Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucrarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1944 noiembrie 14. După cum se ştie, administraţia românească în sensul deplin al cuvântului a durat doar între 8 septembrie -14 noiembrie. 1944, ea nu a revenit nici la 6 martie 1945 şi nici după aceea aşa cum se va observa în continuare. În a doua decadă lunii noiembrie, administraţia românească din Transilvania de Nord eliberată cu atâtea sacrificii, a fost desfiinţată în condiţiile cunoscute, respectiv ,,nemulţumirile”, create de guvernele de uniune naţională Sănătescu şi Rădescu, acuzate de atitudine antisovietică, sabotarea frontului antihitlerist şi chiar ,,persecutarea minorităţilor naţionale” din Transilvania.
Ceea ce s-a petrecut în judeţul Trei Scaune poate fi privit ca un element oarecum particular. Sub presiunea aliatului sovietic instalat în judeţ, cu largul concurs al unor elemente horthyste readuse în fruntea administraţiei locale, autorităţile române s-au retras în localitatea Prejmer din judeţul Braşov. În mod paradoxal, pentru judeţul Trei Scaune funcţiona o aşa zisă „prefectură populară” şi prefectura legală „în exil” în judeţul învecinat. „Proces-Verbal, Dresat astăzi, în ziua de 14 Noiembrie 1944, în localul Primăriei oraşului Sf. Gheorghe cu ocaziunea predării în baza ordinelor primite de la Ministerul Afacerilor Interne şi Comandamentul armatelor ruseşti, Subsemnatul primar Eugen Sibianu predau Primăria cu toate bunurile şi inventarul existent precum şi conducerea domnilor: Kisgyorgy Tamaş, Schuller Şandor, Mark Albert şi Imreh Iuliu. În ceea ce priveşte lucrările începute şi executate propun ca să fie terminate, fiind începute de subsemnatul în baza ordinelor Comandamentului armatelor ruseşti. Se predau toate obiectele şi mobilierul aşa cum l-am primit şi cum se găseşte la această dată. Drept care am dresat şi semnat prezentul proces-verbal. Situaţia de casă se găseşte se află la dl. Sima Ilie ajutor primar. D.C.M.I”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1563/ 1944).
1944 noiembrie 14. Relatări ample referitoare la aceste stări de lucru sunt cuprinse în arhiva Legiunii de Jandarmi Trei Scaune, retrasă şi aceasta la Prejmer. Astfel, un raport al acesteia cuprindea cele ce urmează: ,,Cu ocazia evacuării teritoriului judeţului … formaţiunile teritoriale au fost atacate de partizani unguri… Avem alte cazuri în care subofiţerii au fost dezarmaţi de către ruşi şi unguri, cum a fost cazul postului de la Olteni”. ,,Constatăm prin prezentul proces verbal, că în ziua de 14 noiembrie 1944 când evacuam postul de jandarmi Olteni, ajunşi în oraşul Sf. Gheorghe, în piaţa oraşului am fost baricadaţi de circa 50-60 de persoane civile cu banderole roşii la mână care au început a ne arunca din căruţe bagajele şi dezarma militarii”. Informaţii cu acest conţinut sunt abundente. De asemenea, autorităţile orăşeneşti aduceau acuze chiar şi armatei române învinuind-o de acţiuni de jaf pe raza localităţii Sf. Gheorghe, în realitate comandamentul militar achiziţiona produse necesare trupelor române în drum spre front.
