Lungul lanţ al sărbătorilor de iarnă, în care credincioşii şi necredincioşii în egală măsură s-au dedat la băutură, mâncare şi cele lumeşti, pare a se sfârşi într-o stare de oboseală, acalmie şi aşteptare. O oboseală binemeritată după atâta vânzoleală prin case şi afară şi după atâta pierdere de sine în paradisul distracţiilor şi plăcerilor de tot felul. O acalmie prevestitoare de noi furtuni în zona politicului. O aşteptare a unui nu val de geruri, care deja s-au şi anunţat pentru ca oamenii, încălziţi de zbuciumul petrecerilor şi de tăria băuturilor, să nu-şi arunce hainele de pe ei, căci mai e mult până la primăvară.
. .
Noul an, 2015, a sosit, aşadar, într-o stare de bună dispoziţie şi acum începe să-şi întindă aripile peste suflarea omenească. Toţi pământenii l-ar dori mai bun decât predecesorul, dar mulţi uită că ei înşişi ar trebui să devină mai buni, ca anul să se schimbe. Încă nici nu s-au scurs bine primele zile şi pe la noi morţii şi răniţii încep să se numere prin curţi, pe stradă, pe şosele, pe unde se nimereşte. Unii mor din cauza frigului, alţii din cauza neatenţiei, şi o altă categorie din cauza prostiei sau a unei prea mari iubiri, dar când iubirea devine atât de sufocantă, de fapt tot prostie se cheamă, căci aceasta nu este o iubire adevărată, ci boala geloziei.
Da, lumea este în aşteptare! Şi poporul nostru aşteaptă. În aşteptarea noului Preşedinte, a guvernanţilor şi a parlamentarilor, şi ei petrecăreţi până acum, oamenii şi-au epuizat şi refăcut forţele pentru noi bătălii căci, chiar dacă vor apărea noi reguli şi o nouă abordare a problemelor ţării, lupta politică nu va înceta nici în 2015, deşi acesta este un an fără alegeri. Deja se anunţă formarea unor noi partiduleţe, iar undeva prin ceva berării se mai ţes nişte intrigi pentru accesul la parvenire, deoarece cântecul de sirenă al puterii şi îmbogăţirii este atât de ademenitor, încât puţini îi rezistă. Şi mai ales cei care au pierdut puterea caută să şi-o recâştige prin înfrângerea altora mai slabi sau mai nepregătiţi ca ei. În umbră se alcătuiesc „guverne de rezervă”, iar strigătele de luptă sunt gata să iasă din gâtlejurile însetate de atâta aşteptare. „Marele” Partid Liberal, nuntit cu foştii duşmani democraţi, este gata acum să-l dea jos pe Ponta şi ai lui, ca să vină ei, crezându-se mai buni. Şi toţi se întreabă înfriguraţi despre atitudinea pe care o va adopta Preşedintele. Şi e bine că încă nu ştiu răspunsul, dar el va veni în curând. Problema este că aşteptările oamenilor sunt atât de mari, speranţele pe care şi le-au pus ei în Preşedintele Klaus Johannis atât de multe, încât e greu de crezut că acesta va face faţă tuturor. Un om singur nu le poate face pe toate, fără să lucreze în echipă, astfel că împlinirea aşteptărilor poporului depinde nu numai de calitatea umană şi competenţa Conducătorului, ci şi de calitatea membrilor echipei. Dacă Preşedintele va fi înconjurat de oameni veroşi şi incompetenţi, el nu va realiza mare lucru, dar dacă lângă el vor fi susţinători cinstiţi şi pricepuţi, mare parte din aşteptările şi speranţele oamenilor vor fi împlinite. Bineînţeles că pentru aceasta va trebui să existe o conlucrare adevărată şi lipsită de falsitate şi ipocrizie între Preşedinţie şi Guvernare, căci ceea ce am văzut până în prezent în „perioada de coabitare” s-a dovedit a fi mai mult circ decât colaborare serioasă şi benefică. Pe de altă parte Parlamentul ţării ar trebui să fie mai mic, mai curăţat de neaveniţi şi mai eficient; un iepure se mişcă mai uşor decât un elefant. Şi Legile ar trebui să fie mai stabile, iar Birocraţia mai simplificată. Proiectele de Dezvoltare a Ţării n-ar trebui să fie valabile doar pentru un singur mandat sau o singură guvernare, ci să fie valabile pentru toate guvernările, indiferent de culoare, altfel dacă se schimbă Guvernarea, se abandonează Proiectul şi se începe altul, ceea ce înseamnă muncă de mântuială şi o groază de bani risipiţi. Ar mai fi multe de observat, dar suntem siguri că noul Preşedinte deja s-a gândit la toate acestea şi, neamţ fiind, nu va trece prea mult timp de la vorbă până la faptă, astfel că noul an abia venit ne va aduce multe noutăţi îmbucurătoare.
Dar să nu uităm Lumea, căci astăzi niciun popor nu trăieşte cu adevărat izolat şi rupt de Lume, ci toate împreună formează Reţeaua Globală a Naţiunilor, încât atunci când una este afectată, toate celelalte îi simt durerea şi reacţionează. Marea problemă este că între egali întotdeauna vor fi unii care se vor „cei dintâi”, adică cei mai puternici, care vor încerca prin forţă sau alte mijloace să stăpânească peste celelalte, şi de aici până la conflicte, mai mult sau mai puţin globale, nu este cale lungă. În secolul trecut au existat două războaie mondiale şi sute de alte conflicte interstatale şi este de prevăzut că nici secolul nostru nu va fi mai prejos. Numai că în ritmul în care se dezvoltă ştiinţa şi tehnica Al Treilea Război Mondial va fi mult mai nimicitor decât cele de până acum. Dacă la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial au căzut doar două bombe atomice la Hiroshima şi Nagasaki, într-un nou război mondial nu va fi scutit niciun continent de marea distrugere. Bine-ar fi să nu se întâmple acest lucru, dar omul, încă insuficient evoluat moral, nu se va da în lături de la nimic pentru a-şi împlini ambiţiile cuceritoare şi visul de mărire. În aceste condiţii, viitorul ni-l putem citi singuri…
Totuşi, să rămânem optimişti, dar prevăzători, şi să încercăm împreună să schimbăm starea de lucruri, pentru ca cele amintite să nu se întâmple. Şi să începem lucrarea cu noi înşine, să dăm un nou sens viitorului!
Mihai Trifoi
