…Tarabe, chioşcuri volante, rulote, vitrine frigorifice, corturi  viu colorate plasate în aer liber. Mai precis în Piaţa Sfatului din Braşov. Într-o atmosferă tipic autumnală admirăm  un întreg univers gastronomic tradiţional maghiar, produse casnice meşteşugăreşti,  articole din pânză ţărănească, din stofă, piele, lemn, miniaturi de artizanat, bijuterii „handmade“. Şi multă…turtă dulce, ca şi dulciuri de pe vremea bunicii. Plus aglomeraţie şi voie bună.

    Aşadar satisfacţii inefabile pentru privire şi… papile gustative!

O iniţiativă de bun augur

    Zilele trecute am publicat un prim reportaj dedicat acestei manifestări foarte reuşite ce se derulează la Braşov, din 20 septembrie, şi urmează să se încheie cu un concert „di granda” în sala Operei pe data de 5 octombrie 2014. Suita de evenimente poartă numele  „Zilele Culturale Maghiare” şi a ajuns la cea de-a patra ediţie, în variantă modernă. Pentru că înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial au mai avut loc asemenea târguri meşteşugăreşti şi gastronomice în Piaţa Sfatului din Braşov, ultimul datând din 1940.

   Reluarea „Zilelor” s-a dovedit  o iniţiativă de bun augur, de la o ediţie la alta crescând în amploare şi audienţă, în 2013 estimându-se un număr de circa 17.000 de vizitatori. Ceea ce reprezintă o cifra considerabilă, având în vedere că mulţi turişti străini au venit,  văzut şi povestit  acasă impresii dintre cele mai frumoase, devenind nişte veritabili „ambasadori” ai ţării noastre peste hotare.

   Se doreşte ca  anul acesta să fie şi mai mulţi oaspeţi. Debutul a fost în forţă, păcat că vremea s-a burzuluit, devenind rece şi ploioasă în unele zile. De reţinut că evenimentul expoziţional din Piaţa Sfatului, ca şi celelalte activităţi adiţionale aflate în plină desfăşurare, toată săptămâna,  nu  sunt destinate exclusiv maghiarilor, fireşte, ci tuturor celor interesaţi de cultura şi tradiţiile etniei amintite, după cum preciza  unul  organizatori, consilierul local Toró Tamás.

Covăsnenii nu s–au făcut de râs

    La Târgul gastronomic şi meşteşugăresc  în aer liber din central municipiului de sub Tâmpa  sunt prezenţi în mod tradiţional   meşteşugari, artizani şi maeştri în arta culinară  din majoritatea  judeţelor  ţării unde trăiesc maghiari. Nu au lipsit nici reprezentanţi din judeţul Covasna, pe care i-am urmărit în primul rând din interes profesional: meşteri bucătari, cofetari, patiseri, artizani, prelucrători ai unor materiale tradiţionale precum  textile, piele, lemn, os, lut, sticlă, piatră, chiar şi pâslă.

     Majoritatea  sunt din capitala judeţului, Sfântu Gheorghe, însă am întâlnit expozanţi veniţi şi din Baraolt, Târgu Secuiesc, Covasna,  Araci, Sântionlunca, Turia, Arcuş, reuniţi într-o organizaţie profesională cunoscută – „Breasla Meşteşugarilor din Transilvania”.

   Trebuie să subliniez cu bucurie faptul că meşterii din judeţul nostru nu s-au făcut de râs. Dimpotrivă, aprecierile tuturor sunt la superlativ, evidenţiindu-se talentul, migala, inspiraţia şi hărnicia participanţilor.