În privinţa tratamentului la care populaţia română era supusă, recurgem la un document edificator în acest sens. Când un muncitor român, angajat al primăriei Sf.Gheorghe solicita retribuţia ce i se cuvenea pentru perioada septembrie- noiembrie 1944, i se răspundea textual: „vă aducem la cunoştinţă că salariul pretins după facerea socotelilor din partea foştilor conducători ai oraşului nu vi-l putem achita cunoscându-se faptul că în septembrie- noiembrie 1944, sub scurta administraţie românească, primar fusese liberalul Eugen Sibianu, fost prefect şi preşedinte al Despărţământului Trei Scaune-ASTRA, puse apoi sub urmărire de noile autorităţi „populare”. (ANC, Fond Legiunea de Jandarmi Trei Scaune, dos. 26/1944-1945, f. 322 şi 327 şi dos. 787/1944)
1944 noiembrie. „În judeţul Trei Scaune şi judeţul Ciuc, unde trei zile n-au fost jandarmi, nici prefecţi, nici primari şi când a venit Comandamentul sovietic, a pus prefecţi şi primari pe nişte maghiari, care şi-au pus o bandă roşie la mână şi s-au declarat comunişti. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p.197)
1944 noiembrie 27. Este adoptată o ordonanță care prevede printre altele: „În orașe primarii, în comune autoritățile locale să împartă pentru țărani pământurile peste 50 de hectare. Proprietarii uzinelor și fabricilor sunt obligați, ca peste 8 zile să înceapă producția, în caz contrar vor interveni autoritățile locale; datoria fiecărui cetățean cinstit este să sprijine frontul antihitlerist cu alimente și alte bunuri”. (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular –democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p,162 -163)
1944 noiembrie. După plecarea administraţiei româneşti s-au instalat vechii conducători unguri şi a început o nouă serie de persecuţii: „Românii care ajutaseră operaţiunile trupelor sovietice şi româneşti în Ardeal sunt arestaţi şi internaţi în închisoarea din Sfântu Gheorghe. În comuna Zagon, judeţul Trei Scaune, sunt arestaţi ilegal şi maltrataţi 29 de români. Autorităţile româneşti, în curs de evacuare sunt ultragiate şi atacate cu armele. Limba română este interzisă în instituţiile publice. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta –Graphic, Ploieşti, 2011, p. 227)
1944 noiembrie – 1945 mai. Şeful tuturor era Pila István, fostul comandant al „jandarmeriei populare” din Trei Scaune, „mare agitator şi şovinist”, iniţiatorul majorităţii arestărilor samavolnice, al maltratării românilor din judeţul respectiv, în perioada noiembrie 1944 – mai 1945. Printre conducătorii organizaţiei clandestine se aflau chiar şi ocupanţi ai unor posturi importante: şeful Poliţiei Sfântu Gheorghe, Silvasy Isidor, şeful Biroului administrativ din aceeaşi Poliţie, Demeter István ş.a. Se preconizau, în ordine: propaganda antiromânească, sabotajele, actele de terorism şi, într-un context internaţional favorabil, o rebeliune armată. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta –Graphic, Ploieşti, 2011, p. 316)
1944 decembrie 3. Soarta funcționarilor și muncitorilor români din Sf. Gheorghe rezultă și din următoarea adeverință: „Se adevereşte de noi că, D-l D.A., locuitor din comuna Dobârlău, jud. Braşov, angajat ca om de serviciu la Primăria acestui oraş, a funcţionat la această instituţie, de la 9 octombrie până la 14 noiembrie 1944, când s-a evacuat împreună cu Primăria în comuna Prejmer, jud. Braşov. Numitul a primit de la această Primărie toate drepturile băneşti ce i se cuveneau, conform deciziei de angajare, până la 1 Decembrie 1944. D-l D.A., rămâne şi mai departe la dispoziţia Primăriei, având ca atribuţii îngrijirea animalelor, proprietatea Primăriei, evacuate de la Sf. Gheorghe. Prejmer, în 3 decembrie 1944, Primar, Eugen Sibianu”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 1627/1944).
