Banala apă cu care ne spălăm zilnic, pe care o folosim la prepararea ceaiului sau a „cafeluţei de dimineaţă”, apa vie, apa moartă, apa de descântec, apa sfinţită, apa de foc, apa industrială, apa de gură, apa de izvor, apa plată, apa minerală, apa termală, apa care ne spală păcatele, apa de care ne batem joc poluând-o în toate chipurile, apa pe care o treci când pleci în lumea celor nevii, apa cuprinsă în formula seacă H2O reprezintă totuşi unul dintre elementele fundamentale din natură, fără de care n-ar fi posibilă existenţa vieţii pe pământ.
. .
Aflată în natură în stare solidă lichidă şi gazoasă, apa cea binecuvântată este prezentă în cele mai diverse forme: izvoare, râuri, fluvii, lacuri, mări şi oceane, gheţari, nori, ploaie, grindină, zăpadă, ceaţă, chiciură, apă freatică, dar şi în vegetale şi fiinţe vii. Se spune că organismul uman ar conţine 60% apă, creierul 70%, iar plămânii 90%. Iată de ce auzim mereu îndemnul televizat: „Consumaţi în ficare zi cel puţin 2 litri de apă” şi frecventa expresie „deshidratarea organismului”.
Aproape toate domeniile de activitate umană utilizează apa în procesele tehnologice şi în trăirea vieţii zilnice, dar apa este vitală şi pentru agricultură, care ne asigură hrana necesară, şi pentru navigaţie. Istoria omenirii a fost în mare măsură influenţată de transportul maritim şi fluvial, de navigaţia maritimă în general. Civilizaţiile umane s-au dezvoltat în primul rând pe malurile apelor. Producerea electricităţii cu ajutorul hidrocentralelor sau industria farmaceutică sunt alte exemple edificatoare referitoare la miraculosul lichid. În acelaşi timp apa a constituit şi o sursă de inspiraţie pentru artişti ca şi pentru ritualurile sacre în multe dintre religiile pământului: în creştinism este bine cunoscută practica botezului, izvorâtă din apa Iordanului, indienii se scaldă în apa Gangelui etc., deci sensul religios conferit apei este cel de efect purificator.
Dar pe măsură ce populaţia globului creşte, cantitatea de apă potabilă disponibilă scade. Chiar şi în prezent, după cum rezultă din sursa de inspiraţie (Wikipedia), circa 40% dintre pământeni „nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimă”. Mai ales în perioadele de secetă acest fenomen se accentuează. În plus mai există permanent pericolul contaminării apelor cu agenţi generatori de boli şi care pot duce la adevărate epidemii. În trecut beam apa binefăcătoare direct de la izvoare sau din fântâni, azi nici acest lucru nu mai e sigur şi o consumăm din sticle de plastic cumpărate de la magazin. În aceste condiţii şi în ritmul în care este poluată apa, mai ales de către marile aglomeraţii industriale, viitorul pare destul de sumbru. Dacă nu se iau măsuri urgente de stopare a fenomenului scăderii cantităţii de apă potabilă necesară populaţiilor, s-ar putea ca în câteva zeci de ani apa să devină mai scumpă decât petrolul. Acelaşi articol din Wikipedia susţine că în aceste împrejurări Canada va deveni ţara cea mai bogată, datorita marilor ei resurse de apă potabilă. Sperăm să nu fim nevoiţi şi noi să importăm apă din Canada la preţ de petrol, deci e mai bine să ne păstrăm resursele proprii, să ne purificăm râurile, munţii şi văile, oraşele şi satele, dar începând cu propria gospodărie şi cu apa din creierul nostru… De ce din creierul nostru? Pentru că el conţine 70% apă, iar apa „are memorie”, aşa cum vom vedea mai jos…
Deoarece apa se află în permanentă mişcare şi transformare (evaporare, condensare, îngheţ, topire) constituind aşa-numitul circuit al apei în natură, de care se ocupă mai mult hidrologia şi meteorologia, şi pentru că apa are şi un rol biologic foarte important, ea însemnând un mediu vital pentru milioane şi miliarde de vietăţi, se cuvine să-i acordăm mai multă atenţie din toate punctele de vedere, dar în primul rând să n-o poluăm şi să n-o risipim.
În lumina unor cercetări ştiinţifice, apa se pare că are şi alte proprietăţi miraculoase. Printre articolele apărute pe Internet mai recent se găseşte şi cel referitor la cercetările imunologului francez Jacques Benveniste care, în anul 1988, a publicat un material pe această temă, se zice foarte controversat, în revista „Nature”, explicând ce este homeopatia (ca formă a medicinei alternative). Conform teoriei sale „Apa are memorie, ea poate să reţină o „amprentă” de energii la care a fost supusă”. Deşi teoria aceasta nu este acceptată de către toţi oamenii de ştiinţă, mai nou cercetătorii de la Institutul Aerospaţial al Universităţii din Stuttgart, Germania, o susţin. În articolul menţionat („Apa are memorie. Descoperire care poate schimba total lumea”, din 10.23.2015) referitor la proprietăţile apei se afirmă următoarele „Energia noastră poate călători în afara creierului şi corpului nostru şi comunica cu alte fiinţe vii de toate tipurile şi asta numai datorită amprentei acestei substanţe magice”. Şi dacă teoria este adevărată, atunci „Oceanele, râurile şi ploile ar putea fi transportoare de orice fel de informaţie prin întreaga lume”, deci un fel de „internet natural”.
Chiar dacă lucrurile prezentate mai sus încă nu pot fi pe deplin probate, ele prezintă un sâmbure de adevăr şi un grad de mister, dar cercetările viitoare vor aduce noi dovezi. Nu putem nega din start nici veridicitatea celor de până acum. Poate că nu toţi oamenii cunosc faptul că niciun fulg ne nea nu seamănă cu altul, absolut toate au structuri diferite. Ei bine, veţi întreba probabil, ce înseamnă o picătură de apă sau un fulg de nea. O picătură de apă înseamnă un ocean în miniatură, la fel cum şi fulgul de nea reflectă „oceanul de ninsoare” într-o iarnă cumplită. Dar priviţi la microscop structura fulgilor de nea, şi chiar a picăturilor de apă, şi veţi avea aceeaşi impresie sau descoperire relevantă, că imaginile pe care le vedeţi vă duc cu gândul la ştiinţe, la arhitectură, la geometrie, la pictură, la construcţii logice, la tot ce vreţi şi la ce nu v-aţi gândit până acum, la concluzia că această lume în care trăim este plină de mistere, este necunoscută sau cunoscută în foarte mică măsură, şi deci aşteaptă s-o descoperim şi să-i descoperim Creatorul!
Apropiindu-ne de finalul comentariului nostru, nu putem decât să îndemnăm încă o dată pe cititori de a se apleca mai mult nu numai asupra lucrurilor obişnuite, care se văd, ci şi asupra celor care nu se văd, şi când înghiţim o picătură de apă să nu uităm că ea, precum aerul, constituie esenţa vieţii, deci s-o binecuvântăm şi s-o respectăm, trimiţând prin ea un gând de mulţumire pentru Cel care ne-a dat-o.
Mihai Trifoi