Îndeletniciri aproape uitate

    Am privit cu admiraţie produsele lui Kovacs Bela, curelar din Baraolt, o meserie străveche în zonă,  ce în prezent  cred că  a dispărut din nomenclatorul  de profesii, doar câţiva împătimiţi risipiţi prin ţară  încăpăţânându-se, numai ei ştiu cum, să ducă mai departe arta aceasta ce a dănuit sute de ani.  Fiindcă cine mai  face azi manual  harnaşamente, brăcinare, centuri, şireturi de piele? Totul s-a industrializat, perfecţionat, multe lucruri se importă. Aproape nimeni nu mai are răbdare să migălească asemenea articole în ateliere private,  profitul rămânând în…ceaţă.

     Ca să nu mai vorbesc de arta cu adevărat unică a d-nei  Demeter Piroşka, din Sf. Gheorghe, care etala nişte superbe miniaturi artizanale, seturi de bijuterii, flori textile, broşe, săculeţi cu motive populare, păpuşi, brelocuri, jucării,  toate  realizate dintr-un material…incert. N-am ştiut ce este, aşa că  am întrebat-o pe artistă:

   – Din ce aţi făcut   mici suveniruri? Parcă nu  este nici catifea, plută,  plastic nici atât. Atunci?

   – Pâslă!

   – Cum se obţine?

   – Avem de-a face cu un produs textil compact, obținut prin baterea în piuă a lânii sau a părului netors al unor animale, ceva tradiţional.Numai că, în ziua de azi, tot mai puţine femei se ocupă cu producerea acestui material.

  – Ce se mai poate meşteri din pâslă?

  – O mulţime de articole: pălării, cizme călduroase (vestiţii pâslari), unele materiale izolante folosite în industrie, rău conducătoare de electricitate sau de căldură etc.

     …Într-un alt chioşc se aflau articole vestimentare tradiţionale cusute în casă, viu colorate, cum ar fi bluze, fuste, ilice, rochii, realizate de Kadar Zsofia, din Sfântu Gheorghe.

    Mi-au atras  atenţia  la alt stand, mici obiecte de artă sculptate în lemn, articole casnice, porţi secuieşti miniaturale,  aparţinând meşterului Veres Ferenc, din Sfântu Gheorghe.

   …Am trecut în revistă o mulţime de articole ce denotă reluarea (e adevărat, la scară mică) a unor îndeletniciri străvechi, intrate pe nedrept într-un con de umbră  în zilele noastre. Însă vestite şi rentabile odinioară. Noroc că  o mână de  oameni tineri, în general, se ambiţonează să continue tradiţia,  însuşindu-şi de la înaintaşi asemenea meserii vetuste.

     Dar, respectabile!

Impresii excelente

     „N-am ştiut de o asemenea iniţiativă, de acest Târg meşteşugăresc şi gastronomic al maghiarilor,  dar mi se pare ceva extraordinar, ne-a spus d-na Coca Dumitrescu, din Bucureşti, fost cadru didactic universitar, actualmente  pensionară,   care tocmai s-a întors din Ţara Lalelelor. A stat acolo şase săptămâni să-şi revadă fiul, soţia olandeză a acestuia şi cei doi nepoţi. A  avut răgazul să viziteze pe acolo o mulţime de locuri, a cules impresii.

      Înainte de a ajunge acasă a vrut să facă un popas şi la Braşov, pentru a compara  cât de cât cele admirate prin străinătate cu frumuseţile din România, dar şi a…cumpăra mici atenţii şi bunătăţi.

   „Braşovul  a fost şi a rămas un oraş tipic transilvan, plin de farmec, o urbe curată, cu lume civilizată. Iar atmosfera  pitorescă din Piaţa Sfatului m-a încântat, semănând pe undeva cu aceea din vechile aşezări din…Ţările de Jos. Într-un cuvânt am fost inspirată să poposesc aici, unde m-am simţit extraordinar”.

    Am întâlnit şi  mulţi turişti străini, ce zăboveau la toate  chioşcurile, tonetele şi buticurile volante, amenajate  cochet, cu produse alimentare, dar şi de artizanat, cadouri. Cel mai aglomerat era la raionul gastronomic, mai ales la orele amiezii, când Soarele a încălzit un pic atmosfera cam rece de afară.

