Florarul, cea mai frumoasă lună a anului, debutează cu o veche Sărbătoare populară numită Armindeni sau Ziua pelinului. În perioada comunistă data de 1 Mai era cinstită cu mare fast ca Zi a solidarității internaționale a celor ce muncesc. La începuturi se organizau manifestări festive ample, se defila, după care oamenii aveau liber şi ieşeau în natură la mici şi bere, în acordurile muzicii populare.
Doar cei credincioşi, în special oamenii din mediul rural, ştiau de un alt praznic, mai profund, cu implicaţii religioase, dar care nu era recunoscut oficial: Ziua proorocului Ieremia.
Semnificaţia numelui
1 Mai a fost declarată Ziua Muncii încă din anul 1889, ca omagiu adus participanţilor la mişcările revedicative muncitoreşti americane, cele mai ample având loc în marele oraş Chicago, pe 1 mai 1886.
Să spunem că Biserica Ortodoxă îl cinsteşte în această zi pe Sf. Prooroc Ieremia şi, totodată, salută momentul reînnoirii omului, regenerarea Cosmosului şi a Naturii.
Armindenii reprezintă numele popular al zilei de 1 Mai, fiind o Sărbătoare populară de primăvară. Noţiunea se referă de fapt la nişte… pomi tineri sau crenguţe verzi cu care se împodobesc porţile, uşile şi ferestrele caselor, simbolizând revenirea plenară la viaţă a naturii. De asemenea, se anticipează venirea peste o lună a verii, cu zile însorite şi recolte bogate.
Pe alocuri, în anumite aşezări rurale româneşti din judeţul Covasna data amintită este numită şi Ziua Copacului de Mai, fiind cinstită printr-un frumos obicei. De pildă, în satul Iarăş armindeniul se prezenta sub forma unui pom curăţat de crengi până aproape de vârf (de regulă, un mesteacăn) ce se aşează în faţa casei, reprezentând renaştarea vegetaţiei după o lungă perioadă de vreme rece şi mohorâtă. Cum a fost şi această primăvară…
Ieremia – personaj biblic cu darul proorociei
Pe 1 al lui Florar s-a născut un personaj biblic ce avea darul proorociei: Ieremia. În limba slavonă această zi se numea „Ieremiin Dini”, iar prin românizare şi simplificare a devenit Armindeni.
În tradiţia populară Armindenii sunt un preludiu al belşugului, fertilităţii pământului şi sănătăţii dobitoacelor din gospodărie. Sătenii se roagă acum ca natura să nu le fie potrivnică, culturile să fie ferite de grindină şi de dăunători.
În timpul regimului comunist s-a dus o luptă acerbă pentru estomparea datinilor cu caracter religios sau obscurantist, favorizându-se petreceri tovărăşeşti la iarbă verde, cu sloganuri, mititei, tarafuri populare şi cântece de „viaţă nouă”.
Când Raiul coboară pe Pământ…
Luna mai, denumită popular după cum spuneam şi Florar, constituie o perioadă plină de prospețime și culoare. Natura se manifestă printr-o explozie de vegetație proaspătă, copacii prind culoare și viață datorită frunzelor și florilor, iar muncile agriole se intensifică.
Se consideră metaforic că în acestă perioadă Raiul coboară pe Pământ, fiindcă a înverzit total, iar păsările călătoare au revenit la cuiburi.
Dis-de-dimineaţă cei mai destoinici săteni se spălau pe faţă în mod simbolic cu rouă, ca să rămână sănătoşi toată vara. La casele cu fete de măritat se puneau puieţi de mesteceni în faţa porţii. Armindenul simboliza vechiul Zeu al vegetaţiei, care se spune că proteja recoltele şi animalele. Dar şi pe oameni.
Cu o zi înainte, unii săteni cu stare aduceau din pădure un mesteacăn tânăr şi-l puneau în faţa casei, unde rămânea până la seceriş, când se tăia şi se arunca în focul cu care se cocea pâinea din grâul cel nou. Prin unele sate din judeţ, ca Băcel, Araci sau Voineşti se aninau ramuri verzi pe stâlpii porţilor şi la intrarea în adăposturile vitelor, pentru ca toate fiinţele – cuvântătoare sau nu – să fie protejate de urgiile vremii, de rele şi spirite malefice.
O veche superstiţie
Rolul Armindenului este apotropaic, fiind legat de superstiţia apărării fiinţei umane, lipsite de apărare împotriva duhurilor rele. În acelaşi timp, se poate face trimitere şi la prigonirea lui Iisus. Concret, este vorba de episodul omorârii pruncilor de către oştenii lui Irod, care puneau câte o ramură verde la poarta de unde trebuia început măcelul în ziua următoare. Numai că părinţii au găsit o metodă orginală pentru a-i deruta pe soldaţi, atârnând ramuri verzi la toate casele, aşa că nu s-a mai ştiut unde poate fi găsit micul Mesia.
Crengi verzi la porţile fetelor de măritat
Armindenii se anină noaptea, în special, la porţile fetelor de măritat, fără ca feciorii care râvnesc la inima lor să fie văzuţi. A doua zi, flăcăii care au adus ramurile trebuie identificaţi, pofiţi în casă şi omeniţi. Li se oferă colaci, prăjituri făcute de tinerele respective, iar de băut pelin sau vin roşu, pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli.
Dipă-amiaza fete şi băieţi ies la plimbare, merg la serbările ce au loc la iarbă verde, iar la întoarcere bărbaţii îşi pun la pălărie flori de câmp.
Ziua pelinului
Odinioară, de 1 Mai gospodarii care aveau vie se rugau să le iasă la toamnă vinul bun şi ei să rămână sănătosi şi veseli. În bătătura celui mai avut se organiza câte o petrecere unde se mânca miel fript, caş, ceapă verde şi ridichi şi se bea pelin. De unde şi numele popular al acestei zile.
Astăzi doar bătrânii satelor îşi mai amintesc, poate, de semnificaţia străveche a Armindenilor, multe dintre datini şi tradiţii populare fiind date uitări. Cei tineri s-au deprins cu obiceiurile orăşeneşti, mult mai puţin încărcate de simboluri, uitând treptat de tradiţii şi de rădăcinile străbune.
…Viaţa merge înainte, cu bune, cu rele, trebuie să ne adaptăm…
. .
Horia C. Deliu
