Mai nou circulă zvonul, din spusele premierului, despre un posibil viitor referendum privitor la forma de guvernământ în România: „Monarhie sau republică?”. Vom încerca să comentăm puţin acest subiect interesant prin raportarea lui la situaţia actuală a ţării.
Deşi ideea despre o posibilă monarhie în România pare puţin anacronică, totuşi ea a trezit şi interesul primului ministru Victor Ponta, care remarca foarte just că „monarhia a obţinut în timp o mare atractivitate”, şi deci n-ar fi imposibil un referendum prin care populaţia să-şi exprime opţiunea privitoare la forma de guvernământ. Dar de ce tocmai monarhia?
Probabil fiindcă unele monarhii existente încă în Europa se bucură de multă apreciere, deoarece „discursul regal” pare total diferit de discursurile adesea „caţavencice” ale politicienilor români, fiind mai sobru, mai la obiect şi mai plin de respect şi responsabilitate faţă de popor, deoarece monarhia este mai credibil reprezentată pe plan extern, având un cuvânt mai greu şi un prestigiu real, căci ceea ce se întâmplă astăzi în sferele înalte aduce mai mult a teatru dramatic, cu drame, comedii şi tragedii, şi cu întorsături neaşteptate în vieţile multora. În tot acest joc periculos al puterii, unii cad, alţii se ridică, dar cei mai mulţi, adică poporul, suferă, căci instabilitatea creează nesiguranţă, nesiguranţa zilei de mâine, şi deci lipsa de încredere în cei care conduc.
În această situaţie, aşa cum foarte bine observa premierul, percepţia oamenilor începe să se schimbe, ei căutând stabilitatea care să aducă progresul. Un sondaj IRES, după un articol mai recent, ajunge la un rezultat foarte interesant: 39% dintre cei chestionaţi „nu ştiu cu cine să voteze”, ori acesta ni se pare un procent destul de mare de nehotărâţi, dar el trădează şi neîncrederea populaţiei în candidaţi. De unde vine această neîncredere?! Din nenumăratele reforme care n-au făcut decât să încurce şi mai mult lucrurile (precum în învăţământ şi sănătate), din jafurile de tot felul, unele la scară naţională, din necreşterea nivelului de trai al populaţiei, din scandalurile fără de sfârşit şi din multe alte cauze pe care le vedem şi le simţim cu toţii, cei mai mulţi oameni nemaiştiind ce să creadă şi în cine să se încreadă. Din discuţiile auzite fragmentar, în mijloacele de transport sau chiar pe stradă, tragi aceeaşi concluzie: toţi fac la fel, toţi sunt o apă şi-un pământ, ei se îmbogăţesc, trăiesc ca nababii, iar noi continuăm să sărăcim. Şi oare poţi să-i învinovăţeşti pe oameni pentru spusele lor? Ba alţii mai spun: „Poate că era mai bine cu regele decât circul ăsta”! Dacă am auzit noi, cei mai de jos, înseamnă că au început să audă „realitatea” şi cei mai de sus, altfel nu se năştea ideea. Cert este că ne aflăm „în impas” şi trebuie să căutăm o cale de ieşire, să ne revenim şi să încercăm să reducem decalajul faţă de statele europene. Dar pentru aceasta avem nevoie de unitate şi pragmatism, de oameni hotărâţi, care să ştie precis ce au de făcut pentru ca România să prospere. Şi cel mai vizionar obiectiv în acest sens a fost exprimat de unul dintre candidaţii la preşedinţie: „Să facem din România a şaptea putere economică din Uniunea Europeană”! Ni se pare corect şi posibil, dar avem un singur păcat: la noi, de la vorbă până la faptă trece prea mult timp, ori fapta nu mai vine niciodată şi rămânem numai cu vorba…
Deci calea spre obiectivul mai sus amintit ar fi „monarhia” sau „republica”? Să mai mergem încă o dată la vot şi să mai dăm o şansă celor decişi să participe la „turneul cavalerilor politici”, şi dacă nici după aceea lucrurile nu se vor schimba, poate încercăm şi cu monarhia…
Mihai Trifoi
