Ziua de 16 septembrie a fost declarată de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ziua Internaţională a Stratului de Ozon, în vederea sărbătoririi zilei de 16 septembrie 1987, când a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon.
După descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de ţări au înţeles că protejarea stratului de ozon este o urgenţă şi au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.
Ozonul este o formă alotropică a oxigenului, ceea ce înseamnă că este aceeaşi substanţă sub forme moleculare diferite şi cu diverse proprietăţi. În atmosfera superioară, sub influenţa radiaţiilor ultraviolete, o parte din moleculele de oxigen (O2) se disociază în oxigen atomic (O). Aceşti atomi, combinaţi cu moleculele de oxigen formează molecule de ozon (O3), care absorb eficient razele ultraviolete. Ozonul are proprietăţi oxidante puternice. Este un gaz instabil, în funcţie de temperatura şi presiunea aerului. Se descompune rapid în oxigen la temperaturi mai mari de 350C.
Stratul de ozon este localizat în stratosferă şi constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. În cantităţi mici, radiaţiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea rănilor superficiale) însă în cantităţi mari provoacă îmbătrânire prematură, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataractă, boli infecţioase, slăbirea sistemului imunitar etc. De asemenea, acţionează asupra structurii ADN, ducând la modificări în ecosistemele acvatice şi terestre cu implicaţii majore în echilibrul trofic.
Odată cu accelerarea dezvoltării industriale, stratul de ozon a început să se degradeze, prin cantitatea tot mai mare de gaze nocive produse la suprafaţa terestră, care ajunse în atmosferă produs dereglări consistente în stratul de ozon.
1985 a fost anul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon.
De la descoperirea găurii în stratul de ozon şi până în prezent, oamenii de ştiinţă au încercat să găsească răspunsuri la întrebările ridicate de această problemă globală. În primul rând s-a descoperit că degradarea stratului de ozon este cauzată de intervenţia unor produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi, folosite ca refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli. Deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sunt exclusiv rezultatul poluarii atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC – freonul – cel mai agresiv devorator de ozon, folosit ca agent de racire la frigidere), dar si compusi continind bromuri, compusi de halogen si oxizi de azot. Eliberate în atmosferă, aceste substanţe se descompun, clorul reacţionând cu moleculele de ozon, distrugându-le.
În România, eforturile de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt concretizate în două planuri naţionale de acţiune, Planul Naţional de Acţiune pentru Schimbări Climatice şi Programul Naţional de Eliminare Treptată a Substanţelor care Epuizează Stratul de Ozon.
Prin legea nr. 84 din decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985 şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987. De asemenea, a acceptat Amendamentele la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptate la Londra în 1993, la Copenhaga în 2001 şi Montreal în 2001
ROLUL OZONULUI ATMOSFERIC SI EFECTELE DETERIORARII STRATULUI DE OZON
Prin strat de ozon se înțelege ozonul distribuit între suprafața pământului și limita superioară a atmosferei.
Rolul ozonului atmosferic în context ecologic este acela de a permite desfășurarea vieții pe Pământ, prin reținerea radiației ultraviolete letale (C), cu o lungime de undă mai mica de 280 nm și prin filtrarea la doze tolerabile a radiației ultraviolete biologice (UV – B) (280-320 nm). Procesul de absorbție a radiației ultraviolete se petrece cu preponderență în stratosferă, cu degajare de căldură. În acest fel ozonul produce încălzirea atmosferei și prin aceasta reglează regimul termic al globului terestru.
Orice modificare a ozonului stratosferic produce dereglari în cele două aspecte ecologice menționate, respectiv absorbția ultravioletului letal și bilanțul caloric al Pământului.
Prima atenționare privind o posibilă perturbare a concentrației ozonului atmosferic de către activitățile umane, a fost făcută de către H.S. Johnston (1971), care a arătat pericolul pe care îl prezintă introducerea compușilor de clor, brom, oxizi de azot în stratosferă, prin zborurile aeronavelor. Studiile lui Moline și Rowland (1974) au completat această imagine prin incriminarea CFC și a halonilor.
S-a ajuns la concluzia că o serie de substanțe chimice introduse în atmosferă prin activități antropice produc scăderea ozonului stratosferic. Ca urmare, Organizația Meteorologica Mondială, în colaborare cu UNEP, înființează în 1977 o rețea mondială de stații de măsurare a ozonului.
Scăderea concentrației ozonului stratosferic afectează sănătatea și mediul înconjurător. Astfel, pentru o descreștere a concentrației ozonului de 10 % se prognozeaza o creștere de 26 % a incidenței cancerului de piele, creșterea cazurilor de cataractă cu 12-15 milioane și orbirea a 1-1,5 milioane de oameni. Se va produce o scădere a sistemului de imunitate biologică prin afectarea ADN.
