…Zile friguroase ale ultimei decade ale lunii „Răpciune”, cum se zicea odinioară în popor. Toamna frumoasă cu care ne-am obişnuit prin părţile locului a avut multe intervale frumoase, cu zile ca de vară, dar de duminica trecută s-a ivit un puseu rece, care ne-a amintit faptul că să sezonului rece bate la uşă, vrem, nu vrem. Au fost dimineţi în care temperatura a ajuns la 2-3 grade, iar de pe piscurile îmvecinate acoperite cu puţin omăt a bătut un vânt tăios, ce însă un ne-a stricat pofta de distracţie. Fiindcă a fost şi încă este în Piaţa Sfatului din Braşov. Conaţionalii noştri au organizat aici „Zilele Culturale Maghiare”, fiind prezenţi şi reprezentanţi din judeşul vecin, Covasna.
„Zilele Culturale Maghiare” la Braşov
… Aşa că am mai pus o haină mai groasă pe noi (cum ne învăţase cineva pe vremuri) şi am poposit în Cetatea Braşovului. Ne-am dus un cu „căţel şi purcel”, deoarece ne-o luaseră înaintealşi vizitatori, ca şi organizatorii, ci cu aparatul de fotografiat, caietul de notiţe şi reportofonul.
O „mierlă” (ca să nu-i zicem…păsărică) ne şoptise că în Piaţa Sfatului ni se pregătise ceva: manifestarea de succes ajunsă la cea de-a patra ediţie, intitulată „Zilele Culturale Maghiare” la Braşov. Erau prezenţi meşteşugari şi specialişti gastronomi covăsneni, alături de colegii lor din zonele maghiare ale ţării, aşa că prezenţa unui reporter de la cotidanul „Mesagerul de Covasna” se impunea.
Soare cu dinţi
Un Soare cu dinţi ne-a întâmpinat, totuşi, permiţîndu-ne să realizăm câteva instantanee izbutite. Am dat întâi un ocol, ca să ne facem o primă impresie şi să-i decoperim pe „ai noştri”, reuniţi în „Breasla Meşteşugarilor din Transilvania”. O mulţime de chioşcuri, corturi volante, buticuri cochete, viu colorate, dar şi tarabe înghesuite unele în altele apărate de vânt şi ploaie de umbrele multicolore etalau felurite produse, atât alimentare, cât şi manufacturiere. Vizitatori – o sumedenie. Zăboveau la standuri mulţi români şi turişti aflaţi în vizită prin oraş. Erau prezenţi, se înţelege, mulţi etnici maghiri, dornici să se reîntâlnească cu produsele culinare tradiţionale, să admire, obiecte casnice din vreme copilăriei şi adolesceţei lor întâlnite la ţară, dar puteau fi admirate şi articole de artizanat superbe, piese ale veşmintelor populare.
Impresii, amintiri…
Prin mulţime am întâlnit câteva cunoştinţe (de ambe etnii şi sexe, cu copiii de mână) venite special de la Sfântu Gheorghe la „târg”. Toţi erau bucuroşi că pot petrece câteva ceasuri agreabile în aer liber, într-un cadru de poveste cum este cel oferit de Piaţa Sfatului de sub Tâmpa, dar şi că au şansa de a târgui tot felul de bunătăţi.
– Încă de anul trecut, când am participat pentru prima oară la „Zilele Culturale Maghiare” de la Braşov am rămas plăcut împresionat şi împreună cu familia ne-am decis să mai venim, ne-a declarat Kadar Ioan, capul familiei.
– Ce v-a impresionat?
– Organizarea foarte bună, specifice naţiei mele. Nu vreau să supăr sau să jignesc pe cineva, dar îmi place să văd ordine, curăţenie, disciplină, rigoare în toate. Bine că n-a fost…politică!
– Cu ce v-aţi delectat?
– Să spun? Nu fac …reclamă?
– Asta e, o să vă trimit „nota de plată” acasă. Fireşte, glumesc. Aşadar…
– O porţie de „Lecsó” (tocană ungurească), cum n-am mai mâncat decât la Bunica, la Turia.
– Şi ceva dulce?
– Un „Rigó Jancsi”, ca pe vremuri. Ştiţi ce-i aia?
– Oho, este una dintre prăjiturile tradiţionale ungureşti pe care am descoperit-o cu mare plăcere în cofetăriile din Sfântu’ acum vreo patru decenii, atunci când am venit la ziarul „Cuvântul Nou”. Ooo ce poveste veche…. Îmi amintesc că unele aveau blatul insiropat cu …rom, iar crema era de ciocolată.(Dar despre „universal dulce” descoperit sau redescoperit în aceste zile la târg, voi mai povesti într-un alt reportaj).
Cuvinte de apreciere a avut şi d-na Margareta Fabian, care a dat o raită de rămas-bun înainte de a pleca la „copiii” stabiliţi în Canada.
