În Ajun de 6 decembrie, adică astă–seară, „ghici cine vine?” Dar nu „la… cină”, cum s-a numit un film celebru, ci poposeşte pe înserat într-o vizită discretă pe la casele cu prunci? Este Moş Nicolae – simpaticul personaj îndrăgit de cei mici, numit şi Mikulás în judeţul Covasna.
Ca atare, copiii şi cei mari dispuşi să se copilărească trebuie să–şi lustruiască după datină încălţările, să le aşeze la uşă şi să aştepte nerbdători, în speranţa că nu-i va ocoli darnicul uncheş.
Celor ascultători şi harnici moşul le va pune în ghetuţe mici cadouri şi dulciuri. În schimb cei care au făcut pozne şi nu au fost cuminţi vor primi o…nuieluşă („virgács”), să ia aminte şi să se îndrepte…
Personaj real
Dincolo de aerul mitic, de poveste, Sf. Nicolae a reprezentat un personaj real. S-a născut în Asia Mica, în a doua jumătate a secolului al III- lea şi a trăit în zona Turciei de azi, ajugând arhiereu. Încă de mic a deprins credinţa în Iisus şi a iubirii de oameni. Nepunând câtuşi de puţin preţ pe bogăţie şi confortul lumesc, şi-a dăruit averea celor săraci, vieţuind modest în post şi rugăciune, fiind un model de bunătate şi înţelepciune.
Se spune că a săvârşit multe minuni, vindecându-i pe mulţi de boli incurabile ori contribuind la eliberarea unor semeni nevinovaţi aruncaţi în temniţe.
La bătrâneţe s-a retras la Mănăstirea Sionului, pe care a fondat-o şi unde a fost înmormântat. Apoi în anul 1087 moaştele sale au fost strămutate în Italia, la Bari, unde vin mulţi credincioşi să se roage pentru sănătatea lor, venerându-l pe sfânt.
Erou legendar
Sf. Nicolae a rămas un personaj legendar, al cărui nume este sinonim cu bunătatea, existând numeroase poveştiri cu caracter fantastic, miraculos, referitoare la actele sale de binefacere. Cea mai cunoscută istorioară se referă la păţania unui nobil din vechime, care-şi pierduse avuţia şi nu mai avea zestre că să-şi mărite cele trei fete. Prin har divin, Ierarhul Nicolae a aflat de necazul omului, care era gata-gata să-şi lase fetele să se prostituieze. Sau şi mai rău, să le omoare şi apoi să-şi ia şi el viaţa.
Aflând de necazul bietului om, Sf. Nicolae a decis să-l ajute. Într-o noapte a lăsat o pungă cu galbeni în casa cu pricina. A doua zi proprietarul a avut o mare supriză, şi bucuros a reuşit să-şi mărite fiica cea mare, neştiind iniţial cine era binefăcătorul. Isprava s-a repetat încă de două ori, iar în cele din urmă bărbatul l-a descoperit pe autorul importantului sprijin material – ierarhul Nicolae. Însă acesta l-a pus să jure că nu va spune nimănui cele întâmplate.
…Şi aşa s-a perpetuat în timp obiceiul de a face daruri celor apropiaţi ( nu neapărat nevoiaşi), în zilele noastre copiii fiind primcipalii beneficiari ai datinei acestea foarte vechi.
Ca atare, în seara premergătoarei zilei de 6 decembrie cei mici îşi lustruiesc ghetele şi-l aşteaptă cuminţi pe Moş Nicolae să le aducă jucării şi dulciuri, deşi nu li se înfăţişează aievea niciodată.
„Sân–Nicoară”
În tradiţia populară abia pe 6 decembrie ar fi prima zi de iarnă. Moş Nicolae este un moş care aduce zăpada, scuturându-şi barba albă, plină de omăt. În popor i se mai spune şi „Sân-Nicoară”, fiind cel mai adulat dintre sfinţi. Acesta ar fi un unchieş cu plete sure, călare pe un cal alb. Barba-i albă constituie un semn că de acum înainte trebuie să ne aşteptăm să cadă din belşug fulgii de nea.
. .
„Sân-Nicoară” se spune că este patronul văduvelor, orfanilor şi fetelor sărace nemăritate. Dar şi al călătorilor. Este stăpânul apelor şi salvează de la înec marinarii, apărând ostaşii pe timp de razboi. De asemenea, sfântul este un ocrotitor al Soarelui, stând de veghe la porţile Cerului dinspre Apus, ceea ce simbolizează victoria luminii asupra întunericului. În nopţile de Sărbători, când pentru o clipă se deschide Cerul, credincioşii îl pot vedea stând la Masa Împărătească, în dreapta lui Dumnezeu.
Un ciclu care se încheie
Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de practici magice, dedicate lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi (despre care am relatat pe larg de Sf. Andrei), obiceiuri obscurantiste începute la mijlocul lunii lui Brumar.
În colindele româneşti se cântă despre florile dalbe, flori de măr, deşi afară e zăpadă. De ce? Fiindcă străbunii noştri socoteau că nuieluşa Sfântului Nicolae era una de măr. Iar dacă era pusă în apă şi înflorea până de Anul Nou, însemna că respectivului i-au fost iertate păcatele.
Mulţi sărbătoriţi de Sf. Nicolae
Sâmbătă, 6 decembrie a.c. creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Nicolae, cunoscut şi drept „Făcătorul de Minuni”, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu. Cel care a făcut mult bine oamenilor, fără însă a se lăuda cu aceasta.
Sunt peste 800.000 de români ce îşi vor serba ziua onomástica, dintre care 523.000 sunt bărbaţi, iar 288.000 – femei. Marea majoritate a bărbaţilor care îl au ca patron spiritual pe acest sfânt (adică în jur de 332.610 de persoane) se numesc fie Nicolae, alţii Neculai, Niculae, respectiv Nicuşor. De asemenea, 288.000 de femei au prenumele Nicoleta, Niculina, Nicola sau alte variante mai rare.
000
…Cu daruri sau cu…jordiţă-simbolică, să-l cinstim cum se cuvine pe Sfântul Ierarh, alias Moş Nicolae, şi să ciocnim un pahar de vin în sănătatea sărbătoriţilor! Tuturor le dorim numai bine, sănătate şi „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
