De ce ar face excepţie poporul nostru?! Viaţa a arătat tuturor că schimbarea violentă a vechii conduceri n-a adus un trai mai bun oamenilor şi nici mulţumirea mult aşteptată. A trecut de atunci un sfert de veac şi „colectivitatea” noastră şi-a schimbat de mai multe ori conducătorii, cu speranţa că lucrurile vor evolua într-o direcţie bună. Dar cum „socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg”, bieţii oameni şi-au dat seama că au fost păcăliţi şi jefuiţi prin vicleşuguri politice care au dus la o sărăcie şi o deziluzie şi mai mari căci, nepricepuţi şi imorali, noii conducători au ciopârţit sărmana ţară lăsând poporul de izbelişte, să-şi plângă singur de milă, în timp ce ei şi acoliţii lor se îmbogăţeau continuu şi trăiau în lux neruşinat. În cele din urmă Poporul a hotărât din nou să-şi aleagă conducătorii şi drept „simbol” au ales un Preşedinte de altă etnie şi altă religie, în speranţa că acesta va putea „lua taurul de coarne” învingându-l şi dând astfel Istoriei un nou curs. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple, deoarece Puterea trebuie împărţită.
Şi nu e de mirare că noul preşedinte şi-a exprimat public intenţia de „a avea propriul Guvern”, pentru ca astfel să-şi poată concretiza mai bine ideile în planuri socio-economice care să scoată ţara la liman, rupând-o astfel de trecutul viciat. Acum noi nu ştim dacă intenţiile domniei sale sunt chiar puse cu sinceritate în slujba colectivităţii, dar oricum merită de a i se da şansa să le realizeze. Anticul filozof chinez Sun Tzu (313-235 î.Hr.), şi-a expus teoria sa într-o lucrare ce-i poartă numele, el susţinând că „natura rea a omului” o poate îmblânzi şi transforma numai un „conducător luminat”. Cert este că teoria lui a devenit „temeiul ideologiei oficiale a Chinei imperiale”. Redăm cititorilor una dintre spusele înţelepte ale acestui filozof: „În ce fel poate obţine cel mai uşor un cârmuitor o mare putere, liniştea în ţară şi slava şi cum se poate feri de slăbiciuni, pericole şi ruşini? Răspund: nu există o cale mai uşoară decât să-şi aleagă un prim-ministru de încredere.” Aşa o fi? Dar întrebarea pe care ne-o punem noi, probabil şi actualul preşedinte, este: „Ce înseamnă şi unde găseşti un prim-ministru de încredere în România actuală?!”
. .
Ne-ar place să credem că şi Domnul Preşedinte în intenţiile sale este pătruns de reflecţia istoricului antic grec Tucidide (460-400 î.Hr.) care spunea că „Înflorirea unei cetăţi în întregul ei aduce mai multe foloase fiecărui cetăţean luat în parte, decât bunăstarea câtorva persoane pe fondul căderii generale”. Şi problema este că la noi cele „câteva persoane”, lăsate sau chiar ajutate şi încurajate în lăcomia lor nemăsurată, s-au tot înmulţit devenind o „boală contagioasă” pentru popor, popor care ar trebui „însănătoşit” prin „eradicarea bolii”, lucru deloc uşor de înfăptuit, dar foarte necesar.
Mai spunea Domnul Preşedinte că odată cu intensificarea activităţii de acum vestitei DNA iese la suprafaţă tot ce e mai rău în societatea noastră. Şi din nou ar trebui să-i dăm dreptate, mai ales că au spus-o şi alţii înaintea noastră, cum ar fi Seneca cel Tânăr (anul 4 î.Hr.-65 d.Hr.) – poet, om politic şi filozof roman, fost preceptor al împăratului Nero. Fiind „ideologul opoziţiei senatoriale la tendinţele despotice ale primilor împăraţi romani”, Seneca cel Tânăr, pe numele său adevărat Lucius Annaeus Seneca, cunoştea foarte bine viaţa în aspectele ei social şi politic, aşa cum reiese din observaţiile sale: „Defectele vizibile nu sunt atât de periculoase; chiar şi bolnavii sunt pe cale de a se însănătoşi dacă boala a ieşit la suprafaţă şi s-a arătat în toată forţa ei. Află că şi zgârcenia şi ambiţia şi celelalte neajunsuri ale spiritului omenesc sunt mai nefaste când se ascund sub masca sănătăţii”. Aşadar, să scoatem boala la suprafaţă şi să o tratăm!
Şi pentru că această „boală a înşelăciunii, jafului, hoţiei şi corupţiei” a devenit contagioasă, trebuie „trataţi” în egală măsură şi cei de sus şi cei de jos, căci urmând exemplul „celor de sus” s-a ticăloşit şi o parte a „celor de jos”. Tot Seneca cel Tânăr, fie-i ţărâna uşoară, din trecutul îndepărtat vine să ne dea sfaturi: „Când marii conducători de oşti observă un comportament necorespunzător la soldaţi îi potolesc dându-le ceva de muncă şi îi ţin în frâu cu marşuri. Cine este ocupat, nu are vreme de prostii; şi e foarte adevărat că munca stârpeşte viciile născute din lipsa de activitate”.
Dragi guvernanţi şi Domnule Preşedinte, daţi-i dreptate lui Seneca, scoateţi boala la suprafaţă şi trataţi-o cu grijă şi dreptate, creaţi locuri de muncă să ajungă pentru întreg poporul, ca astfel oamenii să-şi poată întreţine familiile, să facă ceva util societăţii şi atunci vor dispărea şi trântorii şi cei cu mâna mereu întinsă şi cei care o bagă prin buzunarele altora, căci ei nu vor mai avea timp să trândăvească, iar pe cei prea înrăiţi şi dedaţi la fapte împotriva societăţii nu cheltuiţi banii degeabă, să muncească şi ei, puneţi-i la construit autostrăzi, dacă n-aveţi alte soluţii pentru aceasta. Când veţi reuşi să puneţi lucrurile în ordine şi să schimbaţi soarta poporului în bine, atunci puteţi să vă acordaţi şi „pensii speciale”, dar până atunci multora dintre noi gestul acesta pare imoral, imoral în raport cu sărăcia din ţară şi cu „pensiile de mizerie” ale celor mulţi. Amintiţi-vă că sunteţi „stăpânii destinului nostru”, fiţi înţelepţi, judecaţi cu dreptate şi conduceţi cu viziune, pentru ca oamenii să aibă pentru ce să vă binecuvânteze mai târziu!
Mihai Trifoi
