Asigurarea îndeplinirii obligațiilor de întreținere existente între membrii unei familii, precum și față de alte persoane în cazurile prevăzute de lege, este garantată în sistemul nostru actual, în principal, prin dispozițiile constituționale și ale legii civile, ajungând ca, în unele situații, neîndeplinirea acestora să constituie infracțiune.

Codul penal actual califică infracțiunea de abandon de familie (art. 378) ca fiind fapta persoanei care, având obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit: – îl părăsește, îl alungă sau îl lasă fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale; – nu își îndeplinește, cu rea-credință, obligația de întreținere prevăzută de lege; – nu plătește, cu rea credință, timp de 3 luni, pensia de întreținere stabilită pe cale judecatorească.

Același text de lege prevede că săvârșește această infracțiune și persoana condamnată penal care nu execută, cu rea-credință, prestațiile periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii. Persoana care săvârșește această infracțiune, în vreuna dintre modalitățile arătate, poate fi sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Legea stabileste că pentru a se pune în mișcare acțiunea penală este nevoie de formularea unei plângeri penale prealabile din partea persoanei vătămate. Dacă înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile, fapta acestuia nu va mai fi pedepsită. Instanța de judecată este obligată să dispună amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta în situația în care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul își îndeplinește obligațiile.

Persoanele care pot săvârși această infracțiune pot fi soții între ei, cel care adoptă și persoana adoptată, rudele în linie dreaptă (bunici și nepoți), frații și surorile, precum și alte persoane prevăzute de lege (foștii soți a căror căsătorie a fost desființată sau desfăcută prin divorț, soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț s.a). În privința copiilor abandonați de către persoanele care aveau față de aceștia obligația legală de întreținere, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată și completată prin Legea nr. 257/2013, prevede că aceștia beneficiază de măsuri de protecție specială cum ar fi: plasamentul sau plasamentul în regim de urgență.

Pentru a se putea dispune astfel de măsuri, orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzatoare pentru a-l proteja împotriva abandonului sau a
neglijenței.

www.coltuc.ro . .

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail