O parte a unuia dintre cele mai importante tezaure ale României, Tezaurul de la Pietroasa sau Cloșca cu Puii de Aur, descoperit de doi țărani, zdrobit cu toporul de un antreprenor, salvat dintr-un incendiu, furat dintr-un muzeu și deteriorat iar apoi descompletat de ruși, poate fi admirat în expoziția „Aurul și argintul antic al României” organizată la Palatul Culturii din Târgu Mureș.
Dintre cele 10 piese ale tezaurului care se mai păstrează în România, Muzeul Național de Istorie, deținătorul de drept al acestuia, a adus în expoziția de la Târgu Mureș, realizată în colaborare cu Muzeul Județean Mureș, patru dintre piesele reprezentative, alături de alte 1.000 de piese din aur și argint deținute de muzeele din țară, la fel de valoroase.
„Inițial, au fost descoperite 22 de piese, prima dată în 1837, dintre acestea s-au recuperat 12 bucăți. Două s-au pierdut pe parcurs iar noi avem expuse la Târgu Mureș patru piese importante, restul pieselor rămânând expuse la Muzeul Național de Istorie a României. Aici au ajuns câteva piese semnificative, fibulele pereche, de la care a primit denumirea ‘Cloșca cu puii’. Sunt două fibule care reprezintă însemne imperiale, se dădeau numai unor persoane foarte importante din Imperiul Roman, fapt ce înseamnă că era o onoare foarte mare care i s-a dat acestei căpetenii sau acestui rege, adică celui care a primit cadou acest tezaur roman. Desigur, cele două fibule s-au păstrat în stare deteriorată, mai ales gemele — pietrele prețioase — au fost înlăturate, nu știm dacă inițial sau după ce s-au identificat în secolul XIX. Nu știm starea inițială, oricum, s-au păstrat în stare foarte bună și reprezintă bogăția și măreția acestui imperiu și ceea ce a însemnat să fii aliat cu un imperiu așa de important”, a declarat pentru AGERPRES Soos Zoltan, directorul Muzeului Județean Mureș.
Pe lângă cele două fibule, la Târgu Mureș mai este expusă cana înaltă de 37 de centimetri și vasul octogonal cu două toarte — care imită pantere placate cu pietre lucitoare, menite să amplifice strălucirea și luciul aurului — cu pietre prețioase încrustate în dantelă de aur.
Tezaurul de la Pietroasa a fost descoperit în 1837 de doi țărani, Ion Lemnaru și Stan Avram, în timp ce luau piatră de pe dealul Istrița. Din istoricul său, aflăm că din tezaurul compus inițial din 22 de piese s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kilograme, multe dintre ele fiind doar din aur: un platou mare, de 7,6 kilograme, cu un diametru de 56 centimetri, o cană cu înălțimea de 37 centimetri, care este reconstituită, un platou mai mic cu decor în relief și o statuetă în centru, cu diametru de 26 cm, un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice, un colan simplu, un colan cu balama, patru fibule, două vase poligonale, unul octogonal (care poate fi văzut la Târgu Mureș) și altul dodecagonal.
Unele piese, în special vasele, au fost distruse și restaurate de mai multe ori, la fel ca și platoul mare, care a fost rupt în patru bucăți, la scurt timp după ce a tezaurul a fost descoperit.
Tezaurul a fost cumpărat de la țăranii care l-au descoperit de un antreprenor, pe nume Verussi, care a zdrobit cu toporul piesele, probabil pentru a le putea transporta mai ușor. După câțiva ani, tezaurul a fost recuperat parțial de banul Mihalache Ghica, frate al domnitorului Alexandru Ghica, gloria fiindu-i pe deplin recunoscută la Marea Expoziție Universală de la Paris, în 1867.
După opt ani de la expoziție, „Cloșca cu Puii de Aur” a fost furată din Muzeul de Antichități din București și a fost recuperată un an mai târziu, dar colanul cu inscripția runică — cel mai intens studiată inscripție — a fost deteriorat. Tot din istoricul acestuia, aflăm că Tezaurul de la Pietroasa era să cadă pradă unui incendiu în 1884, ocazie cu care a fost aruncat pe fereastră, pentru a fi salvat — în același an beneficiază de o restaurare la Berlin — iar în timpul Primului Război Mondial a fost trimis în Rusia, împreună cu tot tezaurul național și s-a întors doar parțial de acolo în 1956 (adică 10 dintre cele 12 piese).