Cumpărători şi… „gură cască”
…Mi-a plăcut că nu se înghesuiau doar „gură cască”, ci am remarcat mulţi cumpărători. De un mare succes se bucurau preparatele culinare specific ungureşti, aromele care se răspândeau în jur atrăgând irezistibil pe toată lumea.
Chiar lângă fântâna arteziană se aflau mese înşirate cu băncile aferente, unde abia găseai un locşor să te înfrupţi cu bunătăţi reci sau calde, cele din urmă pregătite chiar sub ochii noştri de nişte fete tinere de la cunoscutul Complex de alimentaţie publică şi hotelier „Castel” din Sfântu Gheorghe.
Gulaşul secuiesc făcea ravagii. Unii luaseră şi a doua porţie, temându-se cumva să nu se termine. Mai lipseau doar apelurile disperate ca pe vremuri: „Nu vă băgaţi în faţă, nu vă înghesuiţi, să ajungă la toată lumea”… Dar a ajuns, Slavă Domnului.
Mai în spate se aflau tarabele unde îşi dăduseră întâlnire o sumedenie de meşteşugari populari, prelucrători ai lemnului, pileii, sticlăriei, lutului, pânzei, pâslei, metalului şi pietrelor semipreţioase; artizani desăvârşiţi ai profesiei lor, dar şi meşteri bucătari, cofetari, patiseri, oenologi. Este o competiţie acerbă, dar loială pentru a oferi publicului larg, indiferent de etnie, numeroşilor vizitatori ce zilnic hoinăresc prin central bătrânului burg transilvan, ce au mai bun şi mai semnificativ de vânzare. Bunuri tradiţionale făcute în gospodăria proprie, după reţete şi modeluri moştenite de la părinţi şi bunici.
O ofertă bogată
Se aflau mici producători veniţi mai de aproape, din Secuime (Covasna, Harghita), dar şi mai de departe, de la Tg. Mureş, Cluj- Napoca, Oradea, Zalău, Baia Mare etc. Cu bucurie am reîntâlnit meşteri din judeţul Covasna pe care îi cunoşteam de la alte târguri şi expoziţii, majoritatea fiind din Sfântu Gheorghe. Dar şi din Târgu Seciesc, Baraolt, Araci, Ozun, Turia, Arcuş şi poate din alte aşezări, dar mi-or fi scăpat mie, fiindcă era aglomeraţie „ca la urs”.
I-am salutat şi m-am întreţinut cu meşterul bijutier şi artizanul Jakab Istvan, din „municipiul breslelor”, cu Nagy Tibor, din Sfântu Gheorghe, ce expunea articole din pielărie, ca şi cu Fülöp Gál–László, din Araci, un stupar cunoscut, ce adusese borcane cu miere.
Pe lângă organizarea unei impresionante expoziţii meşteşugăreşti şi de artizanat cu vânzare în aer liber, se realiza cu mult spor – n-am rezistat nici eu, se înţelege – testarea unor produse excelente ale bucătăriei maghiare. Nici nu ştiu dacă un cumva raionul culinar nu-l devansase pe termen scurt pe cel industrial, ca să-i zic aşa, de unde se achiziţionau suveniruri.
Multe şi variate programe artistice
Am aflat că pe lângă aspectele relatate mai înainte, s-au derulat sau urmează să aibă loc în weekend, ca şi săptămâna viitoare, şi alte activităţi. ce nu mai ţin de arta culinară, ci de partea spirituală. Ne referim la discuţii şi mese rotunde pe tema tradiţiilor, ca şi programe artistice, de divertisment, concerte de jazz și blues, muzică live pentru copii.
Nu mai departe decât aseară am asistat la un spectacol de dansuri populare maghiare. Urmează luni, 29 septembrie, de la ora 19,00 un Spectacol de parodie intitulat „Irigy Hónaljmirigy”, miercuri, 1 octombrie, de la aceeaşi oră o Seară jazz-blues cu muzică live în „Hockey Pub” (pe strada Bălcescu), vineri 3 octombrie degustări de vinuri de calitate superioară în Sala congregaţiei confesiunii unitariene din oraşul vechi, pentru ca apogeul manifestării intitulate semnificativ «Zilele Culturale ale Maghiarilor» să aibă loc duminică, 5 octombrie 2014 la Opera Brașov, printr-un concert live al trupei „Beatrice”, care a cântat alături de celebrul grup „Pink Floyd”.
Vom reveni
În zilele următoare vom reveni cu alte relatări şi imagini, sperăm la fel de interesante, despre întâmplările ce au loc în cadrul amintitei manifestări de succes, ecoul lor în rândul populaţiei locale, dar mai cu seamă a numeroşilor turişti strîini fiind măgulitoare.
Horia C. Deliu
