Doamna Lidia Jubea, președinta Despărțământului ASTRA „Valul lui Traian”, la plecarea de la Mânăstirea „Sf. Marta și Maria”, ne-a anunțat că următorul popas va fi în centrul localității Căușeni, reședința raionului cu același nume. Destul de repede, am ajuns. Un centru de târg patriarhal. Deodată vedem o bisericuță aproape îngropată în pământ, pur și simplu adâncită în pământ. Suntem obișnuiți cu biserici ce au cupole și turle care se înalță măreț spre cer. Dar biserica aceasta este foarte veche. Crucea este pusă direct pe acoperișul puțin mai ridicat spre mijloc. Îmi amintește de „bisericuța din pământ”, pe care am văzut-o și despre care am scris, din orașul Vidin, Bulgaria. Era ctitoria lui Matei Basarab. Ne apropiem și citim pe o placă, la intrare: „Biserica Adormirea Maicii Domnului, monument de arhitectură, sec. al XVI – XVIII-lea, în restaurare.”
În curte, în fața intrării în biserică, ne așteaptă doamna muzeograf, care, prin însuflețirea și dragostea cu care ne-a vorbit, dovedește că știe foarte bine istoria monumentului și ne povestește cu mult suflet, încât ne-a cucerit pe toți.
„Biserica Adormirea Maicii Domnului”, din Căușeni, este monument cu valoare de unicat în Republica Moldova. Aflăm că orașul Căușeni a fost sărbătorit, în acest an 2015, pentru frumoasa vârstă de 560 de ani. A fost atestat în anul 1455, dar, ca târg, este cu mult mai vechi. Aproape 200 de ani a fost reședința hanelor tătărești, când aici s-au înălțat palate, havuzuri foarte frumoase. Din acea perioadă a rămas bisericuța cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe timpul tătarilor, nu se permitea ca o casă sau chiar vreun lăcaș sfânt să fie ridicat mai înalt decât înălțimea unui călăreț cu sulița în mână. Dacă privim bisericuța de la sol până la streașină, este ușor de închipuit un călăreț cu sulița în mână.
Ghidul nostru ne arată, lângă pereții bisericii, niște olane (un fel special de țigle) vechi ce datează din 1836, fiind foarte uzate, când ploua, ploua și înăuntrul bisericii. Ele au fost pe acoperiș până în anul 2002, când au fost schimbate, cu ajutorul Ambasadei SUA ce a alocat o sumă importantă de bani (15 mii dolari), pentru schimbarea acoperișului – un gest deosebit, de apreciere a importanței acestui monument.
Totuși care a fost perioada construirii bisericii vechi din Căușeni? Pe placa de la intrare scrie sec XVI-XVIII –mult prea vag. Când a fost construită, în sec. XVI? În sec. XVII sau în sec. XVIII? Aflăm că se aduc argumente convingătoare în sprijinul fiecăreia dintre ipoteze, dar ele, practic, se bat cap în cap.
În anul 2002, cu ocazia schimbării acoperișului, s-au făcut săpături pentru a se găsi dovezi privind perioada construirii. Atunci s-au găsit foarte multe oseminte în jurul bisericii – după rigorile creștine ale vremii, se îngropau în imediata apropiere a bisericii slujitorii bisericii și membrii familiei lor – și numeroase monede diferite. Cea mai timpurie monedă, care a putut fi descifrată, datează din anul 1521, dar monedele nu pot servi ca datare.
Bisericuța veche din Căușeni a fost construită în stil bizantin, în forma unei corăbii rotunjită. Are șapte ferestre de jur împrejur, șapte trepte și o singură ușă străjuită de doi lei heraldici, protectori, tot în stil bizantin. Deasupra ușii, privim o inscripție în limba greacă veche, limba bisericească, în care apare anul 1763. Acesta ar fi singurul document, de aceea mulți cercetători susțin că biserica este din sec. al XVIII-lea. Însă sunt și alte dovezi și argumente convingătoare, precum că este cu mult mai timpuriu construită.
Intrăm în biserică. Dacă de afară vedeam o bisericuță adâncită în pământ, odată intrați, suntem uimiți de spațiul mare al bisericii. Ne-am așteptat la un spațiu mai mic. Constatăm că este un interior încăpător. Da, este normal. Trebuia să se respecte și rigorile creștine de a avea un loc adecvat desfășurării serviciilor religioase.
