Trupa „Minicinis” de la Liceul „Korosi Csoma Sandor” din Covasna a mai produs o surpriză de proporții iubitorilor de spectacole din oraș.
De data aceasta am văzut un basm scris de Victor Eftimiu în 1911 „Însir-te margarite”, feerie cu împărați, fete de împărați, cu Făt Frumos și Zmeul Zmeilor, vrăjitoare și pretendenți la mâna fetelor. Pe scurt, Sorina, fata cea mică, refuză să se mărite, fapt care îi atrage blestemul tatălui ca flăcăul ce-i va plăcea să o refuze. Aceasta pleacă de acasă, rătăcește prin lume, îl întâlnește pe Făt Frumos, dar el o căuta pe Ileana. Zmeul nu e chiar zmeu, e aproape uman, cu ambiții cât se poate omenești, iar Făt Frumos pare mai mult un dandy.
Regia aceluiași Mihai Costache (cel cu „Moftangii”) e din nou surprinzătoare, cu găselnițe de iluminare și artificii de efect. El a reușit să închege o trupă aproape de profesionism, deși a avut foarte puțin timp la dispoziție și câțiva copii au „plecat ” în clasa a XII a. Regizorul a reușit să monteze un spectacol plin de nerv, cu muzică populară remixată (Maria Tănase și Subcarpați), dar și live, cântată de o voce superbă, a Adelinei Verdes, de care sigur vom mai auzi. Momentele de dans au fost create de coregrafele Simona Paraschivu și Raluca Adomnicăi. Confruntarea finală dintre Făt Frumos și Zmeu a fost mimată, în ritm de step, coregrafie concepută de Claudia Susanu.
Cât despre actori, aș vrea să nu evidențiez pe nimeni, pentru a nu nedreptăți pe cineva, pentru că spectacolul a fost o reușită deplină- cred că trei chemări la rampă spune totul despre impresia făcută asupra publicului. Regizorul și-a spus cuvântul inclusiv la salutul publicului de către actori, ieșirea la rampă fiind un show în sine. Iar publicul a plecat cu palmele roșii de la aplaudat. Nici de data asta aplauzele nu au mințit! Iar din public am auzit cea mai frumoasă laudă la adresa acestui spectacol: . . a fost cea mai bună prestație a unei formații pe această scenă, ever!
Cred că Domnul Dan Puric ar fi încântat să vadă spectacolul nostru,cine știe, poate îi ducem pe copii la București, să i-l arătăm.
Nu pot încheia fără a-i consemna pe protagonistii acestui regal: Sebastian Călărețu, Alexandru Posea, Teodora Șerban, Denisa Maioru, Gabriel Andrei, Alexandru Bocârnea, Răzvan Poteică, Sabina Muruianu, Adelina Verdes, Bianca Popa, Andreea Drăghici, Ana Florea, Ioana Uță, Sînziana Munteanu, Cristina Bularca, Lorena Pascaru, Elena Butu și nu în ultimul rând pe inimoasa doamnă Corina Morariu, creatoarea costumelor.
Mulțumim Consiliului Județean pentru sprijin, Casei Orășenești de Cultură pentru găzduire și Asociației Cultural Creștine „Justinian Teculescu” pentru inițierea programului de depistare a tinerelor talente.
Mihai T.
Din fotoliul spectatorului
Duminică seara, 3 mai a.c., la Centrul Cultural din orasul Covasna s-a consumat un moment artistic, planificat – oarecum neinspirat, aș zice eu – la concurență cu evenimentele culturale ce au marcat finalul Zilelor Sf.Gheorghe și care au captat, în mod firesc, toată sau aproape toată atenția iubitorilor de spectacol artistic din zonă.
Despre ce a fost vorba? Să-i spunem simplu: o nouă manifestare de succes a unei trupe de tineri frumoși și talentați din orașul Covasna, îndrăgostiți cu toții de Thalia, muza Teatrului; am numit astfel Grupul „Minicinis”, format din elevi ai liceului din localitate, care a oferit publicului covăsnean o nouă premieră – a doua, de la înființare – cu spectacolul „Înșir’te mărgărite” de Victor Eftimiu, în regia actorului Mihai Costache, coordonatorul artistic al trupei.
