ASTRA – Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – înființată la Sibiu, în 1861, a avut de-a lungul anilor o bogată activitate publicistică. Ne oprim, în cele ce urmează, la publicațiile ASTREI de după 1990, când asociația a fost reactivată (fiind desființată, în 1948, de regimul comunist) și când cele mai puternice despărțăminte și-au creat propriile publicații. Între acestea, cele mai cunoscute, mai valoroase și longivive sunt „Revista română” a Despărțământului ASTRA, Iași, și „Astra blăjeană” a astriștilor din „Mica Romă”, urmându-le altele, spre exemplu „Astra năsăudeană” sau mai tânăra ASTRA – Buzăul Ardelean.
Între publicațiile actuale ale ASTREI, un loc aparte îl ocupă revista ASTRA clujeană. Am primit de curând ultima apariție, nr. 1-2, anul XI, 2015, „Publicație editată de Despărțământul de Cluj al Astrei”, cuprinzând 90 de pagini, format A4. Chiar numai după parcurgerea cuprinsului, îți dai seama că se impune prin ținuta științifică, categoric imprimată de conducerea revistei: redactor-șef – Mircea Popa, secretar de redacție – Vasile Lechințan, cărora le-a dat concursul acad. Dumitru Protase, prof. Florea Marin, dr. Vasile Șt. Tutula. Se cuvine să adăugăm că revista a apărut, într-o frumoasă prezentare grafică, cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
Titlurile rubricilor revistei, urmând un parcurs logic, orientează cititorul: I. Evenimente, aniversări, rememorări; II. Istorie și continuitate; III. Actualitatea în dezbateri; IV. Instituții și personalități; V. In memoriam; VI. Cum gândim și cum scriem; VII. Cronici, recenzii, semnalări . . .
Așa cum se cunoaște, între preocupările importante ale Astrei dintotdeauna au fost științele umaniste, în principal literatura și istoria, cum rezultă și din denumirea Asociațiunii. Încadrându-se în acest deziderat, astriștii clujeni au inclus în primele pagini studiile: „Un eveniment cultural major: revista „Familia” la 150 de ani” (Mircea Popa); „60 de ani de la moarte, George Enescu și Clujul” (Mircea Popa); „Lucian Blaga și ultimii săi ani la Cluj” (Eugen S. Cucerzan).
Studiile elaborate de Mircea Popa, important cercetător și istoric literar, cunoscut nouă și din alte multe colaborări la revistele astriste și nu numai, atrag atenția de la început. Împlinirea a 150 de ani de la apariția revistei „Familia” (1865-1906) îi oferă ocazia lui Mircea Popa ca, în patru pagini dense, să ne prezinte importanța revistei și a mentorului ei Iosif Vulcan (1841-1907), accentuând faptul că „în ea și prin ea se manifestă toate direcțiile și curentele cele mai de seamă ale timpului” (p.3). Este bine că Astra nu uită de această revistă ce a constituit „o adevărată mană cerească pentru românii însetați de limbă și cultură națională” (p.4). Istoricul literar Mircea Popa a cercetat și fenomenul muzical. Pasionat cercetător al documentelor de arhivă și al presei interbelice, a fost cucerit desigur de tot ce s-a referit la „George Enescu și Clujul” – un extraordinar material, cu ilustrație adecvată, prilejuit de comemorarea a 60 de ani de la moartea marelui muzician. După ce marchează prezența lui Enescu în presa transilvăneană (începând cu anul 1898, la Arad), în mai mult de șapte pagini, sunt menționate toate concertele susținute de Enescu în Cluj, cu reacțiile avute în presa clujeană a timpului. Pagini de adevărată delectare intelectuală – citindu-le, simți în suflet sentimentele iubitorilor de muzică din Clujul interbelic și afli că opera lui Enescu „a contribuit la înălțarea sentimentului național printre românii transilvăneni” (p.8).
În aceeaşi publicaţie, Mircea Popa semnează şi alte materiale interesante, precum D.R. Popescu-80, Cinstirea înaintaşilor (referire la acad. Al. Surdu), Marius Sala – despre lingviştii români şi străini, Ovidiu Drimba (3 sept.1919 – 29 apr. 2015), plus trei recenzii.
Foarte interesant este și articolul semnat de Eugen S. Cucerzan despre activitatea din ultimii ani ai lui Lucian Blaga, la Cluj, cu date inedite rezultate din cercetarea documentelor de epocă. Peste toate evenimentele propriei vieți, dintre anii 1948-1962, de la Cluj, Lucian Blaga „trece cu superioritate olimpiană” (p.16). Câtă măreție!