Peste 300 de specii de plante sunt afectate de creșterea radiației UV cu consecințe asupra recoltelor. Este afectat serios și lanțul trofic marin.
Scăderea concentrației ozonului stratosferic are implicații de ordin climatic a căror marime și sens depind de zonă, este afectat ozonul în distribuția sa verticală.
Aparent paradoxal, acolo unde concentrația ozonului scade și anume în stratosferă, este dorită creșterea sa, iar în zonele unde concentrația sa crește, adică în troposferă și în special în straturile joase ale acesteia, se luptă pentru scăderea ei.
În troposferă creșterea concentrație de ozon are urmări nefaste asupra sănătății umane (stări de disconfort, iritarea mucoasei ochilor și a aparatului respirator, afectarea funcției respiratorii, cefalee), asupra stării fiziologice normale a vegetației, asupra fiabilității materialelor (cauciucul natural și artificial sunt distruse rapid, coloranții organici se degradează, etc.). Este de remarcat faptul că ozonul are, asupra vegetației, efect sinergic cu oxizii de azot și cu dioxidul de sulf, astfel încât, chiar la nivele reduse ale acestor trei poluanți, apar situații de stres chimic. Ozonul este, de asemenea, incriminat pentru participarea indirectă la formarea ploilor acide.
Ozonul troposferic provine în proportie de circa 20 % din stratosferă, iar în proporție de circa 80 % ca urmare a activităților antropice. Studiile efectuate în țările occidentale remarcă o creștere a concentrației ozonului troposferic cu 1-2% pe an.
Principalii poluanți primari care determină formarea, prin procese fotochimice, a ozonului și a altor oxidanți în atmosfera joasa sunt: oxizii de azot și compușii organici volatili proveniți din surse antropice.
Pentru prevenirea distrugerii stratului de ozon, au fost semnate Convenția de la Viena și Protocolul de la Montreal, ratificate și de țara noastră, prin care sunt stabilite obligațiile părților semnatare:
– eliminarea producției și consumului de substanțe care afectează stratul de ozon;
– aplicarea celor mai bune tehnologii de îmbunatățire a reținerii, recuperării, reciclării sau distrugerii substanțelor ce afectează stratul de ozon;
– promovarea unor alternative pentru înlocuirea substanțelor ce afectează stratul de ozon, produselor ce conțin astfel de substanțe sau a produselor care au fost realizate cu ajutorul acestor substanțe;
– aspectele economice implicate de aplicarea măsurilor de control asupra substanțelor responsabile de afectarea stratului de ozon și asupra produselor la fabricarea cărora se folosesc aceste substanțe;
– cooperarea în domeniile: științific, juridic, economic și informațional.
Agenţia pentru Protecţia Mediului Covasna , potrivit atribuţiilor ce-i revin, este implicată in prevenirea distrugerii stratului de ozon, prin realizarea inventarelor anuale de substanţe din gama cloro-fluoro –carbonate, inventarierea și înlocuirea unor substanţe periculoase, dotarea cu recuperatoare la agenţii economici implicaţi, controale privind respectarea întocmai a legislaţiei europene şi din România- prin colaborare cu Garda de Mediu Covasna.
2.Săptămâna Mobilităţii Europene 16 -22 Septembrie
În perioada 16-22 Septembrie 2014, ca în fiecare an, se organizează la nivel european, Săptămâna Mobilităţii Europene. Anul acesta, Săptămâna Mobilităţii se va concentra pe străzile noastre. Sloganul din acest an, „străzile noastre, alegerea noastră” încurajează oamenii din întreaga Europă pentru a crea tipul de oraş în care vor să traiască. La nivel global există o mişcare tot mai mare de a „recupera” zonele urbane: locuri de auto-parcare pot fi transformate în mini-parcuri. Pe scurt, în acest an este vorba de realocarea şi reproiectarea străzilor şi spaţiilor publice în favoarea oamenilor.
Mişcarea în aer liber, cu mijloace de transport nepoluante, rămâne aspectul cel mai mediatizat şi în anul 2014.
Aşteptăm ca Primăriile orăşeneşti (inclusiv diferite ONG-uri)- să organizeze concursuri pe biciclete, drumeţii în natură, activităţi în parcuri, transport nepoluant în oraşe,etc.
Rugăm cetăţenii, de toate vârstele, să participe la Săptămânii Mobilităţii (informaţii referitoare la Săptămâna Mobilităţii se găsesc la www.mobilityweek.eu)