Cloșca cu Puii de Aur sau Tezaurul de la Pietroasa se leagă de perioada romană, fiind un material produs pentru persoane bine poziționate în Imperiul Roman, care l-ar fi putut oferi cadou cel mai probabil conducătorului ostrogoților, poziționați în sud-est, în zona din afara arcului carpatic.
„Imperiul Roman avea un fel de contract cu popoarele din jurul imperiului, care erau așezate lângă limes (graniță) iar aceste triburi, aceste căpetenii aveau sarcina de a proteja din exterior Imperiul Roman și de a ține departe popoarele nomade care invadau periodic imperiul, din barbaricum. Unele dintre aceste federati ajung să fie așezate și în interiorul imperiului, mai ales după secolul III, când Armata romană nu a reușit să aducă suficienți soldați în legiuni și a reușit să rezolve problema prin aducerea acestor federati în interiorul imperiului. Goții sunt cel mai bun exemplu, cei care s-au așezat în Italia de azi și cei care pun capăt imperiului și preiau controlul Romei. Noi ne aflăm la sfârșitul secolului IV, începutul secolului V, încă există Imperiul Roman, desigur, deja suntem într-o perioadă de declin, dar aceste popoare aliate protejează Dunărea de Jos. Trebuie făcută o diferență între partea estică și cea vestică a Imperiului Roman, pentru că partea vestică este într-un declin, într-o criză socială și economică, iar cea din est este într-o perioadă de înflorire iar după secolul V se și naște Imperiul Bizantin. Probabil și acest tezaur se leagă de partea estică a Imperiului Roman iar ostrogoții care erau situați în Țara Românească și aveau ca îndatorire protecția Dunării de Jos evident primesc drepturi bănești, daruri de la Imperiul Roman”, a explicat Soos Zoltan.
El a arătat că marea schimbare în imperiul vestic și în interiorul Bazinului Carpatic este adusă de invazia hunilor, ocazie cu care federati ajung aliați ai acestora. Soos susține că Tezaurul de la Pietroasa este datat după mijlocul secolului V, adică după declinul regatului lui Attila, când aceste popoare de după granița imperiului ies de sub controlul hunilor și reintră în sfera Imperiului Roman.
„Foarte probabil avem de-a face la Pietroasa cu mormântul sau cu depunerea unui tezaur foarte bogat, care se leagă de cultura romană târzie, care poate fi un dar primit de la împărat de cineva din partea estică a imperiului. În acest context, putem să înțelegem bogăția tezaurului, dar ceea ce este o dovadă destul de clară că ne aflăm nu doar fizic, ci și cultural în afara Imperiului Roman este că monedele de multe ori sunt folosite ca medalioane pentru lanțuri. Este parțial dovada că aceste persoane nu folosesc moneda pentru schimb, ci ca decor, ca bijuterii”, a spus Soos.
El a menționat că un tezaur oarecum asemănător și care a avut un parcurs cel puțin la fel de tumultuos ca acela de la Pietroasa este Tezaurul Seuzo, răscumpărat recent de statul ungar.
Diferența între cele două tezaure constă în faptul că cel din Ungaria este datat cu o jumătate de secol mai devreme decât cel din Pietroasa, acesta nu era folosit de federati, ci de persoane din Imperiul Roman, îi lipsesc fibulele somptuoase care sunt în tezaurul de la Pietroasa și vasele octogonale, considerate de paradă, fiind axat în special pe vase folosibile.
Tezaurul Seuzo se presupune că a fost descoperit undeva lângă lacul Balaton, că avea peste 200 de piese, din care se cunosc 24 de piese, dintre care statul ungar a răscumpărat 12.
„Specialiștii au stabilit acest lucru după inscripții de pe un platou, similar celui de la Pietroasa, pe care se afla inscripția ‘Pelzo’, care este numele latin al lacului Balaton, analizele de sol identificat în unul dintre vase indicând aceeași zonă. În anii ’70 piesele au fost scoase în mod clandestin pe piața neagră și au ajuns la un lord britanic despre care se spune că a falsificat actele de proveniență, declarând că provin din Libanon, știind că nu va verifica nimeni într-o zonă cu război civil”, a afirmat Soos Zoltzan.
AGERPRES
. .
www.agerpres.ro
