În prezent-septembrie 2014, pe rolul instanţelor din Bucureşti sunt înregistrate peste 600 de astfel de procese la sectoarele 1, 2 şi 3 se derulează litigii împotriva Volksbank, Raiffeisen, Banca Transilvania, Alpha Bank, Bcr, Credit Europe Bank şi Unicredit.
Termenele sunt în septembrie – octombrie 2014.
Obiectul unui astfel de dosar este:
1. Denominarea creditului (creditul dvs va deveni credit în LEI) şi
2. Convertirea acestuia la cursul acordării (1 CHF va fi stabilit la cursul acordării – aproximativ 2 lei)
Cine este vizat?
Cei care au credite în CHF ştiu că au încheiat contractele la 1,7-2,2 lei/CHF, iar acum au de plătit dublu (3,6-4,1 lei/CHF) pentru aceeaşi cantitate de monedă, plus comisioanele de schimb valutar, din leu în euro şi din euro în CHF.
De ce considerăm că avem dreptate?
Precum s-a mai spus, această monedă a fost şi este o monedă exotică pentru România, periculoasă pentru debitori în perioade de criză economică, întrucât toţi deţinătorii de fonduri se refugiază în depozite excepţionale în CHF, cu consecinţa hiper-valorizării acestuia. Clauza de risc valutar este o clauză abuzivă, întrucât determină un dezechilibru major în relaţia dintre părţi – toate consecinţele negative ale variaţiei cursului sunt pe capul consumatorului, ducându-l la ruină, în timp ce banca este scutită total de aceste consecinţe negative. Nici măcar un curs pozitiv pentru consumator nu înseamnă un avantaj pentru acesta, întrucât prin alte clauze abuzive din contract, de genul dobânzilor variabile sau al comisionului de risc/administrare, banca este la adăpost şi de aceste consecinţe negative. Or, legislaţia protecţiei consumatorului consideră fără efect o clauză abuzivă.
Omisiunea celor 8 bănci de a informa consumatorul asupra acestui risc de hiper-valorizare a monedei de referinţă este o încălcare a obligaţiei de consiliere, sever sancţionată în dreptul european şi naţional. O astfel de omisiune, precum şi acţiunea prin care creditul în franci elveţieni era prezentat nu doar ca o alternativă mai bună la creditul în lei şi la cel în euro, ci şi ca un produs sigur pe care merită să îl cumperi chiar dincolo de limitele normale ale îndatorării, constituie practici comerciale înşelătoare. Reamintesc că, printr-o manipulare grosolană a regulilor statisticii şi a regulamentelor BNR, creditele în franci elveţieni erau vândute chiar şi celor care, după analizele de rating obişnuite, nu se calificau pentru credite în lei sau euro şi că, din aceste credite de tip subprime, aceste bănci şi şefii lor au câştigat nu doar volum şi cotă de piaţă, ci şi profituri şi bonusuri enorme. Poziţia de pârâtă a BNR s-ar putea justifica prin necesitatea de a-i face opozabile hotărârile ce se vor emite, dar şi pentru a o obliga să se implice, într-un mod favorabil consumatorilor şi echilibrului pe termen lung al pieţei, în revizuirea contractelor de credit de retail ale tuturor băncilor care practică acest gen de afaceri abuzive şi înşelătoare.
Creşterea constantă şi alarmantă a creditelor neperformante, executările silite ale debitorilor supra-îndatoraţi, reducerea către zero a încrederii în bănci, toate acestea nu pot fi ignorate de către BNR, pentru bunul motiv că nu este o bancă naţională a băncilor din Romania (bnbR), ci Banca Naţională a României (BNR).
Pentru raţiuni de celeritate şi eficienţă, în acest proces nu se va solicita restituirea plăţilor nedatorate (plăţi efectuate în baza acestei clauze abuzive). Această restituire va putea fi solicitată ulterior, pe cale separată, în procese individuale sau colective. Într-adevar, constatarea caracterului abuziv al unei clauze are efect retroactiv, dreptul Uniunii Europene fiind favorabil ideii de acţiune în despăgubire pe acest temei, chiar şi sub forma unui proces colectiv.
Autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în monedă naţională a creditelor. Problema este, deci, pan-europeană, iar Soluţia nu poate fi diferită în Romania, având în vedere ca Dreptul Uniunii Europene ne este aplicabil.
Procese denominare Uniunea Europeană
Autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în moneda naţională a creditelor.
Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul ar putea fi considerată o clauză abuzivă. Aceasta este opinia avocatului general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Totul a pornit de la un proces intentat băncii de doi maghiari care au obţinut un credit în 2008. În contract se prevedea că rambursarea creditului se va face la cursul de vânzare a valutei valabil cu o zi înainte de data de plata ratei. Împrumutaţii au cerut să plătească ratele însă la cursul la care au luat creditul, adică mult mai mic.
Pornind de la acest caz avocatul general Nils Wahl spune că utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare şi altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauză abuzivă. Avocatul general a anunţat însă că “este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă oamenii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele 2 cursuri de schimb”.
În 2006-2007, când creditele în franci elveţieni erau la mare căutare, un franc valora 2 lei. Acum însă cotaţia a ajuns însă la peste 3 lei şi 7 bani. Asta înseamnă că în acest moment ratele celor împrumutaţi în această monedă au crescut cu peste 85% în ultimii 7 ani.
Marius Colţuc, avocat: “Şi în Roânia există multe procese pe rol în legătura cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru bănci, în defavoarea lor total.”
Opiniile avocatului general al Curţii Europene de Justiţie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate în 9 din 10 decizii finale ale judecătorilor.
Alin Iacob: “Orice decizie favorabilă a CJUE poate fi folosită ca jurisprudenţă şi la noi, în condiţiile în care situaţia e similară pentru că şi în Bulgaria, Croaţia şi România o bună parte a formulărilor din contractele de credite au fost similare.”
Dacă judecătorii Curţii Europene de Justiţie vor decide că plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauză abuzivă, toţi cei cu împrumuturi în franci elveţieni ar putea câştiga şi ei în instanţă plata la cursul iniţial. La o rată de 1.000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe lună. Peste 50.000 de români s-au împrumutat în această monedă, iar cele mai multe credite sunt cu ipotecă.
Ce se poate obţine?
Succesul acestui proces va înseamna că, de la semnarea contractului, până la finele său, cursul va fi cel iniţial, indiferent de variaţia ulterioară a monedei de referinţă.
www.coltuc.ro
