Interviu cu Gerard Epure, tânărul care studiază muzica și susține cursuri de chitară în Belgia
Pe scenă, în fața publicului, Gerard a primit cel mai de preț dar al vieții: părinții. Acolo a avut loc întâlnirea și îmbrățișarea dintre sufletul său și sufletele celor doi oameni care, cu dragoste și dăruire, i-au îndrumat pașii, și tot pe scenă a decis să își desfășoare activitatea profesională. Povestea lui Gerard Epure este una deosebită. În cadrul unui interviu, tânărul crescut în Sfântu Gheorghe și stabilit acum în Belgia, la Bruxelles, unde studiază muzica și predă chitara, ne-a spus povestea sa.
– Aș dori să începem prin a ne spune cum și când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică și cum ai ales chitara!
– Cred că pasiunea ți-o descoperi într-un moment anume, într-o situație anume! Eu mi-am descoperit pasiunea pentru muzică în cadrul unei emisiuni, la un post de televiziune – „Duminica în familie” – unde am primit cadou o chitară clasică, la prima mea aniversare… Nu știam să cânt absolut deloc… Abia după ce am ajuns acasă am făcut cunoștință cu muzica! Mă încânta chitara, mă încântau efectele sunetului ei și mi-am spus: „De ce să nu merg mai departe (…) să văd dacă îmi pot exprima sentimentele și să comunic cu oamenii prin muzică?” (…).
– Ce a urmat apoi? Cine ți-a îndrumat primii pași în acest sens, cu cine ai studiat chitara?
– A urmat „furtuna artistică”! Văzând că interesul meu pentru muzică era din ce în ce mai pronunțat, mama și o profesoară de pian – doamna profesoară Constantin Rozalia – m-au încurajat să încerc să dau admitere la Liceul de Artă „Plugor Sandor” din Sfântu Gheorghe, la muzică. Și aici m-aș opri puțin, pentru că înainte de a continua să descriu traseul meu profesional aș dori să le mulțumesc enorm părinților mei, pentru că merită enorm, pentru susținerea și iubirea oferită! Fără ei nu aș fi ajuns unde sunt acum!
Revenind, după ce am fost admis la Liceul de Artă din Sfântu Gheorghe, am intrat sub îndrumarea profesorului de chitară Kerezsi Csongor, iar apoi am continuat studiul chitarei cu profesorul Kokosi Zsolt, până la absolvirea liceului.
În timpul liceului am fost plecat din oraș, un an și jumătate (mai exact anul întâi de liceu și prima jumătate a anului doi de liceu) la București, unde am urmat cursurile Liceului „George Enescu”. De-a lungul perioadei petrecute acolo, am avut onoarea să studiez cu artiști internaționali renumiți în cadrul Festivalului Internațional „Eduard Pamfil” – de exemplu Pablo Garibay, Susana Prieto, Alexis Muzurakis, etc. Ca și mentor l-am avut pe Liviu Georgescu, dar și pe Cătălin Ștefănescu – Pătrașcu (Profesor la Universitatea de Muzică din București), în cadrul unui masterclass.
În cadrul Conservatorului Regal de Muzică din Bruxelles (Conservatoire Royal de Musique de Bruxelles), am participat la masterclass-uri organizate de domnul profesor Hugues Navez (profesor actual la Conservator). Am avut onoarea de a avea contact cu mari artiști ca Ana Vidovic, Galina Vale, Gerard Abiton, Philippe Mariotti, Valerie Duchateau și mulți alții, în cadrul Festivalului Internațional de Chitară de la Bruxelles (cunoscut ca „BIGFEST -Brussels International Guitar Festival”), precum și onoarea de a responsabil de sunet, în primii doi ani de zile ai festivalului!
– Ai amintit de profesorii din Bruxelles. Cum ai ajuns să studiezi în Belgia ?
. .
– După finalizarea liceului am luat decizia alături de părinții mei să încerc să dau admitere la muzică, în Belgia (având în vedere că tatăl meu lucra în cadrul unei societăți din Belgia). După ce am terminat studiile liceale, tatăl meu m-a întrebat dacă merg să îmi continui studiile în Belgia sau dacă doresc să le continui acasă, iar eu i-am răspuns că îmi trebuie timp și că vreau să pun pe hârtie gândurile pentru a putea lua o decizie! M-am sfătuit cu mama și am zis: „Hai să vedem ce iese! Mergem în Belgia, voi contina acolo studiile! Nu avem nimic de pierdut! „
Și așa am intrat la Conservatorul din Bruxelles! (…)
– Cu ce te ocupi în Belgia, în prezent?
