A 48-a Conferinţă a ILEI (Liga Internaţională a Profesorilor Esperantişti)
Ca în fiecare vară, printre altele, două evenimente importante marchează lumea esperantistă: Conferinţa ILEI (Liga Internaţională a Profesorilor Esperantişti) şi Congresul Universal de Esperanto. Pentru început vom alege conferinţa.
Deoarece oraşul Oostende se află în Belgia, călătoria noastră a început la Bixad şi a continuat cu maşina până la Aeroportul Henri Coandă – Otopeni, de unde m-am îmbarcat într-un avion spre Bruxelles, ca apoi trenul să mă ducă la destinaţie. În cele din urmă am reuşit să ajung în gara din Oostende, şi apoi, fiindcă biletul meu de avion nu mi-a permis să ajung cu o zi mai devreme pentru a asista la deschiderea oficială, şi grăbit fiind, am apelat la un taxi, astfel că în jurul prânzului am ajuns la locul de desfăşurare a celei de a 48-a Conferinţe ILEI, o construcţie modernă: De Ploate. După cazare am intrat direct în program.
Tema conferinţei: „Întâlniri cu istoria, gânduri despre pace: O mare pace după războaie mari” se înscria în tema generală a războiului şi păcii, a rezolvării conflictelor prin dialog şi diplomaţie, a dorinţei ca atrocităţile războiului să nu se mai repete niciodată în Europa şi în lume. Din nefericire, realitatea continuă să fie crudă şi zeul războiului îşi face prezenţa în multe locuri de pe biata noastră planetă rănită şi ciopârţită în toate chipurile.
La conferinţă au participat 158 de specialişti în educaţie şi instruire din 30 de ţări (din cei 170 din 34 de ţări înscrişi), astfel că diversitatea culturală şi de opinii s-a dovedit benefică pentru fiecare participant, iar limba folosită de toţi în comunicare fiind Esperanto a creat încă de la începutul lucrărilor o atmosferă relaxantă, de prietenie şi colaborare, fără stresul provocat de neînţelegerea limbii celuilalt. Timp de o săptămână, 17-25 iulie 2015, participanţii la conferinţă au avut la dispoziţie un program de lucru foarte variat, cu posibilităţi de a alege acţiunile preferate, excepţie făcând doar membrii Comitetului Internaţional al ILEI, care aveau „obligaţia profesională” de a participa la şedinţele programate.
Prima zi a conferinţei a fost una introductivă, în care cei sosiţi îşi luau mapa cu documente şi erau cazaţi de către membrii Comitetului de Organizare Local. După o scurtă şedinţă neoficială a membrilor de comitet sosiţi, la ora 18.30 a început Seara de Intercunoaştere într-o atmosferă destinsă. De obicei, şi această ocazie reprezintă un „act de cultură”, pentru că fiecare participant la conferinţă este din timp invitat să aducă din ţara lui ceva „specific” şi se organizează o masă comună, tip expoziţie, iar fiecare contributor trebuie să prezinte, să descrie produsul adus, adesea prezentarea făcându-se într-o manieră distractivă, ceea ce creează o stare de bună dispoziţie generală. După prezentări, participanţii sunt invitaţi să guste din „specificul naţional” al fiecăruia. Între orele 21-22 s-a desfăşurat şedinţa ILEI cu membrii Comitetului de Organizare Local, în vederea desfăşurării Deschiderii festive de a doua zi şi a desfăşurării Programului conferinţei.
A doua zi, sâmbătă, între orele 10-12 a avut loc Deschiderea festivă şi poza de grup, apoi a urmat primirea oficială la Primăria oraşului. După servirea prânzului, între orele 14-18, a fost organizată o după-amiază naţională în piaţa oraşului cu titlul „Limbi şi culori ale lumii”, după care programul şi-a urmat desfăşurarea cu o şedinţă a Conducerii ILEI şi o întâlnire cu cei care urmau să prezinte Seara Europeană. A urmat un film, după care cei prea obosiţi s-au dus la culcare, iar cei „fără somn” au preferat să facă o plimbare nocturnă pe plaja mării din apropiere, însă nici liniştea celor „cu somn” n-a fost prea profundă, căci ţipetele continue ale pescăruşilor se auzeau pe tot parcursul nopţii. În timpul zilei aceste frumoase păsări marine aduceau un plus de frumuseţe oraşului prin zborul lor aparent haotic. Familiarizate cu oamenii, uneori deveneau obraznice, venind în picaj din înaltul cerului şi furând mâncarea din mâna turiştilor. De aceea pe alocuri puteai citi afişe de atenţionare, pentru ca trecătorii să nu ofere hrană păsărilor, pentru a nu fi răniţi de zborul lor, şi mai ales copiii.
