Constatăm cu oarecare surprindere că în presa naţională, dar şi în cea locală, se duce o campanie absurdă de provocare a disoluţiei PSD-ului şi dărâmare a actualei guvernări, creându-se astfel o stare de instabilitate, pentru a veni apoi la putere struţo-cămila cameleonică PNL-PDL (căci până mai ieri PNL-ul era asociat cu PSD-ul, iar azi, când şi-a schimbat culoarea, îl critică de mama focului, dar cine ştie ce va face mâine) şi vechile metehne ale celor care „fac lucrurile pe dos”, adică în loc să mai crească salariile şi pensiile, şi respectiv nivelul de trai, că tot suntem ultimii în Europa, să mai taie din ce s-a dat între timp, pentru a se îmbogăţi în continuare tot „ei şi ai lor”, aşa cum au făcut-o şi în trecut. Bravo români, v-aţi luptat degeaba pentru un trai mai bun!
. .
Sperăm totuşi, că odată cu acomodarea la situaţie a noului preşedinte al ţării lucrurile să se schimbe în bine, dacă nu, trebuie să ajungem la concluzia că România este o ţară greu guvernabilă şi poporul român va continua să rămână la fel de guraliv şi sărac, pentru că gâlceava pentru tot ce există şi nu există este o meteahnă greu de eradicat în această parte de lume.
Vedem în fiecare zi cum realitatea încă nenăscută este întoarsă pe toate feţele şi disecată în toate chipurile de către „personaje de profesie” care-şi câştigă traiul creând, ca într-un film de anticipaţie, posibile scenarii care ar trebui să prindă contur doar din simpla dorinţă nerăbdătoare a celor care doresc „schimbarea schimbării”. Ba că se rupe PSD-ul, ba că pică Ponta, ba că trece moţiunea de cenzură şi se formează un nou guvern, ba că Johannis va lua curând în braţe PNL-ul şi PDL-ul şi câţi or mai fi pe lângă ele, pentru a da jos premierul şi pe ai lui, ba că lucrurile acestea ar trebui grăbite, şi altele asemănătoare. Şi în toată această mascaradă zilnică nu mai e loc pentru vorbe adevărate, cum ar fi crearea locurilor de muncă, ridicarea nivelului de trai al populaţiei, îmbunătăţirea sistemului sanitar şi a celui educativ, stoparea exodului creierelor, reducerea delincvenţei şi altele de genul acesta. Toţi se luptă pentru putere, să plece unii, să vină alţii, şi să facă ce?! Probabil ce-au mai făcut, adică să mintă oamenii, să sărăcească populaţia, ca să se îmbogăţească ei şi să ducă un trai de nabab într-o Românie pe butuci ori să se plimbe prin locurile exotice de pe planetă şi să se bucure de cât au câştigat nemuncind. Ce trist este că noi înşine îi ajutăm prin atitudinea noastră, şi în loc să veghem la bunul mers al lucrurilor şi să înlăturăm din coş merele stricate, prin vorbăria noastră fără rost pe la toate televiziunile, noi încurajăm prostia şi hoţia. Sunt mai de admirat şi de urmat sobrietatea şi francheţea preşedintelui Klaus Johannis, care nu întinde vorba prea mult, ci înaintează „pas cu pas” prin mărăcinişul politicii româneşti, încercând să scoată ţara la lumină. Dar deja se găsesc destui să-i caute şi Domniei sale nod în papură, precum că „l-a luat pe Ponta în braţe” sau că „s-a înconjurat de oameni nepotriviţi” sau că …, deşi atitudinea noastră ar fi de a-i acorda „o perioadă de graţie” şi de a-l sprijini în realizarea celor ce şi-a propus prin expresia deja bine cunoscută: „Punct, şi de la capăt!” Dar bine-ar fi să nu fie chiar de la capăt în toate privinţele, căci atunci n-am avea decât de pierdut; dacă de fiecare dată vom abandona proiectele începute de cei de dinaintea noastră şi vom începe altele, ar însemna să aruncăm degeaba pe fereastră banii ţării. Noi totuşi credem că expresia amintită se referea la altceva. Aşadar să-l lăsăm pe domnul Preşedinte să ne arate ce a vrut să spună şi să facă, să-i dăm un oarecare răgaz să ne demonstreze, şi abia apoi să ne dăm cu părerea mai profund, însă la noi se obişnuieşte că nici nu l-ai pus bine pe unul în funcţie, că imediat apar zece care încep să comenteze şi să strige: „Huo, jos cu el!” Acestea nu sunt chiar vorbe în vânt, căci chiar şi în judeţul nostru au fost schimbaţi mai mulţi prefecţi în câţiva ani, fiindcă „nici unul nu e bun”. Poate ar trebui să renunţăm la acest stil de lucru şi să ne sprijinim reciproc în cele ce avem de făcut. Şi dacă sus de tot Preşedintele şi Premierul au început o colaborare benefică şi dacă se apelează la conciliere între partide pentru realizarea unor proiecte de interes naţional, atunci de ce nici acest lucru nu este acceptat?! Se vede treaba că prea ne-am obişnuit în ultimii ani cu scandalurile interminabile şi cu limbajul de cârcotaşi din „perioada coabitării”. Aici chiar că trebuie să punem punct şi s-o luăm de la capăt…
Mihai Trifoi
