,,Când sacul cu amintiri se umple, unele dintre ele se transformă în povestiri ” menționează prof. Narcis Calotescu pe coperta a 4-a cărții ,,Însemnări sentimentale”.
Întocmai s-a întâmplat și cu multitudinea de amintiri adunate de-a lungul vieții sale, o parte dintre ele fiind cuprinse în prima carte ce poartă semnătura profesorului Narcis Calotescu, care a fost tipărită cu sprijinul Editurii Eurocarpatica și-a cărei lansare a avut loc, vineri, la Sfântu Gheorghe
În discursul său, dr. Ioan Lăcătușu, directorul Editurii Eurocarpatica a arătat că: ,,Citind cartea, nu crezi că te afli în fața unui scriitor aflat la debut, crezi că este un scriitor matur care are câteva volume la activ, pentru că profesorul de lb. română, publicistul, condeierul narează cu dezinvoltură și oferă cititorilor o lectură plăcută. Sunt bucuros că astăzi participăm la acest eveniment și că dl. Calotescu vine în fața noastră cu acest volum de Însemnări sentimentale”.
Mulțumindu-le celor ce i-au fost alături în realizarea primei sale cărți- familiei Felicia și Ioan Lăcătușu și familiei domniei sale care ,,fiecarea în parte s-a strădui să-mi asigure cadrul necesar pentru a-mi reîmprospăta amintirile și a le așterne pe hârtie”, profesorul Narcis Calotescu a continuat spunând: ,,S-a scos în evidență sentimentul acela că perioada copilăriei am încercat să o transpun coborând eu însumi la statura acelui țânc care a trecut prin greutăți, prin tulburarea sufletească, și vă mărturisec că sunt nopți când mă trezesc cu acea sirenă în cap. Este o rămășiță pe care, probabil, am să o înlătur odată cu dispariția mea. Tema războilui m-a urmărit, pentru că așa s-au întâmplat lucrurile, în anumite împrejurări am cunoscut pe cineva care participase practic la război, pe front, în contactul direct cu moartea. ”
Așa cum a arătat în discursul său prof. Doina Ungureanu de la Liceul Korosi Csoma Sandor Covasna: ,,Cartea este un ,,prinzător de vise”- o variantă a îngerului, o nouă modă, o metaforă pentru scriitorul dintodeauna. Domnul Narcis Calotescu vine și continuă șirul de mari povestitori- este un povestitor. Am citit cartea, este o scriitură modernă, foarte apropiată sufetului nostru. ”
Maria Graur
Cartea aducerii-aminte – Narcis Calotescu
Privesc luminoasa copertă a cărții „Însemnări sentimentale”, semnate de prof. Narcis Calotescu, apărută, în anul 2014, la Editura Eurocarpatica din Sf. Gheorghe, și trăiesc măreția emoției față de inspectorul de română care mi-a îndrumat pașii în primul an al așezării mele în Sf. Gheorghe – atunci era proaspăt inspector în trecătoarea-i funcție. Îmi amintesc cu drag de chipu-i luminos, de privirea-i mângâietoare, mai ales de vorbele-i încurajatoare.
Acum când mă aflu în al optulea lustru de … activitate didactică în acest oraș, trăiesc și eu momente ale aducerii-aminte. De fapt fiecare dintre noi, la vârste diferite, își deapănă amintirile. Dar sunt destul de puțini aceia care se încumetă să-și aștearnă pe hârtie clipele de bucurie ori de tristețe, de veselie ori de melancolie ale vieții. Fie ea și viața de dascăl, atât de bogată în evenimente!
Profesorul Narcis Calotescu a avut curajul acesta, ca la o frumoasă vârstă, să tipărească o carte sugestiv intitulată „Însemnări sentimentale.” De ce acum? Așa a simțit. Acum s-a eliberat de anumite amintiri care l-au marcat în viață. Titlul face trimitere clară la … secvențe autobiografice transpuse cu o deosebită vibrație artistică. Prin urmare, textele scrise de Narcis Calotescu reprezintă o literatură a mărturisirilor. În studiul „Literatura de frontieră„, criticul Silvian Iosifescu face o disticţie netă între memorialul de călătorie si literatura mărturisirilor, acceptând însă ideea că ambele genuri fac parte din așa-zisa literatură de frontieră. Scriitorul caută în literatura mărturisirilor o eliberare a eului prin funcţia catarhică a confesiunii, iar cititorul, saturat de ficţiune, doreşte să citească într-un text ceva „ca în viaţă”, chiar asemănător cu experiența lui.
Structura volumului – zece texte din care unul, „Necazurile lui Mircică”, cuprinde patru povestiri. Motivul amintirii conferă textelor un anumit farmec, îndemnând cititorul la meditație și la aduceri-aminte personale. Trei teme domină, a copilăriei, a războiului și a iubirii, înfățișate în modalități diferite ce amintesc de M. Sadoveanu,V.Voiculescu ori M. Eliade.
Personajul-martor al întâmplărilor narate ori eroul lor este desigur un alter-ego al autorului, care a avut în vedere secvențe importante ce au lăsat urme în conștiința, în viața lui. Ne-o demonstrează nu numai trăirile sufletești transmise prin minunate imagini artistice, dar și existența unui spațiu geografic real: Oltul, Dunărea, Curtea de Argeș, Câmpulug Muscel, Rucăr, Brașov, Sinaia, Turnu-Măgurele.