– În prezent sunt în anul II de Master la Conservatorul Regal din Bruxelles, predau la trei școli private, printre care se numără și liceul francez!
– Cât de diferită este școala de muzică din Belgia față de cea românească?
– Este destul de diferită, dar m-aș opri aici la partea de notare, scara de notare fiind de la 1 la 20, ci nu de la 1 la 10. Acolo, nota de trecere este 10 /20! Dacă este vorba despre domeniul artistic, se oferă și anumite calificative, în funcție de notă. (…).
– Mai ai colegi profesori români?
– Da! Bineînțeles!
– Ce-ți lipsește cel mai mult de acasă, din România?
– Sincer? Am esențialul cu mine, îi am pe părinții mei! Îmi lipsesc colegii și prietenii, nimic mai mult!
– Cât de des vii acasă, la Sfântu Gheorghe?
– La Sfântu Gheorghe revin când pot! Având în vedere că tot anul școlar sunt ocupat cu predatul, cu studiul și activitatea extra școlară, nu pot să vin decât când mi-am îndeplinit toate sarcinile la Bruxelles! (…).
– Dacă nu alegeai să studiezi chitara, muzica, spre ce domeniu te-ai fi îndreptat?
– Bună întrebare! M-aș fi orientat spre informatică – pentru că întotdeauna mi-a plăcut tot ce ține de tehnologie sau programe – sau poate că m-aș fi îndreptat spre meteorologie – pentru că îmi place să aflu cât mai multe despre fenomenele naturale, sau televiziune – divertisment! – pentru că întotdeauna am vrut să fac oamenii, publicul să uite de grijile din viața cotidiană! Sau de ce nu, m-aș fi îndreptat către domeniul designului de mașini, pentru că mi-au plăcut mereu mașinile și camioanele, în general.
– Spune-ne mai multe despre proiectele în care te-ai implicat de-a lungul timpului.
– În perioada studiilor la Sfântu Gheorghe, am participat la concursuri naționale si regionale și am fost invitat să cânt în cadrul evenimentului intitulat ”Seri Albastre”. Am dat prioritate studiilor și apoi m-am concentrat pe evoluția profesională în calitate de profesor, deci prea mult timp pentru a derula eu proiecte nu am avut.
– Cum ai ajuns profesor?
– Am fost invitat să predau la o academie privată și apoi, prin recomandare, am ajuns să predau la alte școli private (…) Selecția ca și profesor în Belgia este foarte scurtă și concisă: dacă elevul îl acceptă pe profesor, profesorul este angajat! Și contează ca elevul să înțeleagă foarte bine și într-un timp foarte scurt ce i se predă. Astea sunt criteriile de selecție la ora actuală! (…).
– Care este cea mai frumoasă amintire, cel mai frumos moment de pe scenă, din fața publicului?
– Cel mai frumos moment pe scenă a fost acela în care a trebuit să fac alegerea vieții mele: să îmi aleg părinții! Ca un mic rezumat, în anul 1999 am fost invitat la o emisiune televizată – „Duminica în familie, la o ediție specială, dacă nu mă înșel, în care eu a trebuit să aleg dintr-un număr de participanți (număr pe care nu îmi aduc aminte exact !), părinții! În ceea ce privește criteriile mele de selecție, pot spune doar că am vrut o familie în sânul căreia să am ce învăța, să pot învăța de la cel mai mic detaliu, de la cel mai simplu gest, până la dragostea oferită de ei! Nimic mai mult. Consider că a avea cele mai simple lucruri ( dragostea, educația, cunoștințele și experiența lor) este mult mai valoros decât „accesoriile” vieții (lucruri materiale, pretenții materiale mari etc). Părinții sunt adevărata valoare a sufletului nostru!
– Părinții ți-au fost deci, model. În ceea ce privește latura profesională, ai un model pe care îl urmezi?
– Nu! Niciodată nu am avut un model exact! Eu sunt modelul meu! Întotdeauna ai mei mi-au spus că a fi tu este mult mai important decât a copia pe altcineva! Consider că ideile tale, experiența (adevărata experiență, experiența ta de viață, și nu cea acumulată după un model anume) precum și deschiderea la orice te înconjoară sunt suficiente pentru a te forma și a te „construi” așa cum vrei tu! (…)
– Care crezi că sunt cele mai frumoase realizări ale tale?
