Sâmbătă, 29 august, la dată fixă în fiecare an credincioşii evocă un moment dramatic, care a impresionat oamenii din vechime, dar şi posteritatea: anume Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. În popor această zi se numeşte şi Sântion de Toamnă, marcând trecerea spre sezonul autumnal, la 1 intrând în luna lui Răpciune.
Pentru închinătorii care respectă strict canoanele mâine este post negru sau aspru, de asemenea există anumite oprelişti legate de activităţi obişnuite conform unor tradiţii foarte vechi, cum vom arăta ceva mai jos în articol.
Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul
Pentru că Sf. Ioan a avut curajul de a critica în gura mare dezmăţul şi viaţa imorală în care trăia Irod, împăratul acelor timpuri, viaţa i-a fost pusă în pericol. De fapt, nu atât dictatorul care ocârmuia ţara îi dorea moartea, cât Irodiada, fosta sa cumnată cu care ulterior s-a căsătorit, o femeie de o răutate ieşită din comun. Aceasta a uneltit uciderea Botezătorului, deşi inţial Irod s-a opus.
Atunci Irodiada a pus-o pe Salomeea, frumoasa-i fiică, să-l aţâţe pe împărat executând un dans lasciv la un chef, iar drept recompense a cerut să-i fie adus pe o tipsie…capul lui Ioan, dusşmanul ei de moarte. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Regele a acceptat finalmente târgul mârșav și criminal, fiind ameţit de alcool şi înfierbântat de juna fiică vitregă. Abia când i s-a arătat „trofeul” pus într-un blid de lut, s-a înfiorat şi a avut o replică memorabilă: „Acum poţi să dansezi cât vrei” i-a spus Salomeei, cu semnificaţia de a nu se mai opri, aidoma celor bolnavi de friguri.
Irodiada a solicitat să primească ea capul martirului spre a-l îngropa în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de accord, temându-se că înhumarea trupului alături de cap ar putea provoca vreo minune divină, conducând la învierea incomodului personaj.
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce capul a urmat o serie de peregrinări, numite semnificativ în literatura religioasă drept „Aflări ale preţiosului Cap”.
Trei momente importante
Se cunoesc trei momente importante legate de aceste întâmplări. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care a dezgropat Capul Sf. Ioan şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. A urmat în zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, o a doua aflare, iar cea de a treia s-a sărvârşit mult mai târziu, când Capul Sfântului a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
Pomenirea morţilor
În această zi specială se fac din nou pomeni în amintirea rudelor, prietenilor plecaţi la cele veşnice. Se oferă fructe pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se fac mici pomeni de mere, pere, struguri sau castraveţi.
Este o zi de Post şi de reculegere pentru toţi credincioşii, o ocazie de a ne gândi la marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan.
Superstiţii şi oprelişti
În unele aşezări din judeţul Covasna, cum ar fi comunele şi satele din Ţara Buzaielor, am întâlnit anumite superstiţii şi oprelişti legate de comemorarea zilei de 29 august, mai ales femeile în etate ţinând post aspru, mâncând doar struguri şi bând apă. Una dintre superstiţii se referă la interdicţia de a consuma vin roşu în această zi, deoarece în credinţă acesta reprezintă sângele Botezătorului.
După cum ne spunea un bătrân din Băcel, nenea Vasile Marcu, nu trebuie să foloseşti… cuţitul atunci când tai varza, pepenii, roşiile, alte legume ce amintesc de forma unui cap, iar pâinea se rupea cu mâna.
O altă superstiţie vizează folosirea măturilor care trebuie lăsate pentru 24 de ore la o parte, spre a nu fi deranjată liniştea morţilor!
După prânz şi cină farfuriile, blidele sau tipsiile murdare de mâncare nu trebuie spălate, fiind lăsate la o parte până a doua zi dimineaţa, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim că pe un asemenea vas i-a fost înfăţişat despotului Irod Capul Botezătorului, ce abia fusese despărţit de trup.
Anumiţi oameni mai în etate au şi azi credinţa că temerarul Botezator este unul dintre sfinţii cei mai apropiaţi de Dumnezeu.
Primul mare pas spre toamnă
. .
Se mai spune că din această zi începe treptat să se facă simţit (mai ales noaptea) frigul toamnei. Și ca o parabolă se face referire, de fapt, la frisoanele pe care orice credincios le are când se gândeşte cum a pierit Sfântul Ioan Botezătorul. În anumite localităţi româneşti, precum la Voineşti, această zi tristă a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul este cunoscută şi sub denumirea populară de „Sântion de Toamnă”. Am întâlnit pe alocuri şi alte variante, precum „Crucea Mică” sau „Brumariul”.
Există o legendă mai specială, cunoscută de folclorişti, care spune că Sântion ar fi fost un tânar sărac dar plăcut la înfăţişate, înainte de a ajunge celebru. Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar el nevrând să intre în păcat, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumuseţea cea ademenitoare. Şi s-a trezit pentru câteva ore cu un cap de … berbec (!), scăpând astfel de ispită.
Iisus Hristos şi Ioan Botezătorul
Este cunoscută legătura strânsă care a existat între Iisus Hristos şi Ioan Botezătorul, cei doi fiind de-o vârstă şi trăind în aceeaşi regiune. Iisus a recunoscut notorietatea şi pretigiul moral a lui Ioan, mergând cu inima deschsiă spre a fi botezat în Râul Iordan. Evanghelia precizează că în acel moment special, deasupra lui Iisus a coborât un porumbel alb, intruchipare a Duhului Sfânt, iar din ceruri s-a auzit o voce divină, ce a marcat începutul misiunii publice a Mântuitorului.
Horia C. Deliu
