Azi, 26 octombrie, la dată fixă este cinstit an de an Sf. Mare Mucenic Dumitru. Care în popor poartă şi numele de Sâmedru, fiind considerat patronul spiritual al păstorilor.
Obiceiuri şi datini interesante
Legat de acest important eveniment religios să spunem că s-au păstrat, până în zilele noastre, o mulţime de obiceiuri şi datini interesante, regăsite şi în judeţul Covasna, mai ales în aşezările montane, precum Breţcu, Voineşti, Dobârlău, Ţara Buzaielor.
Este o mândrie să amintim că tot astăzi se împlinesc nu mai puţin de 151 de ani de la zidirea Bisericii din Mărcuş ce are Hramul Sf. Dimitrie. De asemenea, trebuie să specificăm faptul că un mare număr de concetăţeni îşi serbează Ziua onomastică.
Marele Mucenic – Izvorâtorul de mir
Sfântul pe care credincioşii îl serbează cu respect s-a născut, a crescut şi a trăit în Cetatea grecească Tesalonic, provenind din familia unui mare dregător, care nutrea adânc respect faţă de cele sfinte. Deşi era o perioadă tulbure în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, cunoscuţi pentru prigoana creştinilor, el şi-a educat fiul întru dragoste faţă de Iisus.
Tânărul Dimitrie a manifestat de timpuriu multă înţelepciune, curaj şi abnegaţie, calităţi ce l-au ajutat să parcurgă repede ierarhia socială, devenind o importantă căpetenie militară.
Numai că fiind creştin derclarat a avut de suferit multe necazuri din partea dictatorului Maximian, care l-a supus la umilinţe, cazne şi torturi spre a-l face să renunţe la convingerile sale religioase. Însă fără succes, Dimitrie declarându-se răspicat un adept al poveţelor Mântuitorului.
Până la urmă, din porunca împăratului soldaţii l-au ucis, străpungându-i trupul cu suliţele, fiind îngropat de cei apropiaţi cu evlavie. În mod miraculos, la scurtă vreme din mormânt au început să apară stropi de mir, săvârşindu-se vindecări miraculoase. De aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut în popor şi ca Izvorâtorul de mir.
Slujbe de pomenire în amintirea celor răposaţi
Slujbele de pomenire ce se săvârşesc pe 26 octombrie la biserică se fac în amintirea celor dragi plecaţi pe lumea cealaltă. De asemenea, credincioşii se roagă pentru sănătatea lor şi a celor apropiaţi, făcând pomeni.
În lumea satului astăzi sătenii se roagă şi pentru stabilitatea şi prosperitatea gospodăriilor, nădăjduind să aibă parte de recolte bogate, animale multe şi tefere.
Aşa stau lucrurile şi în judeţul Covasna, în multe localităţi rurale de sub munte întâlnind de-a lungul anilor felurite ritualuri, marcate de intervalul ce a precedat Sărbătoarea de Sâmedru. Este vorba, în principal, de pregătirile ce se fac în fiecare casă pentru întâmpinarea sezonului rece, apoi sunt treburile specifice legate de coborârea turmelor spre gospodăriile proprietarilor, urmând ca oile să rămână peste iarnă în bătătura stăpânilor de drept.
Însă azi fiind mare Praznic nu se lucrează la câmp ori în bătătură, închinătorii merg la biserică şi dau pomeni pentru cinstirea morţilor. Împreună cu Sângiorz (Sf. Gheorghe), Sâmedru împarte Anul păcurăresc în două anotimpuri simetrice: Vara pastorală ( între 23 aprilie – 26 octombrie), ce are ca miez al timpului Sărbătoarea de Sântilie ( 20 iulie ), şi Iarna păstorească ( intervalul 26 octombrie – 23 aprilie), cu perioade de apogeu la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă).
Patronul oierilor şi al recoltelor bogate
G. Boricean, din Întorsura Buzăului, ne relata că în zonă există o legendă ce istoriseşte povestea a doi „sfinţi-fraţi”. Deşi se prăznuiesc în luni separate ale anului – în Prier, respectiv Brumărel – având semnificaţii diferite, totuşi se au ca fraţii buni. Primul se numeşte Sf.Gheorghe, şi are puterea de a înverzi natura, readucând păsările călătoare de peste mări şi ţări, confirmând sosirea primăverii. Celălalt este Sf. Dumitru, patronul ciobanilor şi al recoltelor bogate. El veştejeşte florile, frunzele, usucă iarba, încununând toamna arămie şi pregătind încet, încet sosirea anotimpului hibernal.
Focul lui Sâmedru
După Sf. Dumitru, socotit după cum spuneam mai înainte patron spiritual al păstorilor (iar în judeţul Covasna sunt încă destui crescători de ovine) gospodarii îşi reduc treptat activitatea la câmp, la stână, bucurându-se de roade. Belşugul este marcat prin aşa-numitul „Foc al lui Sâmedru”, obicei de sorginte păgână cu multe variante locale. Se pot aprinde chiar mai multe focuri rituale, depinde de tradiţie: fie într-o poiană de la marginea satului, unde se adună lumea în jurul unui rug imens, fie la răscruce de drumuri importante.
Tinerii strâng lemne uscate şi paie, apoi aprind şi întreţin vâlvătaia, pentru truda lor primind la sfârşit colaci, fructe şi vin. De jur împrejurul flăcărilor cei prezenţi strigă: „Hai la Focul lui Sâmedru / Că mănâncă lupii iedul”.
După ce focul se stinge, fiecare participant ia acasă câte unul sau mai mulţi tăciuni. Naivii cred că aruncaţi în livadă, cărbunii aceia vor face ca pomii să fie sănătoşi şi să rodească şi în primăvara viitoare.
„Ziua soroacelor”
Se mai spune că pe data de 26 octombrie este şi „Ziua soroacelor”. Adică momentul socotelilor pentru învoielile şi afacerile tocmite încă din primăvară, la Sângiorz. A venit, în sfârşit, ceasul lichidării datoriilor şi pricinilor de tot felul între cunoscuţi. Ca atare, momentul se cere onorat cu o masă îmbelşugată, stropită cu ţuică şi vin.
. . În lumea satului românesc au existat multe obiceiuri şi superstiţii legate de anumite sărbători, cum este şi cea de Sf. Dumitru, de aceea trebuie pe cât se poate respectate. „Fiindcă numai astfel nu se produce vreun necaz de boală, mai ales de lovituri. În plus oile, vitele sunt ferite de lupi şi urşi”, ne spunea o bătrână din Dobârlău, tanti Maria. Dânsa crede că după cum este vremea de Sâmedru, aşa va fi întregul sezon ce urmează. De va fi azi un timp rece şi potrivnic, urmează o iarnă grea. În schimb, dacă e soare şi-i călduţ afară, toamna va fi lungă şi frumoasă.
Un alt obicei străvechi, de data aceasta al ciobanilor, privitor tot la predicţiile meteo se referă la “Călcatul pe cojoc”. Ca atare, se pune în mijlocul oilor o sarică, un cojoc, vreun ţol gros. Dacă pune piciorul ori se aşează pe el mai întâi o mioară albă, e semn că iarna va mai uşoară. În cazul în care păşeşte o oaie neagră, următorul sezon o să fie aspru, cu zăpadă multă şi ger.
Felicitări sărbătoriţilor !
Astăzi îşi sărbătoresc Ziua onomastică în România în jur de 340.000 de persoane, cei mai numeroşi fiind bărbaţii. Cam 285.500 dintre ei se numesc Dumitru, 5.400 – Dimitrie, cam 8.500 – Mitică, peste 1.250 – Dumitrache, cu variante precum Mituţ, Mitru şi altele.
Cele mai multe femei poartă prenumele sfânt Dumitra (circa 34.500), Dumitriţa (6.400), Dumitrica (396), Dumitrana (374) sau Demetra (325).
Le urăm La Mulţi Ani, sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor!
Horia C. Deliu
