Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1924. Prefectura primeşte cererea privind sprijinirea librăriei Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, din Bucureşti, “care a făcut şi face mari jertfe pentru susţinerea operelor de propagandă culturală, atât din ţară cât şi în străinătate, cum sunt: înfiinţarea instituţiilor de educaţiune artistică, expoziţii, biblioteci, muzee, cămine, diferite publicaţiuni etc”. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 531/1924)
1924. Din corespondenţa şi hotărârea referitoare la pensionarea juristului DEZIDERIU SIPOS, aflăm date importante despre gestionarea de către Statul Român a problemei integrării în sistemul administraţiei publice româneşti a funcţionarilor publici care au activat în administraţia maghiară: „Domnule prefect, Subsemnatul Desideriu Şipoş cu onoare Vă rog, ca să binevoiţi a stabili dreptul meu de pensiune şi a ordonanţa pensiunea mea pe baza actelor produse şi a statului meu de serviciu ce se află în arhivă. Cum se justifică prin actele menţionate am stat în serviciul judeţului Treiscaune ca practicant administrativ şi notar judeţean II fără întrerupere de la ianuarie 1905 până la sfârşitul lunei aprilie 1919, când în urma atitudinii solidare a tuturor funcţionarilor administrativi ai judeţului Treiscaune am fost silit a părăsi serviciul.
La termenul de 15 august 1920 pentru prezentare m-am conformat punctual; când a apărut în Monitorul Oficial din 29 iunie 1920 ordinul nr. 1674/1920 al Consiliului de Miniştri m-am prezentat pentru depunerea jurământului; după cum prevede decisul Consiliului de Miniştri am drepturile la toate prevederile prevăzute în statut, la care s-a făcut alipirea”. (dos. nr. 360/1924, Monitorul oficial nr. 69, din 29 iunie 1920, p. 2454).
În referatul preşedintelui Consiliului de Miniştri, General Alexandru Averescu, adresat Consiliului de Miniştri, se menționează: Domnilor miniştri, După unirea provinciilor surori cu patria mumă, mai mulţi funcţionari publici din consideraţiuni politice nu s-au grăbit a se supune măsurilor de a depune jurământul de credinţă Monarhului şi Constituţiunii noului Stat. Din această cauză aceşti funcţionari şi-au creat o situaţie foarte defavorabilă. Astăzi situaţiunea politică externă cu Statele cărora aparţineau înainte ţinuturile alipite, cred că este bine a se pune capăt stării de lucruri arătate.
Pentru acest motiv propun a se acorda termen de o lună tuturor funcţionarilor şi advocaţilor din ţinuturile alipite, pentru depunerea jurământului după care vor putea să binefecieze de toate drepturile ce vor decurge din calitatea de cetăţean român şi din drepturile căpătate prin serviciile făcute şi titlurile dobândite în Statele cărora au aparţinut înainte de unire. Propun de asemenea să se acorde termen de un an funcţionarilor şi advocaţilor din ţinuturile alipite pentru a-şi însuşi cunoaşterea limbei române, după care nu vor mai putea beneficia definitiv de drepturile câştigate. Dacă domniile voastre încuviinţaţi aceste propuneri, vă rog să binevoiţi a semna alăturat proiectul de jurnal” (de hotărâre -n.n)….
În Jurnalul Consiliului de Miniştri din 27 iunie 1920, se precizează: „Luând în dezbatere referatul d-lui preşedinte al Consiliului de Miniştri cu no. 2259/1920; Pentru motivele invocate în sus-zisul referat decide: Se acordă termen de o lună tuturor funcţionarilor şi advocaţilor din ţinuturile alipite, pentru depunerea jurământului după care vor putea să binefecieze de toate drepturile ce vor decurge din calitatea de cetăţean român şi din drepturile căpătate prin serviciile făcute şi titlurile dobândite în Statele cărora au aparţinut înainte de unire. Se acordă de asemenea un termen de un an aceloraşi categorii de persoane pentru a-şi însuşi cunoaşterea limbei române, după care nu mai vor putea beneficia definitiv de drepturile câştigate. Acest termen va decurge de la publicarea în Monitorul Oficial a prezentului jurnal”. Printre miniştrii care au semnat hotărârea s-au aflat: Octavian Tăslăuanu, Octavian Goga, Grigore Trancu-Iaşi, C.Argetoianu. (ANC, Fond Prefectura judeţului Treiscaune, dos. 360/1924)
1924. A fost introdusă reţeaua de apă potabilă în clădirile Fabricii de Tutun. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 34/1924)
