Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
. .
1934. În circulara semnată de prefectul dr. Valer Bidu, privind sărbătorirea zilei de 1 decembrie 1934 se spune: „cu ocazia aniversării zilei în care s-a proclamat unirea Ardealului şi Banatului, cu Vechiul Regat. Serbarea care a avut loc în sala teatrului orăşenesc, fiind urmată de un „festival” organizat de Despărţământul Astra. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 763/1934)
1934. În solicitarea Patriarhului Miron Cristea privind sprijinirea industriaşilor şi comercianţilor români, printre altele, se spune: „Copie după adresa nr. 9109/1934 a I.P.S.S. Patriarul Miron Cristea, Consiliul Central Bisericesc, către Ministerul de Interne. Din toate timpurile când subsemnatul eram secretar consistorial, mai apoi consilier eparhial în Sibiu şi ulterior episcop al Caransebeşului, meseriaşii şi industriașii români din Ardeal mă cunosc ca pe unul care am sprijinit toate dorinţele, cererile şi interesele lor juste româneşti. Acesta este motivul pentru care Centrala Uniunilor de meseriaşi, comercianţi, industriaşi şi muncitori români din Ardeal şi Banat întruniţi în congres la Tg. Mureş, pe ziua de 20 mai 1934, se adresează iarăşi mie, cu rugarea ca să sprijinesc doleanţele lor exprimate în acest congres.
Considerând greutăţile mari pe care de fapt le întâmpină meseriaşii şi industriaşii noştri români paşi de paşi, tocmai în zilele noastre, cred că doleanţele lor îndreptăţite ar trebui să le aibă în vedere toate autorităţile române din statul nostru. Iată de ce Domnule Ministru, cu toată stăruinţa vă rog să binevoiţi a dispune ca autorităţile şi organele subalterne Ministerului de sub conducerea Dvs, cu considerare şi la interese mai înalte ale statului şi neamului nostru, să sprijinească în marginile posibilităţilor date, în prima linie pe meseriaşii şi industriașii de naţionalitate română. Pentru orientare vă înaintăm o copie a doleanţelor meseriaşilor din Ardeal exprimatela Congresuldin Tg. Mureş. Primiţi, Vă rugăm Dle Ministru, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni şi patriarhiceşti binecuvântări”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 786/1934)
1934. Primăria primește circulară privind „adunarea obiectelor de artă, pentru Muzeul Alexandru Saint Georges, din Bucureşti. „Muzeul Alexandru Saint Georges- se precizează încirculară- trecând în proprietatea Fundaţiilor Culturale Regale, urmează să I se dea o mare dezvoltare. În acest scop mă adresez D-vs, rugându-vă să binevoiţi a da preţiosul d-vs concurs pentru adunarea unei cantităţi cât mai mari de obiecte necesare Muzeului, dând în consecinţă ordine organelor D-vs în subordine. Acest muzeu se compune din trei pătrţi distincte: documentarea, cabinetul numismatic şi biblioteca. A. Documentarea. În principiu Muzeul se interesează de toate clasele sociale şi naţionalităţile aflătoare pe teritoriul României Mari şi adună lucruri relative la: casele ce au domnit peste Ţările Româneşti şi peste provinciile alipite; boierimea ţării; oamenii politici; militarii; scriitorii; teatru; muzică; dans; sporturi; industria şi comerţul; pictura şi sculptura; diferite culte: creştinism, mahomedan, mosaic. Relativ la aceste categorii Muzeul adună: portrete de familie în pictură, desen sau sculptură; apoi miniature, fotografii, peceţiile familiilor, vechile peceţi ale autorităţilor, şcolilor, preoţilor, arhive vechi, documente relative la moşii, case, procese, schiţe de neam, diplome, brevete, bresle, corespondenţă, acte din vremea războaielor, cusături, costume, uniforme, arme, steaguri, instrumente, obiecte vechi de trebuinţă casnică, de farmacie, medicină, măsuri şi greutăţi, obiecte bisericeşti ca: icoane, cărţi, cruci, candele, chivoturi, pisanii, pomelnice, paftale, haine preoţeşti, pictură şi sculptură ş.a….. Obiectele adunate vă rugăm să binevoiţi a dispune să fie trimise la acest muzeu însoţite de foi de donaţie semnate de donatori, indicându-se numărul obiectelor, descrierea lor, precum şi unde au fost găsite, adresa donatorului pentru ca Muzeul să poată răspunde de primire şi mulţumi fiecărui donator în parte. Director, A. Saint-Georges. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 795/1934)
1934. Raportul paznicului de câmp, Andarko Alexandru, relatează despre pagubele produse de ţiganii aduşi în oraş, pentru a fabrica cărămidă, în cartierul Simeria: „ în câmpurile Simeriei mai multe gazde care au pământ, nu lucrează pământul, ci au adus ţigani pe moşiile lor pentru a le lucra cărămidă”. Urmează exemple concrete, de familii care au adus mai multe familii de ţigani în oraş, pentru a fabrica cărămidă. Aceleaşi aspecte sunt prezente şi în plângerea cetăţenului Keresztes Iosif şi a altor vecini contra pagubelor provocate de către ţigani. „În fiecare an suntem prădaţi din partea acestora în modul cel mai barbar”. Se solicită evacuarea din oraş a acestora „pe motivul că aceşti ţigani nu sunt din localitate, ci s-au aşezat aici fără învoirea autorităţii comunale”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 602 şi 507/1934)