Doamna muzeograf (regret că nu i-am reținut numele) ne atenționează să nu fotografiem cu bliț, să nu punem mâna pe pereți, pentru că se macină culorile, să pășim foarte încet, deoarece pe jos este nisip (fiind în restaurare) și se ridică praful.
Toți pereții sunt pictați – picturi vechi în frescă. Ni se arată o frescă cu „ . . Adormirea Maicii Domnului”, datând de la mijlocul sec. al XVIII-lea; pictura este străpunsă de o fisură provenită de la cutremurul din 1977 – atunci au fost, în Căușeni, jertfe omenești și distrugeri, dar biserica a rezistat. Zidarii medievali, știind că este o zonă seismică, au implantat la trei niveluri niște brâie antiseismice (ni se arată golurile speciale), pentru amortizare. Extraordinară măiestrie inginerească și ingeniozitate în acele vremuri mult îndepărtate! La construcțiile de astăzi nu ne mai miră.
Pe un perete, sunt înfățișați voievozii Moldovei, nu toți, în straie împărătești, cu coroană. Ni se arată mitropolitul Daniel ținând în mâini macheta bisericii. De ce mitropolitul Daniel? Deoarece localitatea Căușeni a fost și reședință mitropolitană.
Deasupra ușii, este o inscripție care înseamnă: „această sfântă și duhovnicească biserică ce-și prăznuiește hramul Sfintei Adormiri a Precistei, fiind mai înainte din lemnu și sfărâmându-se de totu, din mila și cu bunăvoința mitropolitului Daniel …”– vedem imaginea bisericii din lemn și altă imagine cu biserica din piatră. Nu se știe dacă a fost reconstruită atunci când a fost mitropolit Daniel sau înaintea lui.
Există argumente că datează cu mult mai devreme, pentru că cea din lemn, despre care se vorbește în pisanie, după părerea cercetătorilor a fost construită în sec. al XV-lea (ni se arată pe pereți straturi succesive). Probabil a fost construită biserica din piatră atunci când localitatea Căușeni a devenit reședință mitropolitană – ușa se vede că a fost lărgită ca pentru o catedrală.
Privim pereții cu picturi și vedem că ochii tuturor sfinților sunt scoși. Aflăm că există o legendă care spune că în urma unui război între ruși și turci, turcii au prefăcut biserica în grajd. Într-o noapte toți caii s-au prăpădit. Când au venit dimineața turcii și au văzut că toți caii sunt morți, în semn de răzbunare, au scos ochii tuturor sfinților. Este o legendă, așa o fi fost sau nu, nu se știe, dar este o legendă care circulă de mai bine de o sută de ani.
Remacăm în bisericuța din Căușeni și acustica formidabilă. Primim explicații și în această privință, fiind iarăși lăudată măiestria ingenioasă a vechilor constructori.
Iconostasul este unicat, fiind din piatră, din zid (de obicei este din lemn) străpuns de cele două uși laterale, diaconești, și de ușa centrală, împărătească. Suntem atenționați să privim în altar (prin uși), unde sunt doar două ferestre, mai mici decât celelalte, dar în așa mod construite, atât de matematic calculate, că lumina lor se întretaie exacte pe pristol (masa altarului) formând o cruce oblică. Mai ales dimineața, când răsare soarele, două raze mari de soare luminează acest altar. Este o frumusețe extraordinară!
Ne simțim minunat în această bisericuță care ascunde numeroase enigme. Nu suntem singuri. Sfinții ne înconjoară și ne apără, așa cum au apărat, de atâția amar de ani, biserica. O liniște se lasă peste sufletele noastre. Doamna muzeograf a reușit să ne spună istoria bisericuței ca pe o poveste, emoționându-ne și tulburându-ne totodată. Un loc sfânt ce păstrează de veacuri istoria neamului nostru. A trecut prin foc, prin sabie, prin apă, dar a rezistat până astăzi și va rezista și mai departe; se cuvine a fi restaurată și cercetată.
Noi, delegația ASTREI din Iași-România, ce-am vizitat, într-o zi de început de cireșar, bisericuța din Căușeni-Basarabia, ne-am umplut sufletul de rugăciunea păstrată de veacuri în acest sfânt lăcaș.
Luminița Cornea
