De la mai vechiul slogan de după revoluţie „Nu ne vindem ţara!” şi până la vânzarea ei pe bucăţi n-a fost decât un pas. Pe o cale sau alta, ea s-a produs în mare măsură. Una dintre aceste căi a fost şi „retrocedarea averilor”. Deşi au existat destui jurnalişti, istorici şi oameni de bună credinţă care au atras atenţia asupra ilegalităţilor, se pare că autorităţile vremeii nu s-au (auto)sesizat, ba chiar mai mult, chiar unii reprezentanţi ai legii s-au complăcut în a intra în acest joc aducător de profit, dar periculos, aşa cum o dovedesc recentele percheziţii şi cercetări de dosare la cei vizaţi; e şi acesta un semn că justiţia, în general, îşi îndeplineşte misiunea.
Se pare că în această sarabandă a retrocedărilor au acţionat mulţi profitori care, ocolind legile, s-au pretat la fapte condamnabile, în detrimentul bunului obştesc, şi şi-au burduşit buzunarele cu bani nemunciţi. Bineînţeles că acum, la ceasul adevărului, sunt puşi în faţa situaţiei de „a retroceda” retrocedarea şi a da socoteală asupra relelor comise.
Ceea ce ni se pare extrem de grav în toată această poveste este complicitatea nepermisă a unor reprezentanţi ai legii şi ai puterii, respectiv avocaţi, magistraţi, funcţionari şi parlamentari, în săvârşirea faptelor. Cum este posibil ca cei care trebuie să apere Legea şi Constituţia, să le încalce?! Să fie oare lăcomia şi setea de înavuţire atât de mari, încât să le întunece mintea?! Dar educaţia, pregătirea profesională, jurământul depus şi propria conştiinţă unde sunt? De fapt, până la urmă este vorba despre conştiinţă. Dacă aceasta nu e suficient de dezvoltată, e firesc ca posesorul ei „să n-o bage în seamă” şi „să tragă spuza pe turta lui”, neglijând total faptul că a fost pus acolo pentru a apăra interesele poporului şi democraţiei, şi nu pe ale sale. Şi aici încă o dată se dovedeşte că la vârful puterii nu întotdeauna ajung oamenii care ar trebui să fie acolo. Este imposibil ca într-un popor de cel puţin 20 de milioane să nu se găsească câteva sute de „cetăţeni corecţi” şi potriviţi pentru „a servi poporul” cu toată conştiinţa. Dar întrebarea este: „Unde sunt aceştia?”.
Ca oameni obişnuiţi, este firesc să ne punem întrebări, pentru că situaţia economică a ţării noastre nu este dintre cele mai bune în Uniunea Europeană, iar viaţa noastră zilnică şi bunăstarea sau lipsa bunăstării locuitorilor nu ne este indiferentă, căci orice prejudiciu ne afectează. Pe ultima pagină a ziarului „Mesagerul de Covasna” Nr.1224 din 16 octombrie 2014 citim titlul articolului: „Dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri, pe raza judeţului Bacău, instrumentat de procurorii DNA: prejudiciu – 304 milioane euro”. Şi e vorba despre un singur judeţ. Şi atunci aplicând regula trei simple, începem să facem un calcul: dacă într-un singur judeţ prejudiciul se ridică la 304 milioane de euro, atunci în 42 de judeţe la cât se ridică prejudiciul? Desigur, nu în toate judeţele este la fel, nu în toate judeţele e acelaşi prejudiciu, dar un adevăr e sigur: nu toate retrocedările au fost corecte, şi aici nu este vorba numai despre terenuri şi păduri, ci şi despre case şi alte clădiri şi bunuri. De aceea s-ar cuveni ca toate dosarele retrocedărilor, de pe întreg cuprinsul ţării să fie reverificate şi prejudiciul recuperat. Cel puţin pentru o parte din bunurile confiscate de autorităţile comuniste s-ar putea să se fi plătit la timpul respectiv şi unele despăgubiri, care apoi au fost uitate de solicitanţii de mai târziu ai retrocedărilor, dar dacă se vor cerceta cu atenţie toate dosarele şi documentele anterioare, în mod sigur se vor descoperi multe nereguli, precum şi faptul că mulţi au profitat şi s-au îmbogăţit nemeritat. La fel în ceea ce priveşte marile privatizări. Vedem că pe măsură ce există interesul de a cerceta şi a scoate la iveală adevărul, începe să se facă lumină în lucruri. Ca simpli cetăţeni, nu putem decât să ne exprimăm satisfacţia văzând că totuşi, chiar cu unele excepţii, în general Justiţia îşi face datoria. Unde există voinţă, există şi putere.
Mihai Trifoi