O mulţime de turişti străini

     Am discutat cu mai  mulţi străini, unii veniţi în grup, alţii pe cont propriu.Cei mai numeroşi mi s-au părut francezii, spaniolii dar şi asiaticii. Pe cei din urmă e greu să-i deosebeşti între ei. Nu ştii dacă-s chinezi, japonezi ori coreeni? Cu ochii lor oblici, statura mică şi părul negru-abanos, mişună în corpore neobosiţi, manevrându-şi  aparatele lor sofisticate de fotografiat, filmat şi mai nou  telefoanele mobile. Toţi iau imagini  cu frenezie.

    Abia apoi au catadixit să  deguste  din bunurile etalate, să bea un pahar de bere sau vin,  să achiziţioneze suveniruri – unele li s-au părut  extrem de interesante –  făcând o mulţime de cumpărături pentru acasă, ducând suveniruri pentru ei,  rude şi prieteni.

     Lipite de una dintre laturile vechii clădiri din centrul pieţii stăteau  amplasate modulele Complexului „Castel” din Sfântu Gheorghe, unde se pregăteau sub privirile cumpărătorilor feluri de mâncare gătită, anumite specialităţi secuieşti. În apropiere am văzut vitrine frigorofice cu tot felul de bunătăţi ce dispăreau rapid din galantare, ajungând pe mesele volante aşezate  în apropiere de fântâna arteziană.

      Lângă mese înşirate  una lângă alta, cu băncile aferente, se adunase lume cu farfuriile de unică folosinţă în mână, aşteptând să se facă  un loc liber. Bărbaţii erau cei mai numeroşi şi mai…flămânzi (probabil că doamnele ţineau dietă!)   înfruptându-se  cu  bunătăţi reci sau calde.

Varietate incredibilă de produce tradiţionale

     Să văd dacă-mi amintesc cu ce  atracţii culinare erau  îmbiaţi? Deci: specialităţi  din carne de porc prăjită, ciolan cu fasole, slănină, costiță afumată, salam uscat, felii de pâine unse cu…untură (mi-am adus aminte cu nostalgie de copilărie), pastramă, peşte, pogăcele cu jumări, tocană ungurească, sarmale în foi de varză, gulaș de cartofi cu cârnați, clătite cu carne,  papricaş de pui, pită de casă cu cartofi. Se aflau în galantare şi pe tarabe o sumedenie de bunătăţi provenite din gospodăriile ţărăneşti.

      Salivam precum…„Pavlov”! Dacă savantul ar fi văzut şi gustat asemenea delicatese,  ar fi uitat de celebrul său  experiment cu câinele!

     A, să nu omit  garniturile  cu paprikă,  ceapă roşie şi albă,  ardeii  iuți sau dulci, muraţi sau naturali, castraveciori.

       În faţa unui chioşc era mare aglomeraţie pentru a savura   oferta „regelui ciolanului”, nimeni altul decât Kovács Mihály, din Sf. Gheorghe,  care pregătea o specialitate foarte…gustată de asistenţă. Din păcate, n-am avut răgaz să testez produsul, fiind atras de raionul cu dulciuri. Despre care am să vă povestesc cu alt prilej, deoarece nu pot expedia o asemenea temă  savuroasă în două-trei rânduri.

Ca la mama acasă

    Paleta ofertei  a fost extraodinar de bogată. Toată lumea s-a declarat mulţumită, apreciind iniţiativa organizatorilor, ca şi disponibilitatea gazdelor braşovene. Am auzit la un moment dat un domn respectabil,  posesor al unei mustaţi albe impresionante, tipic ungureşti, care le spunea unor amici români că n-a mai mâncat nişte bunătăţi ca  aici, hăt, din copilărie, fiind „ca la mama acasă”.

   Ce compliment mai grozav se putea face?

                                                                                                Horia C. Deliu