1934. Sunt publicate dispoziţiunile referitoare la oficierea serviciului divin cu ocazia ceremoniei funebre a lui I. G. Duca. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 1/1934)
1934. Primarul a primit tablelul nominal cu membrii corpului didactic de la Şcoala Normală de fete „Regina Maria”, pentru înscrierea în lista de alegeri. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.2/1934)
1934. Sunt transmise situațiile statistice referitoare la incendiile care au avut loc în Sf. Gheorghe, în anul 1933. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.7/1934)
1934. Primarul transmite buletinele statistice referitoare la mişcarea populaţiei orașului, pe anul 1933. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.12/1934)
1934. Primăria adoptă decizia referitoare la ajutarea copiilor săraci, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.28/1934)
1934. Prefectul județului transmite ordinul cu privire la suspendarea Consiliului comunal şi numirea Comisiei interimare. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.30/1934)
1934. Primăria execută ordinele privind înfiinţarea şi funcţionarea Poliţiei comunale. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.35/1934)
1934. Primarul aprobă cerere pentru aprobarea „ţinerii serbării „Ziua taţilor”de către Şcoala primară romano-catolică.” (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.150/1934)
1934. Sunt publicate afişele privind organizarea la Bucureşti a unei expoziţii cuprinzând realizările din domeniul educaţiei fizice. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.233/1934)
1934. Este afişat ordinului privind „acordarea reducerii pe CFR pentru vizitatorii Băilor Şugaş.” (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.263/1934)
1934. Este publicată ordonanţa primarului oraşului privind reglementarea folosirii apei potabile din reţeaua oraşului. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.323/1934)
1934. Primarul afișează ordinul Prefectului jud. Treiscaune cu privire la „oprirea elevilor de a frecventa cinematografele fără autorizaţia direcţiunilor şcolilor.” (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos.325/1934)
1934. Din iniţiativa ministrului învăţământului din acea vreme, Constantin Angelescu, a fost creat în anul 1934, pe lângă ministerul respectiv, Serviciul propagandei culturale, organ central care se ocupa de coordonarea acţiunilor de propagandă culturală în regiunile deznaţionalizate. La nivelul judeţului s-a constituit Serviciul Propagandei Naţionale condus de prefectul judeţului şi care avea ca obiectiv „îndrumarea şi coordonarea acţiunilor de readucere a românilor deznaţionalizaţi”. (Românii din Covasna şi Harghita)
1934. Populația probabilă a orașului Sf. Gheorghe: 11027; născuți vii -196; decese -154; excedent natural -42; căsătorii -107; divorțuri -8; născuți morți -10; decese sub 1 an -24; născuți vii la 1000 de locuitori -17,8; decese la 1000 de locuitori -14,0; excedent natural la 1000 de locuitori -3,8; căsătoriți la 1000 de locuitori -19,4; divorțuri la 1000 de locuitori -7,5; născuți morți la 1000 de locuitori -5,1; decedați sub 1 ani la 1000 de locuitori -12,2.(Mișcarea populației României în anul 1934, Editura Institutului Central de Statistică, București, Directorul Institutului Dr. Sabin Manuilă, p. 9)
1934. Total născuți, în orașul Sf. Gheorghe: ambele sexe -196; masculin -101; femenin -95; legitimi masculin -82; legitimi femenin -64; nelegitimi și recunoscuți masculin -19; nelegitimi și recunoscuți femenin -31; găsiți și necunoscuți –; procentul născuților vii nelegitimi și recunoscuți -25,5; născuți la spital cu medic -45 (23,0 % din totalul născuților vii); născuți la domiciliu cu medic – 1 (0,5 % din totalul năcuților vii); născuți la domiciliu cu moașă cu diplomă -148; născuți la domiciliu cu moașă fără diplomă –; născuți la domiciliu fără asistență -2; născuți la domiciliu cu asistență necunoscută –. (Mișcarea populației României în anul 1934, Editura Institutului Central de Statistică, București, Directorul Institutului Dr. Sabin Manuilă, p. 27 și 33)
1934. Total decese, în orașul Sf. Gheorghe -154, din care: 6 tuberculoză, 14 cancer, 16 bolile inimii, 7 pneumonii, 6 diaree, 14 malformații congenitale, bolile primei copilării, 18 senilitate, 8 sinucideri, 2 omucideri, 4 moarte prin violență, cauze nespecificate sau rău definite -1. (Mișcarea populației României în anul 1934, Editura Institutului Central de Statistică, București, Directorul Institutului Dr. Sabin Manuilă, p. 157 și 164 -165)
