”Pe cale de dispariţie”, l-am putea eticheta pe specialistul în vidre George Bouroş, ecolog în cadrul Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice. Fiind singurul care îşi scrie lucrarea de doctorat având ca temă vidra, George Bouroş a fost invitat de către Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă ALUTUS, pentru a le vorbi celor 30 de copii aflaţi în tabăra de tip Junior Ranger – derulată în cadrul proiectului „Incursiuni în lumea apelor”, despre vidră, micul mamifer prădător.
Spune că pasiunea sa pentru acest prădător feroce s-a dezvoltat când „a făcut cunoştinţă” cu prima vidră, într-un parc cu animale sălbatice (wild life park) din Germania, ajungând ulterior să se documenteze despre micuţul mamifer din cărţi de specialitate străine, din cauza lipsei de informaţii din România. Astăzi, chiar dacă nu are sprijinul financiar al statului, specialistul studiază îndeaproape o vidră de mai bine de un an, pe care a botezat-o Tarka. Toate informaţiile strânse până acum le-a pus la dispoziţia curioşilor pe pagina https://romanialutra.wordpress.com/.
– Spuneţi-ne, pe scurt, care este rolul vidrei?
– Rolul ei este cumva de indicator al calităţii mediului. Ea trăieşte în ape curate şi ape bogate în peşteri. Ea este un prădător de top, care se află în vârful lanţului trofic.
– De ce este important acest mamimfer? De ce este atât de specială vidra?
– Orice animal este special, nu pot să spun că un animal este mai special decât altul. Fiecare animal are rolul lui şi nu pot să spun că este mult mai important decât alt animal. Vidra este un prădător de top, iar importanţa unui prădător de top este menţinerea sub control a speciilor pradă. Nu pot să spun că este foarte importantă din acest motiv, dar ea esta un indicator, ca un ”clopoţel”, să spunem, al mediului. Dacă a dispărut vidra, ceva nu este în regulă cu locul acela. Ceva s-a schimbat, a apărut un poluant nou, a apărut o problemă şi vidra este ca un ”clopoţel” de avertizare.
– Ce s-ar întâmpla dacă vidra ar dispărea definitiv?
– Dacă ar fi să dispară vidrele, atunci nu ar mai avea cine să menţină populaţia de specii pradă sub control. Spre exemplu, vidra face ca în râurile noastre să fie mai multe specii de peşti, să nu fie specii bolnave. Cum este lupul, sanitarul pădurii, vidra este sanitarul apei.
– Care sunt ameninţările la care este supusă vidra în momentul de faţă?
– Ameninţări sunt destule. Cu cât populaţia globului creşte şi ameninţările se multiplică, dar în România situaţia s-a schimbat pentru că au dispărut marii poluatori din perioada trecută şi acum pe multe lacuri sau râuri unde nu se cunoştea prezenţa ei (n.r. – a vidrei), am găsit-o, ceea ce atestă că, la noi, calitatea apei se schimbă în bine.
– La noi în ţară câte exemplare sunt?
. .
– La nivel mondial sunt 13 specii, iar la noi în ţară există doar una singură, şi anume vidra europeană, Lutra Lutra în limba latină. Numărul de exemplare este greu de estimat pentru că este o suprafaţă destul de mare. Nouă ne-a fost greu să ne numărăm noi oamenii la recensământ. Putem să dăm un anumit număr, dar nu ar fi corect. Singurele informaţii sunt pe baza gestionarelor fondurilor de vânătoare, dar nu sunt corecte. Acum nu se mai vânează, deoarece este o specie protejată.
– Ştiu că în momentul de faţă aveţi o vidră „preferată” căreia îi alocaţi o mare parte din timpul dumneavoastră. Cum v-aţi gândit să începeţi studierea acestei specii şi mai ales, de ce?
