Înainte de a părăsi Capitala Skopje se cuvine să admiri încă două-trei obiective ce ţin de tradiţii. Mă refer, la vechiul Complexul otoman Daut Paşa Hammam, care a căpătat azi o cu total destinaţie faţă de cea iniţială (baie turcească) devenind…Galeria Naţională de
Artă a Macedoniei, Turnul cu Ceas, Statuia lui Împăratului Iustinian I, apărător al Ortodoxiei.
Să le luăm pe rând.
O transformare surprinzătoare
Pitorescul stabiliment cu multe…„gâlme” acoperite cu tablă galvanizată se află la intrarea în Vechiul Bazar, fiind printre puținele edificii din Skopje care nu au fost afectate de Cutremurul din iulie 1963 şi formând un perimetru cu un parfum oriental.
Iniţial pitoreasca amenajare avusese o sumedenie de spaţii şi accesorii de îmbăiere, specifice conceptului hammam. Clădire fost amenajată din ordinul Marelui vizir al Rumeliei de Est pentru favoritele haremului său şi avea 15 camere şi 13 cupole. Mai târziu a ajuns baie publică pentru tot natul doritor de curăţenie fizică, pentru ca în prezent să capete o destinaţie spectaculosă (muzeu de artă) contribuind la curăţenia… spirituală a celor care îi trec pragul.
Cititorul familiarizat cu lumea arabă ştie ce este un hammam şi poate l-a şi frecventat. Mai ales turiştii ce merg în Turcia sau în statele maghrebiene au şansa să se bucure de beneficiile acestui sistem vechi, dar eficace de purificare corporală, relaxare şi înfrumuseţare, având sorgintea în vestitele terme romane.
Privelişte din turn
Cine un are rău de mică înălţime şi doreşte să admire panorama Capitalei de sus, se poate urca plătind un bilet în Turnul cu Ceas care se găseşte în Bazar. Mi s-a spus că şi în celelalte târguri similare din Macedonia există asemenea construcţii.
– De ce?, l-am întrebat fără noimă pe portar. N-am găsit pe cineva mai breaz prin jur care să mă lămurească. Omul însă era isteţ, şi ca în filmele mute ale lui Mack Sennett, mi-a arătat degetele de la o mână şi s-a înclinat ca la rugăciune.
– Aha, i-am răspuns încântat de perspicacitatea mea. Pricepusem că aceste construcţii aveau scop utilitar, nu…turistic, informând populaţia musulmană când era vremea să se închine. Şi cum ritualul se repetă de…cinci ori pe zi la ore precise, un asemenea ornic s-a dovedit extrem de util.
Trebuie ştiut că amintitul turn cu ceas a fost primul în Imperiul Otoman, iar construcţia sa a durat cinci ani, piatra de temelie fiind pusă la ordinul sultanului pe nume „Nu-ştiu-cum” în 1566.
Împăratul Iustinian I – apărător al Ortodoxiei şi mare ctitor de biserici
Bifând pe rând avalanşa de sculpturi stradale, de unele chiar…împiedicându-mă (la modul propriu, ca aceea a lustragiului), am reuşit cu chiu cu vai să-i identific pe unii dintre cei imortalizaţi în bronz, marmură sau granit. Numele unora îmi spunea ceva, altele figurau vag în coretexul meu cerebral, dovadă de incultură ori spoială. Încă nu m-am decis.
Aşa am ajuns şi la Statuia altui personaj important: Împăratul Iustinian I (483-565), considerat de gazde un… Sfânt.
– Cum aşa?, am întrebat un domn Cutărică, care privea admirativ. Era îmbrăcat în negru – probabil un prelat. Mi s-a întărit convingerea, întrucât avea cunoştinţe solide în domeniu. Era însoţit de o doamnă corpolentă, probabil o prelată.
– Întrucât s-a dovedit a fi un strălucit apărător al Ortodoxiei. De asemenea, a dat ordin să se ridice multe lăcaşe de cult.
– Deci, un…ctitor.
– Exact. Ştiţi cum a fost supranumit?
– „Niet”!
– „Drept-credinciosul”. Numele său complet era Justinianus Flavius Petrus Sabbatius.
Am mai aflat că avea origini trace, venind pe lume într-o localitate apropiată de vechiul Skupi. Adică Skopje, de azi.
Iustinian, care a fot căsătorit cu nu mai puţin celebra figură istorică, Împărăteasa Teodora, a stăpânit Imperiul Roman de Răsărit, fiind unul din cei mai importanți conducători ai Antichității târzii. Apropo de “Prima Doamnă” (Teodora), cu care şi-a unit destinul în anul 523, bârfele spuneau că avusese până atunci o îndeletnicire dubioasă (curtezană). Fiind însă o făptură atrăgătoarte şi mai tânără cu două decenii decât suveranul, n-a mai contat acest „detaliu”.
Se mai spune despre Iustinian I că avea o capacitate de muncă ieşită din comun, supuşii considerându-l admirativ „Împăratul care nu doarme niciodată”.
În trecere pe la…fraţi
Vă spuneam, într-un alt episod, despre surpriza agreabilă avută la Bitola, al doilea oraş ce mărime din Macedonia, cu cca 125.000 de suflete, unde am întâlnit o familie de aromâni. Ei bine, acasă la alde Kiru m-am simţit ca între fraţi. Nu doar la vorbă, obiceiuri, gusturi, ci şi ca religie, tradiţii. Vecinii gazdei erau tot aromâni, omeni ceva mai în etate, însă la fel de amabili. Am schimbat vreo două vorbe şi ne-am salutat în prag înainte de a pleca spre a face o vizită prin urbe.
– La bună vedere!
– La bunî audzîre!