1924. Apare Anuarul Şcolii Normale de Învăţătoare „Regina Maria” din Sf. Gheorghe, judeţul Treiscaune, pe anul şcolar 1922-1923, sub redacţia directoarei Blanche Ianculescu, publicaţie editată la Tipografia „Unirea” din Braşov. În „Cronica şcolară pe 1922-1923” se arată: „Cu data de 1 octombrie 1923, încheiem un nou an şcolar, al patrulea an de existenţă al unei şcoli normale în acest ţinut înstrăinat de vremi. O şcoală normală românească într- un ţinut secuiesc îţi dă prilejul nu numai de a face operă de cultură şi educaţie ci şi de românism”. (Anuarul Şcolii Normale de Învăţătoare „Regina Maria” din Sf. Gheorghe, judeţul Treiscaune, pe anul şcolar 1922-1923, p. 5)
1924. În articolul „Comunicări pentru anul viitor”, din finalul Anuarul Şcolii Normale de Învăţătoare „Regina Maria” din Sf. Gheorghe, este consemnat: „În dorinţa de a răspândi limba română şi a o face cunoscută populaţiei minoriotare femenine din acest oraş, intenţionăm să facem un curs liber de limba română. Bineînţeles, îl vom deschide după ce vom obţine prealabila autorizare de la Onor Ministerul Instrucţiunii, cu începre din anul şcolar 1923-1924. Vom preda la acest curs limba română, gramatica, istoria, geografia, literatura română, corespondenţa comercială etc. Vom stabili o programă pe timp de doi ani ce credem necesară pentru învăţarea perfectă a limbii române. Nădăjduim că Onor Ministerul ne va da împuternicirea de a elibera certificate acelora ce-şi vor însuşi limba română. Doritoarele de a urma acest curs se pot înscrie la cancelaria şcolii la începutul anului şcolar şi vor cunoaşte că nu li se va percepe nicio taxă, cursul fiind cu totul gratuit. Asemenea, profesoarele, îl vor preda în mod onorific, dorind a veni în ajutorul populaţiei minoritare, în mijlocul căreia se găsesc. Porţile Şcolii sunt deschise deci, acelora ce doresc a învăţa limba română”. (Anuarul Şcolii Normale de Învăţătoare „Regina Maria” din Sf. Gheorghe, judeţul Treiscaune, pe anul şcolar 1922-1923, p. 62)
1924. Primăria Sf. Gheorghe adoptă mai multe decizii privind administrarea, gospodărirea şi dezvoltarea staţiunii Şugaş-Băi, în anul 1924. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 35/1924)
1924. În Sf.Gheorghe erau stabiliţi şase prizioneri ruşi, din care, un mecanic, un tâmplar, un bucătar şi doi „economi”. Doi dintre aceştia erau căsătoriţi cu localnice. (ANC, Fond Prefectura Trei Scaune, dos. 5/1924)
1924-1925. În anul şcolar 1924/1925, în Sfântu Gheorghe funcţionau opt şcoli, din care trei primare, una de ucenici (Şcoala Inferioară de Arte şi Meserii), trei licee şi o şcoală normală de fete. Din totalul celor 1918 elevi, 513 învăţau în limba română şi 1405 în limba maghiară. Directorul şcolii primare de stat, cu secţii în limba română şi maghiară, Virgil Luca, împreună cu soţia sa, învăţătoarea Elena Luca, sunt autorii unui manual de Geografia judeţului Treiscaune. Liceul de băieţi (a editat anuarul şcolii pe anul 1922/1923) era condus de prof. Petre Marcu. De asemenea, funcţiona o grădiniţă de copii mixtă, cu secţie în limba română. (Românii din Covasna şi Harghita)
Anul 1925
1925 ianuarie 9. În conformitate cu ordinul Ministerului de Război nr. 38503/1924, în 9 ianuarie 1925, comandantul Cercului de recrutare din Sf. Gheorghe înştiinţează pe toţi „ofiţerii de rezervă proveniţi din fosta Armată să-şi aranjeze situaţia militară”. Cei care dorea primirea în rândul cadrelor de rezervă ale Armatei Române, trebuiau să prezinte mai multe acte, printre care un „memoriu asupra modului de întrebuinţare a timpului de la 1 XII 1918 şi până la înaintarea cererii”.(ANC, Fondul Primăria Sf. Gheorghe, dos. nr.161/1925, p. 2)
