Cine şi-ar mai cumpăra în ziua de azi un Trabant? Se spune că sunt făcute din „carton”, scot mult fum şi stârnesc zâmbete ironice, dar cei care le îndrăgesc spun că un Trabant e mai mult decât un automobil, e un adevărat „star”, iar pe măsură ce trec anii aceste maşini sunt tot mai puţine şi mai valoroase.
„Tranbantiştii” s-au întâlnit la sfârşitul acestei săptămâni în Valea Zânelor din staţiunea Covasna pentru a se lăuda cu maşinuţele care au supravieţuit timpului şi concurenţei, unele păstrate în forma iniţială, altele modificate după gustul şi imaginaţia proprietarilor.
Printre vedetele întâlnirii s-a numărat o limuzină albă de şase metri lungime, cu şase roţi şi şapte locuri, aflată în proprietatea braşoveanului Molnar Arpad, care a făcut-o din două Trabanturi tăiate şi sudate. De această maşinuţă îl leagă câteva dintre cele mai frumoase amintiri din viaţa sa, fiind făcută special pentru ziua în care s-a căsătorit. De altfel, acesta are o întreagă colecţie de Trabanturi, adică nu mai puţin de 12 exemplare, dintre care şapte sunt funcţionale, iar restul aşteaptă să fie recondiţionate.
„Şi soţia mea conduce un Trabant pe care i l-am făcut cadou la cinci ani de la căsătorie, un model foarte frumos, vopsit în două nuanţe de roz (…) Din păcate anul acesta nu vom putea participa la întâlnire deoarece avem un alt eveniment în familie, dar am trimis un prieten cu limuzina la Covasna pentru că nu putea lipsi”, a declarat vineri, pentru AGERPRES, Molnar Arpad.
Pasiunea pentru Trabanturi a dobândit-o încă din copilărie, de fapt a moştenit-o de la tatăl său care conducea o astfel de maşină. În 1992 şi-a cumpărat propriul Trabant, iar trei ani mai târziu a deschis un atelier de reparaţii şi recondiţionare special pentru astfel de automobile, care i-a adus şi porecla „Doctor Trabby”. N-a făcut-o pentru bani, ci pentru a-i ajuta pe ceilalţi „trabantişti” şi a salva maşinile sortite „pieirii”.
„Se fac glume pe seama noastră, ştiu, dar nu contează. Şi nouă ne plac glumele, unele sunt chiar simpatice (…) Trabantul nu e o maşină pe care să o foloseşti zi de zi, e o maşină de epocă pe care o ţii în garaj, o bibileşti, o scoţi la o paradă, la o expoziţie, la o întâlnire (…) Orice ar spune unii sau alţii, e o maşină bună, consumă puţin. E drept că merge încet, dar sigur te duce la destinaţie. Da, sunt trabantist şi sunt mândru de asta. Dacă se întâmplă ca două Trabanturi să se întâlnească pe drum, sigur se salută cu farurile”, spunea Csaba, un tânăr din Cluj, ajuns printre primii la întâlnirea de la Covasna.
Primul Trabant a fost construit în anul 1957 în oraşul est-german Zwickau, iar timp de 33 de ani fabrica a produs peste trei milioane de autoturisme. Ultimul exemplar a ieşit pe poarta fabricii după 1990 şi a luat drumul muzeului.
Cârcotaşii spun că Trabantul este cea mai lungă maşină, are 12 metri cu tot cu fum, dacă staţionează prea mult la semafor înseamnă ca s-a lipit de o gumă de mestecat, iar dacă vedeţi un Trabant dezmembrat înseamnă că şoferul şi-a pus telefonul pe vibraţii.
Oana Mălina Negrea/AGERPRES