În povestirile în care predomină tema copilăriei în strânsă legătură cu aceea a războiului, autorul rememorează anii-i de început de viață și plaiurile natale, cum de altfel și declară, sub diverse forme, în paginile cărții. Spre exemplul: „Câte odată, când pot sta de vorbă cu mine însumi, dau drumul la fugare amintiri, la imagini ce nu s-au șters din suflet și din minte.” (p.29)
Povestirile care-l au în centru pe copilul Mircică ni se par deosebite atât din punct de vedere al tematicii, cât și al realizării artistice. Imagini inedite, șocante, dintr-o copilărie trăită în plin război „au rămas întipărite în memorie și în ochii sufletului”, când locuia într-o casă cu ferestrele camuflate, când, noaptea, era trezit din somn, pentru că se dăduse alarma și trebuiau să fugă în adăposturi, în tranșee, fiindcă începea „atacul aerian asupra țării” (p. 9).
Copilul găsea frumusețe și în această lume a coșmarului, deoarece nu înțelegea durerea și suferința celor maturi. El, în luminile aducătoare de moarte strecurate „printre crengile și frunzele teilor înfoiați din curte”, vedea „mingi ca de foc, verzi, galbene, roșii” pe care le admira, asemuindu-le globurilor din pomul de Crăciun. „Blestemata de sirenă” l-a urmărit până târziu în anii adolescenței, când, de multe ori, tresărea din somn, parcă auzind-o.
Cum să nu rămână în mintea copilului de odinioară imagini apocaliptice precum aceea a bombardării uriașului nuc din grădină, o dată cu care și-au găsit sfârșitul și cei doi tineri îndrăgostiți?! Imagini artistice formidabile rămân în memoria cititorului: „A sunat alarma. Strigăt greu și rău în urechile florilor. Nucul din spatele grădinii s-a înfiorat în frunze și a clătinat trist din cap.” Ori „avioanele nemțești târau moartea în pântecul cerului și cerul urla de durere și urletul lui ne durea” (p. 15).
Povestiri ce au pornit de la fapte reale păstrate în ungherele sufletului. Desigur autorul a realizat o sinteză a evenimentelor ținute în tainița inimii. Fiindcă viața lui Narcis Calotescu se suprapune cu … școala, în volumul „Însemnări sentimentale”, cititorul regăsește multe pagini în care sunt evocate fapte din viața de școală, atât ca elev, cât și ca dascăl, inclusiv ca inspector școlar.
Alte pagini evidențiază caractere umane, așa de ex. povestirea „Musca”, în care existența unei muști pe mâinile unui mort și înmormântarea unui prieten oferă prilej de rememorări, pentru a evidenția adevăratele sentimente dintre mamă și noră, dar și trăsături omenești ale rudelor și cunoștințelor: „Pe mine m-a umflat râsul, căci era vizibilă dușmănia verișoarei Paulina, invidia și răutatea care dădeau din ea.”
Întâmplarea fantastică (în descendența lui Mircea Eliade), petrecută în război, din povestirea „Eroul” ori aceea din „Reîntoarcerea fiului” reprezintă emoționante crâmpeie de viață specifice atmosferei satului românesc de la mijlocul secolului XX, din zona subcarpatică și de câmpie, în care descoperim motive literare precum copii, părinți, bunici, înțelepți ai satului, eroi ai războaielor, ori motivul neamului reliefat nouă prin acel dor al soldatului-țăran din totdeauna, care venea acasă „cu gândul că a doua el va întoarce brazdele” aducătoare de pâine (p. 65).
Emoționantă este povestea de dragoste din textul „În umbra amintirii . . .” Reală sau imaginară, ori izvorâtă dintr-un anume pretext, textul transmite o anume gingășie față de ființa iubită pe care „n-am uitat-o, numai că cele petrecute s-au estompat în vârtejul evenimentelor și Elena a rămas undeva departe în cugetul meu” și „Nu mi-am dat seama atunci că al ei voi rămâne până la moarte, că celelalte drumuri au fost rătăciri ale unui trup și compromisuri ale sufletului.” (p. 77)
Ne-am fi așteptat, cunoscându-l pe autor, ca în acest volum să găsim și texte, amintiri și rememorări ale vieții social-istorice-culturale din anii comunismului trăiți în Covasna. Suntem convinși că are asemenea amintiri. Să ghicim o oarecare jenă (?) sau să considerăm că asemenea texte există în sertar urmând a fi tipărite?
Parafrazând o zicere latinească, spunem că această carte va rămâne și va învinge … moartea, astfel și autorul, ca scriitor, va rămâne în memoria locului prin creația sa literară.
Ne dorim ca prin spusele noastre să fi trezit interesul asupra cărții profesorului Narcis Calotescu, îndemnându-vă să vă aplecați asupra acestor pagini de aduceri-aminte scrise cu multă dragoste. O lectură care vă va cuceri!
Dorim autorului sănătate și succes în realizarea și editarea altor volume.
Luminița Cornea