1944 decembrie 4. Organizația județeană P.C.R. se adresează Primăriei orașului anunțând intenția de a lua în stăpânire Tipografia „Jokai” din Sf. Gheorghge, împreună cu anexele sale. (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular –democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p163)
1944 decembrie 11. Pretura Plăşii Hărman transmite primăriei comunei Prejmer următoarea adresă: „Conform ordinului Prefecturei Braşov nr. 18440/1944, Vă rugăm să puneţi în vedere tuturor funcţionarilor evacuaţi din oraşul Sf. Gheorghe, pretori, notari şi funcţionari administrativi de stat care au fost repartizaţi în Ardealul de Nord, să se înapoieze imediat la autorităţile unde au funcţionat anterior ca titulari şi unde vor presta serviciul. Salariile acestor funcţionari se vor plăti în continuare de autorităţile din bugetul cărora figura înainte de repartizare în Ardealul de Nord. Funcţionarii evacuaţi din Basarabia şi Bucovina se vor întoarce la autorităţile unde au funcţionat pentru utilizare”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, Inv. 5, partea a II-a, nr. 216 Pretură, înregistrat la Prefectura Treiscaune cu nr. 1423, din 11 decembrie 1944, p.53).
1944 decembrie. „În comuna Covasna a fost arestat, în decembrie 1944, preotul român şi dus la Sfântu Gheorghe, apoi maltratat de aşa-zişii jandarmi secuieşti, cu concursul populaţiei civile. Cu răni adânci, a fost închis într-un beci, ţinut complet dezbrăcat la frig şi umezeală.” (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta –Graphic, Ploieşti, 2011, p. 230)
1944. Postul de jandarmi Sf. Gheorghe a întocmit tabelul nominal „cu persoanele maltratate şi schingiuite pentru consideraţiuni de ordin naţional, de jandarmii maghiari. În rândul acestora se găsesc și cetățeni de etnie maghiară. Un exemplu în constituie cazul lui S.D., în vârstă de 66 de ani, care, „în anul 1944 a fost acuzat că ar fi spus că ar tăiat capul lui Horthy Miklos, astfel că a fost condamnat la 3 ani.” (A.N.C, Fondul Legiunea de jandarmi Treiscaune, Dos. 184, p.75)
1944. În închisoarea de la Sf. Gheorghe au fost adunaţi soldaţii maghiari întorşi de pe front din zona oraşului Sfântu Gheorghe şi care au fost trimişi în lagărul din Feldioara urmând a fi îmbarcaţi în vagoane şi trimişi în lagărele din Uniunea Sovietică. (Monografia istorică a satului Micfalău, mms., p. 36)
1944 – 1945. După eliberarea judeţului de ocupaţia străină în 1944, Legiunea de Jandarmi s-a numărat printre instituţiile ce urmau să restabilească autoritatea statului român în această zonă. Este ştiut faptul că reinstaurarea realei administraţii româneşti în Trei Scaune a eşuat ca urmare a intervenţiei Comisiei Aliate (Sovietice) de Control, situaţie menţinută şi după 6 martie 1945. (Dan Baicu Vasile Dan, Istorie şi arhivistică în Arcul Intracarpatic, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2003, p. 118)
1944 – 1948. La fel ca şi tatăl său, protopopul Ioan Rafiroiu, care în urma „torturilor, umilinţelor şi insultelor” suferite din partea ocupanţilor vremelnici şi-a găsit obştescul sfârşit în 1948, preotul Ioan Rafiroiu jr., s-a „bucurat” de atenţia autorităţilor instalate la putere în judeţ, după retragerea administraţiei româneşti, din 14 noiembrie 1944. După ce în februarie 1945 a fost condamnat la un an şi trei luni închisoare, fiind eliberat la intervenţia Parchetului, care a găsit „sentinţa nedreaptă”, în 22 martie 1945 este arestat din nou şi deţinut fără ca familia sa să ştie ceva de soarta sa. Toate demersurile întreprinse pentru cunoaşterea situaţiei în care se afla preotul Ioan Rafiroiu