Ziua următoare, duminică, a început cu o şedinţă de introducere în lucrările conferinţei, urmată de excursii de cunoaştere a oraşului; cei care au dorit au putut participa la o slujbă în Biserica Capucinilor, iar după-amiază, între orele 14-18, a început adevăratul program cu un Seminar de Pregătire a Profesorilor, în cadrul căruia câţiva dintre membrii Conducerii ILEI au prezentat materiale deosebit de instructive: Mireille GROSJEAN (Elveţia), preşedinte ILEI, a condus activitatea: . . Introducere şi dezbatere. Cum este un profesor bun?; Zsofia KÓRÓDY (Ungaria, Germania), responsabilă cu examenele şi centrele de pregătire Esperanto, a prezentat prelegeerea: Metode, forme şi tehnici de instruire lingvistică, iar Radojica PETROVIĆ (Serbia), responsabil cu conferinţele şi tineretul, a vorbit despre: Învăţarea deschisă şi învăţarea cu ajutorul calculatorului. Paralel cu acestea au avut loc prelegeri în alte saloane, dar şi o excursie de o jumătate de zi. În cursul serii a urmat întâlnirea cu reprezentanţii pentru Seara Internaţională, apoi o Seara europeană.
Ziua de luni mi-a oferit prilejul de a prezenta prelegerea cu titlul: Prin limbă şi educaţie spre înţelegere reciprocă şi pace, după care a urmat Seminarul de pregătire a profesorilor, cu prelegeri despre aspectele interculturale ale instruirii şi despre planificarea lecţiilor. Paralel cu acestea au avut loc cursuri de Esperanto pentru începători, alte prelegeri şi pregătire pentru Festivalul Lingvistic. Între orele 14-18 o parte dintre participanţi au plecat în excursie la Brugge, alţii s-au prezentat la Seminarul de pregătire a profesorilor, iar membrii Comitetului Internaţional al ILEI au continuat şedinţa obişnuită, în care s-au dezbătut diverse probleme organizatorice, Conform Statutului ILEI.
Nu vom detalia aici toate punctele din program, ci vom aminti doar pe cele mai importante: Simpozionul ştiinţific cu tema: Justeţe lingvistică şi pace. Care sunt provocările pentru lumea actuală? – desfăşurat pe parcursul a 9 ore, cu o pauză de prânz, Festivalul Lingvistic Internaţional, în cadrul căruia s-au prezentat 24 de limbi, nouă revenindu-ne sarcina de a prezenta Limba Română; alegerea noii Conduceri a ILEI, aici fiind de menţionat rolul activ al vicepreşedintei Asociaţiei de Esperanto din România, Aurora BUTE, preşedinte al Comisiei Electorale a ILEI. O serie de alte activităţi, precum Seara culturală internaţională, Banchetul, Focul de artificii pe plajă, organizat de autorităţile locale cu ocazia Zilei naţionale a Belgiei, excursiile cu ghizi în oraşele Brugge, Antverpen, Bruxelles, momentele artistice etc. au completat în mod fericit Programul conferinţei.
Penultima zi a fost ziua prelegerilor finale, a prezentării noii conduceri şi a locului celei de a 49-a Conferinţe ILEI, la Nyiregyhaza, în Ungaria, în perioada 30.07-06.08.2015; după-amiaza a fost ocupată de întâlnirea în plen şi autoprezentarea membrilor noii conduceri, dezbaterea generală, acceptarea textului Rezoluţiei Conferinţei, alcătuit de un grup de lucru în care am avut cinstea să particip, concluziile şi încheierea festivă a lucrărilor conferinţei. După cină a urmat o seară de adio muzicală, pe parcursul căreia scriitorul şi cântăreţul esperantist Mihail Bronştein a încântat publicul cu cântecele sale.
Şi astfel s-a încheiat o etapă a călătoriei mele, iar a doua zi fiind sâmbătă, 25 iulie, la ora 9 toţi participanţii care urmau să plece în Franţa erau pregătiţi cu valizele în hol, în aşteptarea autobuzelor ce trebuiau să-i ducă la Lille, pentru a participa la cel de-al 100-lea Congres Universal de Esperanto. Deoarece un prieten din oraşul Warneton, aflat la 20 de metri de graniţa cu Franţa, mă anunţase cu o seară înainte că va veni cu maşina după alţi doi participanţi la congres şi că în maşină mai este un loc liber, am ales această variantă şi m-am deplasat la Warneton, unde am făcut un popas plăcut în compania a doi belgieni, gazdele, două esperantiste din Armenia şi o familie din Brazilia. După o masă frugală, o îngheţată înviorătoare, un pahar cu vin de calitate, o cafea şi o discuţie plăcută între „prieteni internaţionali, eu şi brazilienii „am trecut graniţa”, de fapt inexistentă, şi în curând aveam să revăd după mulţi ani frumosul oraş Lille. Am mai avut şansa de a fi cazat la „un prieten al prietenului”, în casa unui profesor de filozofie, domnul Francise Tiedrez, cu care am avut plăcerea unor conversaţii foarte interesante. După plecarea amicului meu, Jean-Claude Thumerelle, mi-am lăsat valiza la amabila mea gazdă şi după o cafea rece servită în compania amfitrionului, domnul Tiedrez s-a oferit să mă conducă până la Sala Congreselor, o clădire modernă numită Lille Grand Palais, unde aveam să vin în fiecare dimineaţă a acelei săptămâni. După despărţirea de domnul Tiedrez, m-am îndreptat spre ghişeul indicat pentru a primi mapa congresului, iar apoi au urmat obişnuitele întâlniri cu prietenii de pe toate continentele. Deja pentru mine Congresul începuse…
Mihai Trifoi