– Prima și una dintre cele mai frumoase realizări este aceea de a-mi face părinții mândri de mine, că am reușit să le aduc bucurie prin ceea ce am devenit, și sper să o țin tot asa!
Apoi, în ceea ce privește latura profesională, o realizare a fost aceea de a coordona unul din festivalurile internaționale („BIGFEST” din Belgia) în calitate de voluntar, alături de colegii și profesorul meu de chitară! Am avut onoarea să schimb idei și să învăț din experiența a mari artiști internaționali ca Ana Vidovic (una dintre cele mai cunoscute artiste la nivel mondial în domeniul chitarei clasice) Galina Vale (una dintre cele mai virtuoase chitariste la nivel internațional și căreia am avut onoarea să îi fac turul Bruxelles-ului), Valerie Duchateau – una dintre artistele renumite în Franța și Europa – dânsa fiind și una dintre autoarele de revistă pentru chitariști, Roland Dyens – unul dintre marii chitariști internaționali; am avut onoarea să fac cunoștință cu compozitori și am învățat că prin simplitate poți ajunge departe!
– Pentru a ajunge departe, ca să faci performanță, talentul și studiul sunt suficiente, sau e nevoie și de puțin noroc?
– Aș putea să spun că toate acestea pot avea un rol în ceea ce privește performanța … . Depinde și de cât de motivat ești ! Motivația este foarte importantă!
Și talentul este important, dar talentul nu înseamnă totul. Am întâlnit elevi cărora le-am arătat cum să învețe o piesă și să stăpânească acea piesă, chiar dacă nu aveau ureche muzicală (…) și acest lucru se poate realiza doar în condiția în care elevul este motivat!
În ceea ce privește norocul…e nevoie și de noroc, însă acesta poate apărea atunci când nu te aștepți! (…) Însă nu trebuie să mizăm pe noroc! (…) Cred că dacă suntem corecți cu noi înșine vom avea mereu de câștigat.
– Cât timp acorzi studiului într-o zi?
– Timpul acordat studiului depinde de piesă sau repertoriu (…)! Pot învăța o piesă / repertoriu indiferent de dificultate într-un timp scurt… Ca și număr de ore, acum aloc maxim cinci ore, dar depinde și de cum mă pot concentra asupra studiului, de nivelul piesei… Pot ajunge să studiez până la opt ore, cu pauze cu tot! (…).
– Cât de importantă e vârsta pentru a începe studiul chitarei?
– Așteptam întrebarea aceasta!
Consider că vârsta nu este cea mai importantă pentru a învăța muzică! (…) Spre exemplu, la ora actuală, predau unei eleve de 40 ani; dar mai am și doi elevi de vârsta de 7-8 ani. Totul depinde de cum te organizezi în funcție de vârsta elevului!
Totuși, aș spune că este mai bine să se înceapă studiul chitarei de la o vârstă fragedă, deoarece odată cu înaintarea în vârstă articulațiile se uzează, iar cu timpul flexibilitatea articulațiilor nu mai este atunci când eram copii sau concentrarea poate că nu este aceeași (nu este la capacitatea sa maxima, având în vedere că adulții sunt preocupați și de problemele cotidiene).
– În final, dacă dorești, te rog să ne spui ce proiecte ai în plan muzical, pentru perioada următoare?
– Am un proiect de organizare a concertului artiștilor și studenților din cadrul Conservatorului Regal de Muzică din Bruxelles (…).
Totodată, am în plan să îmi termin website-ul personal (pagina mea de internet) (…), iar un alt proiect este să încep, după finalizarea studiilor, compoziții solo sau de muzică de cameră….sau să transcriu pentru chitară alte piese sau genuri de muzică. (…)
De asemenea, îmi propun ca începând cu anul viitor să compun pentru elevii actuali piese sau exerciții tehnice pentru a-i ajuta să se lanseze sau să înțeleagă muzica, în felul lor! (…). În plus, aș dori să scriu metode de chitară (…), iar un alt plan este să mă apuc de pe acum să înregistrez piesele pe care le-am studiat de-a lungul vieții mele și să abordez noi lucrări contemporane, având în vedere că mulți artiști mi-au spus că mie mi se potrivesc lucrări contemporane, și îmi doresc să compun indiferent de gen, stil sau tip de instrument!
A consemnat Ana Alina Costache