1934-1936. I.N. Ţuţuianu, redactor şef al săptămânalului Neamul Nostru (1934-1936), este autorul lucrării Contribuţiuni la Organizarea Cooperaţiei Agricole din România. (Românii din Covasna şi Harghita)
1935 ianuarie 14. Este publicată oferta de abonament la „Serviciul presei. Agenţie Internaţională de Presă şi Publicitate. (…) Stimate Domn, Avem onoarea a vă informa că am creat în capitala ţării o agenţie modernă de presă şi publicitate care se află în strânse legături cu marile agenţii de presă din străinătate şi cu toate publicaţiile din România şi de peste hotare. În cadrul agenţiei noastre -care atinge absolut toate ramurile de activitate omenească- am creat şi o secţie specială de cartotecă menită să alimenteze toate publicaţiile româneşti şi străine. Cum din această cartotecă nu pot lipsi şi date asupra personalităţii şi activităţii dvs. cât şi pentru a evita erorile atât de frecvente, ne permitem a vă ruga să ne trimiteţi cât mai curând posibil date autobiografice şi, eventual, o fotografie sau caricatură a dvs. Aceste date urmează să fie tipărite şi trimise celor 1459 publicaţii periodice din ţara noastră, 759 ziare (din care 112 cotidiane) şi 700 reviste precum şi marilor agenţii de presă din lume, care, la rândul lor, le multiplică şi le trimit publicaţiilor de pretutindeni spre a fi utilizate ori de câte ori se va ivi prilejul”. „Serviciul de presă furnizează prin telefon, telegraf, poştă şi radiograme, informaţiuni de presă pentru ziarele din ţară şi străinătate. Serviciul are următoarele secţii: de documentare, de reportaj, de informaţiuni şi de publicitate, precum şi corespondenţi speciali în toată România şi în principalele capitale de pe toate continentele”. 14 ianuarie 1935
„Urmând exemplul marilor agenţii de presă şi publicitate din Occident am creat în capitala ţării o agenţie similară. Graţie unui vast aparat redacţional şi administrativ agenţia noastră concentrează absolut toate publicaţiile din ţară şi străinătate. Aceste publicaţii, printre care se află şi cele 1459 ziare şi reviste româneşti, sunt citite şi decupate zilnic de funcţionari specialişti, astfel că suntem în măsură să vă servim în fiecare dimineaţă, prin poştă, cu tăieturi din aceste publicaţii, cuprinzând tot ce poate privi persoana Dvs., organizaţia profesională căreia aparţineţi, organizaţia politică din care faceţi parte etc., după indicaţiile ce ne veţi da pe alăturatul buletin” (un chestionar, care însoţea oferta de abonament-n.n.) … Timpul e scurt şi preţios! Numărul publicaţiilor este imens! Cine are azi timpul să citească miile de ziare şi reviste ce apar în toată lumea? O facem noi pentru dvs. prin aparatul ce ne stă la dispoziţie. Iată ce ne scrie o personalitate căreia i-am servit timp de o săptămână tăieturi din ziare şi reviste: „… Salut, deci, înfiinţarea instituţiei dvs. care este extrem de utilă. În loc să-mi pierd timpul căutând în miile de ziare şi reviste articole şi notiţe care mă interesează, primesc, în fiecare zi, odată cu poşta, articole şi note asupra îndeletnicirilor mele şi chiar unele care vorbesc despre mine personal, dar despre care n-aş fi aflat, poate, niciodată”.
…Două din scrisorile abonaţilor noştri: Cunoscutul scriitor Panait Istrati ne spune, între altele: …nimic nu putea să mă surprindă mai plăcut decât vestea înfiinţării -în sfârşit!- şi în ţara noastră, a unui Serviciu de Presă asemănător celor din străinătate. Nici nu înţeleg cum un asemenea serviciu n-a fost creat mai curând. Adesea am întrebat pe confraţii mei: „Cum fac, la noi, scriitorii, artiştii şi oamenii politici, ca să fie informaţi asupra celor care se scrie despre ei?” Căci nu pot concepe -şi nimeni nu poate concepe în Apus – un om care să se bucure de o cât de mică notorietate socială şi care să rămâie nepăsător la ce se spune despre el, fie în bine, fie în rău. Aici nu este o chestiune de vanitate personală, ci de singurul mijloc ce ni-l oferă un asemenea serviciu, de a spulbera legendele şi de a face istorie adevărată, fiecare bazându-se pe acele preţioase „tăituri de presă” servite la zi”…
Fostul ministru al muncii, d. Grigore Trancu – Iaşi, ne scrie: „Să fie oare vis sau realitate? Avem şi noi un serviciu al Presei? De mult jinduiam după aşa ceva după ce văzusem şi simţisem serviciile pe care le aduce omului politic şi de ştiinţă un asemenea serviciu. Deşi eu extrăgeam după ziare tot ce se scrie despre mine şi bune şi rele şi laude şi înjurături totuşi prin Dvs. aflu adesea că m-au înjurat mai mulţi decât îi găseam eu. Vă felicit. Doresc să simţiţi cu toţii utilitatea aceste organizaţiuni pentru ca din punct de vedere material să aveţi convenienţele necesare de a merge înainte”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 95/1935) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