– Tarka este o vidra pe care o monitorizez de aproape un an. Îi monitorizez una dintre vizuine, pentru că are mai multe. Eu am început să lucrez cu carnivorele mari, lup, urs şi râs, şi apoi mergând pe malul râului am găsit urme de vidră. La momentul acela nu ştiam multe despre vidră, dar apoi am tot căutat informaţii în România şi am găsit foarte puţine articole, majoritatea erau cărţi de vînătoare. Am zis că ar fi interesant să cunosc mai multe despre specia asta. Am căutat articole din afară şi am găsit mai multe informaţii, metodologii de studiu. Aşa am hotărât să mă apuc de cercetarea ei. Prima oară am văzut-o într-un wild life park din Germania şi am zis că e foarte drăguță, având un comportament jucăuş. E foarte interesant să o vezi jucându-se o mare parte din zi.
– Cum studiaţi vizuina acestui prădător?
– În faţa vizuinei am montat camere cu senzori de mişcare, care încep să filmeze când detectează prezenţa ei. Este o specie destul de greu de sudiat pentru că are un comportament nocturn. Eu nu mă pot duce să o studiez noaptea pentru că nu văd bine, şi pentru că este foarte sperioasă. În unele zone mai puţin populate sau cu lacuri foarte mari, unde nu simte pericolul apare şi ziua.
– Beneficiaţi de un ajutor financiar din partea statului, pentru a duce la bun sfârşit aceste cercetări?
– Nu, din păcate nu există fonduri pentru asemenea activităţi. Toţi banii şi toate instrumentele pe care le folosesc sunt achiziţionate sau câştigate în urma unor proiecte, a unor granturi. Din acest punct de vedere statul nu ne sprijină cu absolut nimic.
– Aţi spus că nu se găsesc foarte multe informaţii despre vidră. Totuşi, la facultate nu aţi avut acces la informaţii „ferite” de ochii necunoscătorilor?
– Despre specia aceasta nu mi s-a predat nimic. A fost o pasiune de-a mea, am căutat eu informaţii. În România nu eistă un specialist care să fie orientat pe această specie. Sunt oameni care studiază mamiferele, studiază şi această specie, dar nu au aprofundat în studii de specialitate.
– Atunci, am putea spune că sunteţi singurul specialist care se specializează pe vidre.
– Da! Am putea spune şi aşa. Eu am terminat Georgrafie, am urmat un master în Ştiinţa Mediului şi acum sunt la doctorat la Biologie şi îmi fac teza de doctorat pe Ecologia vidrei.
– Am înţeles că sunteţi membru al IUCN (International Union for Conservation of Nature) ca singurul specialist în vidre. Spuneţi-ne mai multe despre rolul dumneavoastră în cadrul acestei organizaţii.
– IUCN este Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, o organizaţie care a făcut grupuri de lucru pentru salvarea speciilor. În momentul de faţă există grupuri pentru salvarea oricărei specii, iar acum sunt şi membru în grupul specialiştilor pentru vidră. Este foarte important ca IUCN să aibă măcar un om intern în fiecare ţară, ca să spună câte ceva despre situaţia din ţara respectivă, ameninţările care sunt, ca să poată dezvolta o politică mondială pentru salvarea anumitor specii. În România, din grupul Otter Specialist Group (trad engl.- grupul de specialişti în vidre) doar eu fac parte.
***
Proiectul „Incursiuni în lumea apelor”, implementat de către Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă ALUTUS, în judeţul Covasna în perioada 2-6 septembrie, a câştigat un grant de finanţare în valoare de 20.000 de lei pentru în cadrul componentei „Spaţii verzi – arii naturale protejate”, finanţat de către Fundaţia pentru Parteneriat şi Mol România. Acesta a vizat educarea unui număr de 30 de copii, în spiritual ecologiei şi a conservării biodiversităţii, având ca invitaţi un număr de 10 specialişti din domeniu.
Maricela Dan
Foto: arhivă personală
