În perioada pe care o parcurgem în prezent, premergătoare Sfintelor Paşte, există mai multe momente importante, ce se cer respectate cu sfinţenie de credincioşii ortodocşi. Unul dintre acestea este Pomenirea Morţilor sau Moşii de Iarnă, zi ce se cinsteşte mâine, pe 14 februarie.
Urmează la finele săptămânii viitoare – Lăsata Secului de Brânză, pentru ca de duminică, 22 februarie 2015, să înceapă Postul Paştelui.
Pomenirea celor trecuţi la Domnul
Cum arătam în preambul, în data de 14 februarie se face pomenirea rudelor, prietenilor, cunoştinţelor, a tuturor celor trecuţi la Domnul. Este un praznic ce are loc înaintea duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi.
Trebuie ştiut faptul că Biserica nu consideră moartea drept sfârşitul existenţei umane, socotindu-i în mod metaforic doar… „adormiţi” pe cei care au traversat ireversibil cu barca legendarul Râu Styx. Cu alte cuvinte, ei nu au intrat într-o stare de nefiinţă, ci au trecut dintr-o lume în alta, poposind într-un alt mod de existenţă. În această ordune de idei trebuie citat însuşi Iisus, care a spus „Nu plângeţi; fata n-a murit, ci doarme”, atunci când a intrat în casa unui om distrus de durere, a cărei fiică de numai 12 ani se pare că închisese definitiv ochii…
Sărbătoare creştină
După cum multe lume ştie în mediul rural, cât şi cel urban, Moşii de Iarnă reprezintă o Sărbătoarea populară respectată de sute de ani. Denumirea de „moşi” se referă la înaintaşii din care ne tragem, la strămoşii neamului românesc, creştini adevăraţi, care au păstrat vie prin timp făclia credinţei. Printre ei se află şi cele mai apropiate fiinţe, după caz, bunici, părinţi, copii, unchi, mătuşi, duşi în lumea de dincolo de neguri, pentru ei făcându-se periodic slujbe de pomenire şi dându-se ofrande sărmanilor, cunoştinţelor, rudelor.
Moşii de Iarnă alături de Moşii de Sâmedru alcătuiesc aşa-numiţii Moşii cei Mari de peste an.
Sâmbete ale morţilor
Mâine este o zi în care tradiţia ne obligă, dar mai ales sentimentele noastre curate faţă de răposaţi, de a-i aminti şi deplânge, făcându-le parastase şi aprinzând lumânări în memoria lor. Este un bun prilej să-i pomenim şi le arătăm că nu i-am uitat.
Moşii de Iarnă marchează începutul celor şapte Sâmbete ale morţilor care se succed şi se termină odată cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Patimilor.
Slujbe de pomenire
Cu acest prilej închinătorii iau parte la Slujbe de pomenire care se vor oficia în sfintele lăcaşe de cult, dar şi la mormintele celor apropiaţi, în cimitirele respective.
„Să ne rugăm pentru cei morţi, iar dacă cel mort este păcătos, să i se dezlege păcatele; Iar dacă este un drept, să câştige prinos de plată şi să mijlocească la Dumnezeu pentru noi”, ne îndeamnă Sf. Ioan Gură de Aur.
Fiecare dintre cei care am pierdut o fiinţă dragă simţim mereu impulsul de a ne-o aminti, încercând să o aucem în faţa ochilor prin gânduri bune, amintiri luminoase, rugăciuni. Dar şi prin Slujbe speciale la biserică şi pomeni după datină.
Obiceiuri populare
Acum este momentul ca gospodinele să-şi arate din nou talentele culinare pregătind colivă, piftii, colaci, plăcinte. Se oferă şi fructe, un pahar cu vin, iar în unele zone se împart străchini cu mâncare gătită, de regulă sarmale.
În multe localităţi româneşti din judeţul Covasna, cum ar fi cele din Ţara Buzaielor sau la Băcel şi Dobârlău am întâlnit obiceiul ca de Moşii de Iarnă să se facă, pe 14 februarie, pomenirea morţilor.
-Am învăţat datina aceasta de la părinţi şi bunici, ne spunea Vasile Blendea, vestit oier din satul Mărcuş. Ca atare o ducem mai departe, învăţându-ne copiii să facă la fel. Trebuie să-i pomenim pe înaintaşi, să le arătăm respectul cuvenit, şi în acest fel…
Felurite superstiţii
Ca la orice eveniment religios sau laic apar şi multe superstiţii pe care oamenii din popor le ştiu. Unii ţin cont de ele, alţii nu. Se spune, astfel, că cei dragi plecaţi pe lumea cealaltă simt nevoia ca în această zi să se reîntoarcă în casă pentru câteva clipe, spre a simţi din nou mirosurile bucatelor preferate, a bunătăţilor pregătite în memoria lor, încât să le ajungă până la viitoarea pomenire…
În unele locuri am auzit şi expresia Moşii de răcituri, făcându-se trimitere la obiceiul de a se pregăti acum din nou piftii. Ele se vor mânca numai în această zi, dacă mai rămâne vreo porţie trebuie aruncată, deoarece numai aşa gazdele nu se vor îmbolnăvi de friguri la vară.
Tradiţia spune că, la ieşirea din biserică, în locul special amenajat din curte, ca şi la mormintele rudelor trebuie să fie aprinse măcar două lumânări, ce au rolul de a… încălzi sufletele morţilor.
În ziua de 14 februarie nu se lucrează! Gospodinle care încalcă această interdicţie sunt pedepsite să tremure precum o răcitură.
. . Prilej de comemorare şi rugăciune
Chiar dacă, după Revoluţie, ziua de 14 februarie a căpătat şi pentru tineretul român o semnificaţie mai mult comercială şi distractivă, importată de peste Ocean („Valentine’s Day” sau „Ziua Îndrăgostiților” în tradiția occidentală), ceea ce nu este ceva rău, credincioşii au datoria de nu-şi uita înaintaşii, comemorându-i aşa cum se cuvine, întru dreapta credinţă.
Horia C. Deliu
