Atunci când sapi mai adânc, apa ţâşneşte din pământ; atunci când „sapi” mai adânc, corupţia iese la suprafaţă; atunci când „sapi” mai adânc, ies la iveală dedesubturile problemelor cu care ne confruntăm în viaţa de fiecare zi.
Şi cunoscutul prezentator de televiziune, Măruţă, bravo lui, nemaiputând suporta cruzimea adevărului, s-a apucat şi el să sape în societatea românească. Ca noi toţi, pentru a câta oară? a fost şi el impresionat de inimaginabila situaţie a unor semeni de-ai noştri. Ceea ce a declanşat „ancheta” lui Măruţă a fost gestul incalificabil al unui părinte care şi-a abandonat doi copii mici, într-un cărucior, în curtea Spitalului din Baia Mare. Şi „săpând” Măruţă mai adânc, a dat de urmele părinţilor acelor mici fiinţe nevinovate părăsite într-o stare jalnică. Cine a urmărit reportajul prezentat la România TV, a rămas cutremurat de cele văzute şi auzite…
Ajungând la sursă, a descoperit o comunitate umană trăind într-o adevărată cloacă (loc infect şi nesănătos), cum numai în Evul Mediu puteai întâlni sau poate nici atunci, care îşi ducea existenţa zilnică în condiţii de neînchipuit. Incredibil câtă degradare umană: străduţe înguste pline de noroi, străjuite pe margini de cocioabe şi bordeie cum nu vezi nici în filmele horror, viermuind de personaje greu de descris, încât privind ai senzaţia că te afli la porţile iadului. În acest mediu ostil şi degradant, unde domnesc mizeria, promiscuitatea şi incultura, urmau să trăiască cei doi copilaşi abandonaţi, cu un tată fără niciun căpătâi şi o mamă plecată în Ungaria pentru a practica prostituţia. Şi toate acestea la marginea municipiului Baia Mare! Şi din nefericire, credem noi că acesta nu este singurul loc din România, în care viaţa se desfăşoară în secolul al 21-lea precum în timpuri străvechi.
Deunăzi, într-un alt loc, o altă mamă îşi abandonase în spital cele trei gemene nou-născute, pe motiv că mai are acasă vreo patru suflete de îngrijit şi nu poate face faţă situaţiei. Membri ai echipei televiziunii s-au deplasat la faţa locului şi-au descoperit aceeaşi mizerie de nedescris, aceleaşi personaje ieşite parcă dintr-un peisaj ancestral, şi-or mai fi poate multe locuri din acestea pe întinsul patriei.
Şi atunci ne întrebăm sideraţi: Cum s-a ajuns aici? Cine este de vină? Ce-i de făcut? Dar când să răspundă cineva, toţi dau din umeri, îşi plasează responsabilitatea unii altora, se găsesc explicaţii halucinante şi lucrurile nu se prea mişcă din loc, căci rezolvând doar trei-patru cazuri ieşite la iveală, nu rezolvăm situaţia generală, nu înlăturăm cauzele care duc la asemenea „dezastre sociale”, cu toate că şi locatarii acelor locuri îngrozitoare sunt tot cetăţenii acestei ţări. Din asemenea medii nu pot ieşi decât cerşetori, prostituate, hoţi ori criminali, căci viaţa i-a învins, iar ei încearcă să supravieţuiască pe orice cale, într-un loc unde cei cinstiţi nu rezistă. Unii fac copii în neştire, fără a se mai gândi la viitorul lor, ci doar la câte alocaţii vor primi, ca să aibă bani mai mulţi pentru ce? Pentru mâncare, băutură, ţigări şi sex, şi viaţa lor se reduce cam la atât, iar cercul se tot măreşte şi se închide, căci ei trăiesc în „Ţara nimănui”.
. .
Cine se face vinovat de aceste stări de lucruri? Bineînţeles, Societatea, care nu este capabilă să se îngrijească de toţi membrii săi. Dacă nu oficialităţile centrale, atunci ce fac cele locale? Ce măsuri a luat Municipilitatea Baia Mare pentru a închide respectiva tabără inumană? De ce nu s-a rezolvat situaţia acelor oameni şi nu s-au asigurat condiţii de viaţă decente acelor năpăstuiţi? De ce nu s-a cerut ajutorul ministerelor de resort? De ce se amână lucrurile la infinit? Dar Societatea Civilă, ONG-urile, firmele mari din municipiu, oamenii de bună credinţă de ce n-au sărit în ajutorul acelor uitaţi de soartă? Dar marii manelişti ai României, care câştigă cântând la un singur botez, sume imense, precum ne anunţa de dimineaţă o ştire televizată, că Florin Salam s-a dus acasă de la botez cu suma de 20.000 de euro, de ce nu se duc să salveze din acel infern măcar 2-3 familii. Dar regele Cioabă, că avem şi regi şi împăraţi, şi alţi şefi, cum îi ajută pe sărmanii de acelaşi neam cu el?! De ce acestor oameni nu li se oferă un loc de muncă plătit, pentru a-şi putea câştiga în mod onest cele necesare traiului? Deschideţi un şantier unde să lucreze, daţi-le o bucată de pământ s-o cultive, dezvoltaţi-le inteligenţa, educaţi-i, consiliaţi-i să facă doar atâţi copii câţi sunt capabili să-i crească, oferiţi-le un ideal, oferiţi-le un viitor, salvaţi-i! Se organizează anual tot felul de spectacole, târguri, festivaluri pentru distracţia publicului, renunţaţi la câteva şi direcţionaţi fondurile respective pentru crearea unor condiţii de viaţă mai bune acelor „sinistraţi”!
Ne-am apucat să construim tabere dotate cu toate facilităţile pentru cei pe care nu i-am chemat, veniţi de prin ţări îndepărtate sau impuşi cu forţa, dar nu suntem în stare să ne îngrijim nici de oamenii noştri. Şi aşa lumea noastră se tot divide între bogaţi şi săraci, între prinţi şi cerşetori, iar distanţa dintre cele două tabere creşte mereu, încât vorba unor gânditori se adevereşte: Raiul şi Iadul nu sunt în Cer, ci aici, pe Pământ!
Săpaţi, fraţilor, săpaţi, poate în cele din urmă veţi da şi de…comori! Dar nu uitaţi, adevăratele comori se află în sufletul şi inima voastră!
Mihai Trifoi