Piesa „Înșir’te mărgărite”, în fapt un basm dramatizat în versuri, a fost scrisă de Victor Eftimiu în 1911 și a cunoscut de atunci numeroase puneri în scenă, în viziuni regizorale diverse, ultima reprezentând-o cea imaginată de Dan Puric, în dublă calitate de regizor și actor, și care a avut premiera recent, pe 18 aprilie a.c., pe scena Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București, spectacolul constituindu-se într-un eveniment cultural menit să marcheze redeschiderea, după renovare și modernizare, a primei scene a țării. În paranteză fie spus, spectacolul lui Dan Puric a iscat discuții contradictorii atât în rândul criticilor de specialitate, cât și al simplilor iubitori de teatru, pe marginea oportunității alegerii unui asemenea text într-un astfel de moment de vârf pentru Teatrul Național din București, dar și privind viziunea de ansamblu a spectacolului imaginat și creat de Dan Puric.
Revenind la evenimentul artistic din parohia noastră, ca să zic așa, realizatorul acestuia, actorul Mihai Costache, a avut inteligența și inspirația de a comprima textul lui Victor Eftimiu – pe care, mărturisea, îl cunoaște foarte bine încă de pe băncile facultății de teatru – și să ofere tinerilor lui parteneri de spectacol câteva fragmente, înșiruite cursiv, care să la permită să-și pună în valoare întregul talent și capacitate de exprimare artistică: în versul rostit când cu candoare, când învolburat, în dansul stilizat, în pași de step sau balet cu alură clasică, în cântarea doinită a prezentatoarei-povestitor, în unduirea plină de simbolistică a zânelor binelui sau a celor ale întunericului, în jocul de lumini și sonorități de fundal – toate contribuind la obținerea unui produs artistic de excepție, care a smuls ropote de aplauze, pe parcurs dar mai ales la finalul spectacolului, de la un public vizibil emoționat, tinerii artiști și coordonatorul lor fiind chemați de patru ori la rampă.
Piesa nu poate fi povestită ca un story, spectacolul trebuie văzut și trăit dimpreună cu trupa, numai așa mesajul artistic și încărcătura emoțională se transmit coerent, îmbogățindu-l sufletește pe privitor. Schematizând am putea spune că basmul lui Victor Eftimiu transmite același mesaj vechi de când lumea și totuși mereu proaspăt: iubirea, frumosul, lumina înving întotdeauna urâtul, întunericul, forțele răului, astfel că plecăm de la spectacol tonifiați, un pic mai curați la suflet și la gând, cu un plus de speranță în cuget.
N-aș putea să fac remarci cu plusuri sau minusuri la adresa unuia sau altuia dintre tinerii interpreți, indiferent de câtimea rolului său în economia spectacolului; fiecare și toți impreună – și Făt-Frumos, și Zmeul-Zmeilor, și Vrăjitoarea, și Sorina cea mezină, povestitoarea, pețitorii, împăratul, zânele luminii și ale întunericului – și-au adus o contribuție meritorie la rezultatul de ansamblu al spectacolului. „Aveți niște copii frumoși și foarte talentați – li s-a adresat Mihai Costache spectatorilor din sală, în majoritate părinți, rude, prieteni, colegi și cunoscuți ai celor de pe scenă -; merită să fie susținuți, încurajați, lăsați să-și creeze vise și să le trăiască”. Tocmai pentru că în calitate de coordonator de proiect își pune mari speranțe în talentul acestor tineri, actorul-regizor a înscris trupa pentru a participa în săptămânile urmatoare la cel puțin două festivaluri de teatru pentru tineret, ce vor avea loc pe două importante scene din București.
Alături de ucenicii-actori se cuvine adresat un cuvânt de apreciere – pentru efortul și dăruirea de care a dat dovadă – coordonatorului trupei, Mihai Costache, care, la rândul lui a ținut la final de spectacol să mulțumeasca unor colaboratori cu contribuții meritorii la realizarea spectacolului: Simona Paraschiv – coregrafie, Claudia Susanu – coregrafia step, Corina Morariu – costume. Nu în ultimul rând au fost aduse mulțumiri Asociației Cultural-Creștine Justinian Teculescu din Covasna, care a făcut posibil acest proiect si Consiliului Judetean Covasna, partener de proiect.
Augustin Morariu