…Oraşul Bitola (Bitule – în grai aromân) este răsfirat de-a lungul Râului Dragor, la vreo 600 metri altitudine, având o importantă comunitate de aromâni, de aceea am şi vrut să-l vizitez. Are alura unui vechi centru balcanic, cu case cochete, cu un singur cat, acoperite cu ţiglă cărămizie, unde verdeaţa şi curăţenia sunt la ele acasă. Mi s-a relatat că a ajuns astăzi un important centru administrativ, industrial, comercial, dar şi cultural.
Ca un fapt interesant legat de istoria sa, Bitola era numit cândva „Orașul consulaltelor”, deoarece în timpul dominației otomane avea reprezentanţe diplomatice a nu mai puţin de douăsprezece state. De asemenea, funcţionau unităţi de învăţământ prestigioase în regiune, printre care şi o Academie militară la care a participat şi părintele Turciei moderne, Kemal Atatürk.
Am poposit şi la impunătoarea Statuie (se putea fără…sculpturi?) a Sf. Clement, personaj venerat în Macedonia, unul dintre cei şapte Sfinţi Apostoli ai slavilor, a cărui pomenire (pe 25 noiembrie) o oficiază preoţii popoarelor din Balcani. Sf. Clement este supranumit „Făcătorul de Minuni”, fiind în timpul vieţii arhiepiscopul zonei Ohrid. Poate fi considerat pe drept cuvânt urmaşul vestiţilor fraţi Chiril şi Metodiu – „luminătorii slavilor”, care au tradus Sfânta Scriptura în slavona.
. .
Sunt multe lăcaşe de închinăciune pe aici pentru diferite culte, semn de toleranţă religioasă binvenită. De pildă, frumoasele Biserici Sf. Dimitrie, Sf. Constantin şi Elena – unde slujba se ține în limba aromână – ori Catedrala Catolică „Sfânta Inimă a lui Isus”, dar şi Mosecheea Jeni, construită în anul 1558 de catre Kadi Mahmud Efendi.
Minunate fresce bizantine
Conducătorii actuali ai Republicii Macedonia se preocupă din răsputeri să schimbe vechea imagine ternă a ţării, alocând fonduri importante păstrării moştenirii culturale, stimulând dezvoltarea arhitecturii, artelor plastice, muzicii, creaţiei literare.
Trecutul valoros este conservat, scos în valoare. Vechi situri, monumente religioase biserici, basilici şi mănăstiri valoroase sunt puse află sub protecţia legii, ceea ce este admirabil. Macedonia este una dintre țările cu cele mai bine păstrate fresce bizantine, în special din perioada secolelor XI–XVI. În zona Lacului Ohrid, mai ales, s-au păstrat sute, poate chiar mii de metri pătrați de picturi murale decorative de dimensiuni mari, realizată prin tehnică specială a pictării cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. Ele reprezintă capodopere ale Școlii Macedonene de pictură ecleziastică.
Am aflat, la faţa locului, că icoanale macedoneene figurează printre cele mai valoroase din lume, după cele din Sinai şi Rusia. Iar privite prin prisma specialiştilor bizantologi sunt unice! Dintre acestea, cele mai de seamă se găsesc la Mănăstirile Sf. Naum de Ohrida şi Sfântului Clement. O capodoperă se află la Biserica Maicii Domnului Zahumska ce fiinţează de secole pe malul Lacului Ohrid, putându-se ajunge acolo numai cu…barca.
Am trecut şi prin Struga, aşezare mică, însă mare pentru noi, românii, deoarece aici a primit Nichita Stănescu Premiul pentru cel mai tânăr poet, în 1965. Marelui poet supranumit „Îngerul blond” i s-au acordat apoi Brevetul și Medalia Gottfried von Herder, în anul 1976, pentru ca în 1982 să i se ofere „Cununa de Aur“ a Serilor de poezie de la Struga 1982 . „Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după Cel De-al Doilea Război Mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșă asupra poeților ei“, spunea în 1995 un alt mare poet şi filosof român, regretatul Ștefan Augustin Doinaș.
Fără …„braşoave”
Dincolo de numeroasele sale pete de culoare pe care vi le-am prezentat, ce încântă ochii turiştilor, trebuie spus că Skopje a devenit şi un centru industrial şi comercial puternic, producând maşini electrice, mărfuri industriale, chimicale, articole din bumbac, covoare, alimente etc.
Nu am purtat ochelari de cal pe unde am umblat şi am observat şi contraste. În Macedonia rata şomajului este una dintre cele mai ridicate de pe Bătrânul continent, există şi localnici amărăţi.
Nu m-au preocupat în mod expres asemenea aspecte mai puţin plăcute, doar nu eram inspector de la FMI. Ce să vă amărăsc cu necazuri, sărăcie, mizerie? Întotdeauna m-am străduit să prezint în Notele de călătorie aspecte interesante, chestiuni de cultura generală, informaţii utile, fără însă a escamota ori edulcora adevărul.
Credeţi-mă, nu v-am înşir…„braşoave”, cum mă tachina cu un zâmbet în colţul gurii Dan Spătaru.
La sosirea acasă, un prieten m-a întrebat cum a fost?
– Frumos, dar cam scump.
– Nu zău?
– Uite, am ajuns aidoma…Grădinii zoologice din Galaţi.
– Adică?
– Nu mai am nici un leu!
….Noroc că între timp primăria oraşului dunărean a redeschis după doi ani Parcul Zoo (extins şi modernizat ), printre noii locatari fiind aduşi la păstrare şi fiarele lu’ Nuţu Cămătaru. Carevasăzică „este” lei, cum ar zice el mulţumit. (Sfârşit).
Horia C. Deliu
