În mod firesc, ca şi Justiţia presa s-ar cuveni să fie echidistantă şi doar să semnaleze faptele fără a se implica prea mult emoţional într-o parte sau alta, ci doar de a prezenta sau transmite informaţiile de interes public.
. .
Cu toate acestea, unii jurnalişti, mai mult sau mai puţin înregimentaţi sau cu simpatii şi antipatii aparte, tind să fie părtinitori în prezentarea faptelor sau disecarea realităţii. Observăm o anumită tendinţă de aderare emotivă la tentaţia de a lovi (prin cuvinte) pe cel căzut şi de a-l ajuta să-şi dea duhul mai devreme. Un partid căzut în disgraţie trebuie paralizat, măcinat, pulverizat, căci „a devenit corupt” şi trebuie să facă loc altuia „mai bun”, deci „invalidul” ar trebui să părăsească scena, căci nu-i aşa că şi leul muribund este muşcat de câini?
Să fim serioşi, domnilor, aţi văzut dumneavoastră cioară albă?! Aţi văzut dumneavoastră un partid mai bun decât altul sau vreunul fără corupţi?! Atunci când stai la putere mai mult timp, aceasta corupe căci puterea, faima şi banul adesea schimbă caracterele; omul văzându-se cu „puteri dumnezeieşti” se crede ce nu este şi le foloseşte pentru a-şi dovedi aceasta, iar faptele ulterioare stau mărturie deviaţiilor de caracter şi greşelilor voite sau nevoite. Şi cum „banul e ochiul dracului”, acesta veghează ca cele rele să se înfăptuiască.
Care partid este sănătos curat şi împărţitor de dreptate? Care este mai bun decât altul? După un timp de stat la guvernare, toate se erodează şi trebuie „să se rotească”. Acesta este un proces firesc, pentru că partidul este alcătuit din oameni, iar oamenii nu sunt toţi la fel, deci nu acţionează la unison, uneori chiar şi merele cele mai frumoase dintr-o ladă se pot strica, dacă nimeni nu le înlătură când începe procesul degradării. Aşa şi fiecare partid îşi are „stricăciunile” sale şi e bine ca din când în când să se ia o pauză şi să se producă dezinfecţia, lucru văzut şi în zilele noastre. Toată lauda pentru cei care o fac şi nu aruncă doar gunoiul sub preş făcând curat „de ochii lumii”. Şi cum toate lucrurile se află în continuă transformare, să nu ne pierdem răbdarea, căci timpului nimic nu-i scapă şi le vindecă pe toate. De douăzeci şi cinci de ani vedem aceleaşi lucruri, adică perindarea celor care au fost cu cei care sunt, şi a celor care sunt cu cei care vor veni, dar aceasta nu are atâta importanţă cât are ceea ce aceştia au făcut, adică rezultatul trecerii lor prin cartea istoriei. Singurul lucru care contează este dacă viaţa poporului s-a schimbat în bine sau nu, restul sunt poveşti.
Se pare că în România marile schimbări se produc în decembrie. Şi iată că se apropie clipa fatidică când se va schimba vechiul regim cu unul nou şi oamenii aşteaptă cu nerăbdare ca preşedintele ales să-şi intre în drepturi şi să îndrume poporul spre orizonturi noi. Părăsind anul de zbucium 2014 poate că vom deschide o eră nouă în viaţa ţării şi vom avea mai multă linişte şi vom înţelege cu toţii că numai împreună putem schimba ceva pentru a ajunge la un trai mai bun şi o ţară mai prosperă.
Mihai Trifoi