au rămas fără nici un rezultat. La fel ca şi Victoria Lipan, din romanul Baltagul, dar mai norocoasă ca ea, soţia sa, Ana, a început să bată la toate ușile, ajungând, în final, în audienţă la primul-ministru dr. Petru Groza, care i-a promis sprijinul său în elucidarea cazului. Intervenţiile credincioşilor şi preoţilor din judeţ, cât şi revenirea administraţiei româneşti în zonă, au condus la încetarea funcţionării „Tribunalului poporului” şi eliberarea preotului Ioan Rafiroiu după 68 de zile de închisoare, în care a fost „chinuit şi ţinut în pivniţa umedă şi întunecoasă, bătut şi pus la regim special”. (Ioan Lăcătuşu, „Personalităţi din Covasna şi Harghita, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 1998, p. 131)
1945 ianuarie 23. Ţinându-se cont de situaţiile deosebit de grele în care se aflau toate parohiile din zonă, prin hotărârea Consistoriului din Sibiu, acestea au fost scutite de taxe. „Având în vedere că parohiile din regiunea secuizată au suferit multe neajunsuri şi pagube în timpul ocupaţiei străine, aducem la cunoștință, că le-am scutit de taxele pentru fondurile arhiepiscopeşti, afară de taxele perechilor cununate în anul 1944. Pentru anul 1945 toate parohiile din regiunea eliberată de sub ocupaţie străină, vor întocmi buget şi-l vor înainta fie prin Oficiul protopopesc Sf. Gheorghe, fie prin Oficiul protopopesc Prejmer, spre aprobare Consiliului arhiepiscopesc. Sibiu. (Ioan Lăcătuşu, Preocuparea Mitropolitului Nicolae Bălan privind situaţia românilor ortodocşi din ţinutul Harghitei şi Covasnei, în „Revista Teologică”, Serie Nouă, Anul XV (87), nr. 3, iul – sept 2005, p. 136)
1945 ianuarie 29. Apare Ordonanţa Prefecturii Treiscaune referitoare la împărţirea pământului. (Arhiva CDNC, Fond Manuscrise, Dos. 15)
1945 februarie 13. Într-un raport din 13 februarie 1945, înaintat Arhiepiscopiei Sibiului, preotul Alexandru Petruţ relata: „Trec mai greu aceste zile de continuă persecuţie şi nesiguranţă decât cei patru ani de stăpânire ungară. Atunci apelam la comisiile mixte, azi nu mai ai la cine apela, că nu te poate ajuta cu nimica. Preoţii care azi nu sunt în parohii, în zadar ar veni, că de îndată ar fi arestaţi şi purtați sub excortă şi batjocoriți ca în timpul execuţiilor. Aşa înțeleg autorităţile provizorii democraţia, ca să batjocorească tot ceea ce este românesc”. (Ioan Lăcătuşu, Noi cercetări privind istoria românilor din Sfântu Gheorghe, în „Cuvântul Nou”, anul XII, nr. 3080, 15 mai 2001)
1945 februarie 13. Serviciul Special de Informații (SSI) transmitea constatările reţelei sale din judeţele Treiscaune şi Ciuc. Starea de spirit a populaţiei de aici devenise foarte îngrijorătoare; continua persecuţia populaţiei româneşti de către ungurii care deţineau aproape toate posturile importante în administraţie, „ceea ce produce o mare descurajare printre români”. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 247)
1945 februarie 24. O notă a SSI, menţiona organismele „populare şi democrate” înfiinţate în judeţul Treiscaune; la 29 ianuarie 1945, prefectul „democrat” Demeter Andras, din UPM, emitea Ordonanţa nr. 2177, pentru împărţirea pământurilor, „pe baza hotărârii Consiliului FND”. (Petre Ţurlea, „Români şi unguri”, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011, p. 270)
1945 februarie 25-26-27. „S-a ținut Conferința județeană a Uniunii Populare Maghiare, manifestare la care s-a exprimat din nou adeziunea F. N. D.” (Kozak Albert, Aspecte ale revoluției popular-democratice în județul Covasna, în Aluta VI/VII, 1974 /1975, p,162).
(Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
