerile mafiote” cu…Statul. Dar cum „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, iată că s-a spart şi nemulţumirile oamenilor au atins „masa critică”, iar „explozia” s-a produs pe neaşteptate, şi presupunem că de astă dată lucrurile nu se vor opri aici, deoarece tensiunea nu dă semne de scădere, ci de creştere, iar masele se organizează, astfel că „schimbarea” cerută va trebui să se producă, aceasta fiind „singura soluţie”. Europa se schimbă, Lumea se schimbă, deci şi România trebuie să se schimbe, dar cu toţii ne dorim o schimbare în bine. De ce este România o ţară săracă, mereu la periferia Europei? Pentru că a avut guvernări proaste, care au permis viermelui corupţiei să se înfrupte din trupul ei, s-o roadă din interior şi s-o secătuiască, încât acum nu mai e loc de mirare că a sosit „ora socotelilor”.
Ne-am dori ca această „revoluţie” să rămână curată, iar „schimbarea la faţă” a României să se producă în mod paşnic, acum când lumea este din nou „cu ochii pe noi”.
. . Mihai Trifoi