Deosebit de valoroase și avizate sunt opiniile filologului și etnologului Ion Taloș privind rolul lingvisticii și folcloristicii românești în filologia europeană. Folosind multiple surse bibliografice filologice românești și germane, autorul menționează opinii importante în domeniu, precum aceea că „ideea latinității noastre a fost susținută nu numai cu argumente din domeniul limbii, ci și din acela al folclorului” (p.19) ori a cercetării folclorului romanic ca unitate, domeniu în care folcloriștii români au o situație privilegiată întrucât „folclorul românesc oferă cele mai multe imbolduri pentru asemenea cercetări” (p.20) .
În anticiparea Centenarului Marii Uniri (1918-2018), Vasile Șt. Tutula prezintă Rolul Astrei pentru pregătirea Marii Uniri din 1918, insistând asupra istoricului Asociațiunii și a obiectivelor ei. Același autor semnează un articol despre Sasul Stephan Ludwig Roth, un susținător al cauzei și drepturilor românilor din Transilvania, plus mai multe cronici şi recenzii în ultima rubrică a revistei.
Personalitate în arhivistica clujeană și românească, cu un doctorat în domeniu, Vasile Lechințean se încumetă să treacă la literatură. Facem referire la articolul domniei sale Revoluția de la 1848-1849 și Clujul lui Eminescu din Geniu pustiu. Cunoaștem că unii clujeni își doresc tare mult să se mândrească cu … Eminescu, că Poetul ar fi trecut prin Cluj sau că opera lui are legătură cu orașul de pe Șomeș. Totuși să nu forțăm lucrurile. Desigur istoricii literari pot să se aventureze în cercetări pe această temă. Apreciem efortul lui Vasile Lechințean de a pune semnul egalității între Clujul perioadei pașoptiste și orașul evocat de Eminescu în Geniu pustiu, roman de tinerețe, neterminat. Fără a dezvolta acum probleme de eminescologie sau de teoria literaturii, recomandăm mai multă prudență în căutarea unor corespondențe între realitatea istorică și opera literară, precum și în a acorda cuvenita importanță imaginarului eminescian.
În Astra clujeană, numărul pe care îl prezentăm, Vasile Lechinţean mai semnează, pe lângă câteva recenzii, și un valoros interviu: Dialog cu istoricul Gelu Neamțu la 75 de ani (fragment). Considerăm că interviurile în revistele astriste sunt necesare. Notele despre tinerețea clujeană a cunoscutului istoric sunt de reținut nu numai pentru clujeni. De altfel istoricul clujean Gelu Neamțu este prezent în revistă și printr-un studiu cu informații substanțiale despre Ioan Rațiu pe baricadele antidualismului – colaborarea la gazeta „Federațiunea” 1868-1869.
Rubrici despre „Cum scriem și cum vorbim” ar fi necesare astăzi în toate periodicele românești. Iată că în Astra clujeană există. Semnează filologul Viorel Hodiș care ne argumentează convingător concordanța dintre expresie și logică. De luat aminte! Merită citit.
Bineînțeles că nu ne-am propus să trecem în revistă toate materialele cuprinse în publicația Astra clujeană, atât de bogată în conținut. Sunt interesante și amintirile lui Constantin Zărnescu despre Râmnicu Vâlcea și Nicolae Manolescu (p.48-52). Menționăm de asemenea articolele despre învățământul superior agronomic clujean (autor Leon Sorin Muntean), despre prof.univ.dr. Ioan Bobeș la 90 de ani (autor Emil Luca). Recomandăm rubrica Actualitatea în dezbateri, semnată de dr. Ioan Lăcătușu, referitoare la „Probleme actuale ale românilor din județele Covasna și Harghita.”
Artele plastice sunt prezente în cuprinsul revistei prin prezentarea „Maestrul Vasile Pop–octogenar” de Negoiță Lăptoiu, iar filosofia, prin „Cioran și Nietzsche între fragmentarism și fragmentare”, autor Diana Silaghi.
Rubrica „Cronici, recenzii, semnalări” (mai bine de 20 de pagini) anunță mai mult sau mai puțin convingător o serie de volume, inclusiv, așa cum se cuvine, publicații astriste.
În încheiere, remarcăm faptul că, la sumarul revistei Astra clujeană, lipsesc numele autorilor. Oare de ce? Nu doreau membrii colectivului de redacție să se vadă clar că sunt foarte prezenți? Unul de cinci ori, altul de opt ori, altul de nouă ori. Dacă scriu bine, dacă au ce și despre ce să scrie, este spre cinstea lor. La atât de multe pagini, aproape că nu se observă. Important este să fie citiți! Le-o dorim din toată inima! Succes în continuare!
Luminița CORNEA