1925 ianuarie 12. „Comisiunea pentru constatatrea şi evaluarea pagubelor de război cu sediul în Tg. Mureş”, în urma cercetărilor întreprinse, în 12 ianuarie 1925, a întocmit „Tabloul de cereri pentru despăgubirile de război din comuna Sf. Gheorghe, judeţul Trei Scaune”. Tabelul cuprinde 39 de poziţii, din care 18 de categoria I şi 21 de categoria a III-a, 37 fiind persoane fizice şi două persoane juridice (Liceul Săcuiesc Miko şi Parohia gr. răsăriteană. Sf. Gheorghe). Din cele totalul celor 39 de cereri, 32 au fost aprobate şi 7 au fost respinse. Printre cetăţenii din Sf. Gheorghe care au solicitat despăgubiri de război, s-au aflat şi preotul Popovici Iosif, Stănescu Maria, Gociman Gheorghe, Bădiţoi Nicolae, Zablău Elena, Vlad Irodian, Stanciu Vasile, Daragus Ioan jun., Poenaru Silvestru, Bădoi Nicolae ş.a. Conform Ordonaţei care reglementa plata acestor despăgubiri, petenţii nemulţumiţi de rezultatele cercetării şi sumele aprobate aveau „drept de apel în termen de 15 zile”.(Ioan Lăcătuşu, Memoria arhivelor: Armata în viaţa oraşului, reflectată în documentele Primăriei din Sfântu Gheorghe, din anii 1923-1925, în „Cuvântul Nou” Anul XIX, Nr. 5211 din 7 august 2008 şi Nr. 5212 din 8 agust 2008)
1925 ianuarie 15. Comandantul Şcoalei de Tragere a Infanteriei din Sf. Gheorghe, Lt. Col. Culici, printr-o Publicaţie, datată 15 ianuarie 1925, “aduce la cunoştinţa generală că în ziua de 10 februarie 1925, ora 10, se va ţine licitaţie publică prin ofertele scrise în localul Şcoalei de Tragere a Infanteriei, din Sf. Gheorghe, judeţul Treiscaune, pentru darea în arendă a cantinei” şcolii amintite. În document, se face precizarea că toate „condiţiile şi caietul de sarcini” se pot consulta în toate zilele lucrătoare la cancelaria şcolii, precum şi obligaţia concurenţelor de a prezenta o garanţie de 10% din valoarea ofertei. Se mai menţionează faptul că „vor fi preferaţi la licitaţie: tutorii legali ai orfanilor de război, invalizii de război şi „concediaţii, rezerviştii şi miliţienii, care au luat parte la campania din 1916.(Ioan Lăcătuşu, Memoria arhivelor: Armata în viaţa oraşului, reflectată în documentele Primăriei din Sfântu Gheorghe, din anii 1923-1925, în „Cuvântul Nou” Anul XIX, Nr. 5211 din 7 august 2008 şi Nr. 5212 din 8 agust 2008)
1925 ianuarie 28. Şcoala de Tragere a Infanteriei se adreza Primăriei oraşului Sf. Gheorghe, cu următoarea înştiinţare: „Avem onoarea a vă face cunoscut că în ziua de 30 ianuarie 1925 se execută o tragere cu cartuşe de război în zona de Nord-Vest de localitatea Sf. Gheorghe, cu axul de tragere castelul de apă – dealul Şiko. Tregerile încep la ora 9 şi se termină la ora 16. Spaţiul de teren periculos, închis cu posturi în timpul tregerilor, unde nu va putea pătrunde nimeni, este zona cuprinsă între: marginea de sud a comunei Arcuş-Dealul Şiko-Dealul Piliske – drumul cel vechi Şugaş – Sf. Gheorghe. Circulaţia pe drumul nou spre Şugaş şi la sud de acest drum e liberă. Pentru aceasta vă rog să bine-voiţi a aduce acest lucru, la cunoştinţa publicului prin mijloacele D-v pentru a se evita accidentele! La fel se proceda de fiecare dată, când se efectuau trageri în poligonul din Sf. Gheorghe. Atunci când proprietarii de terenuri agricole din jurul poligonului înregistrau pagube, în urma evaluării de către o comisie, se asigura „plata despăgubirilor stabilite”. (Ioan Lăcătuşu, Memoria arhivelor: Armata în viaţa oraşului, reflectată în documentele Primăriei din Sfântu Gheorghe, din anii 1923-1925, în „Cuvântul Nou”Anul XIX, Nr. 5211 din 7 august 2008 şi Nr. 5212 din 8 agust 2008)
1925 ianuarie. Comandamentul Teritorial al Corpului 5 Armată şi Cercul de Recrutare Braşov, în ianuarie 1925, aduce la cunoştinţă publică, “Itinerariu vizei livretelor, cerificatelor Model D.1 şi recensământul meseriaşilor, specialiştilor etc”. Documentul cuprinde planificarea deplasării comisiei de recenzare, în toate comunele judeţului, cu precizarea detaliilor acordării vizelor tuturor „oamenilor aflaţi la vatră şi care fac parte din elementele Armatei. Cu ocazia vizei -se precizează în documentul menţionat- se va face recensământul meseriaşilor, fiind obligaţi a se prezenta toate gradele inferioare care exercită sau au vre-o meserie pe care o va proba cu diploma, brevetul de meseriaş, carnet de muncitor specialist, sau dovadă eliberată de Stabilimentul industrial unde face serviciul. La acest recensământ se vor prezenta şi acei care sunt ofiţeri de rezervă, şi au vre-o meserie de ingineri, tehnicieni etc”. (Ioan Lăcătuşu, Memoria arhivelor: Armata în viaţa oraşului, reflectată în documentele Primăriei din Sfântu Gheorghe, din anii 1923-1925, în „Cuvântul Nou” Anul XIX, Nr. 5211 din 7 august 2008 şi Nr. 5212 din 8 agust 2008) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
