„Mă simt bine făcând sport şi vreau să mă autodepăşesc.”
– Marian Drecea, sportiv amator
Este un model de urmat pentru oamenii de toate vârstele din zona Buzaielor şi nu numai. Marian Drecea, numit şi „Comisarul” de cei mai tineri din anturajul său, are 59 de ani. Acesta este recunoscut în zonă pentru că are o pasiune pe care foarte puţini o au la vârsta sa: triatlonul – sportul care îmbină înotul, ciclismul şi alergarea. Ambiţia, voinţa, dorinţa şi iubirea faţă de sport în general l-au adus pe domnul Drecea faţă în faţă cu numeroase premii şi distincţii. Marian Drecea participă la multe competiţii sportive. Cel mai recent concurs la care a participat este Duatlonul din Ţara Bârsei, organizat în 29 iunie a.c.. În interviul care urmează, „Comisarul” ne dezvăluie din secretele unui stil de viaţă sănătos.
Povestiţi-ne puţin despre dumneavoastră.
M-am născut în localitatea Bran în judeţul Braşov în 5 iunie 1955. Am făcut studii profesionale 3 ani, 5 ani liceul la seral, am făcut facultatea de subinginer timp de 3 ani, am lucrat în Uzina 6 Martie, după care am venit şi am lucrat la Întreprinderea de Piese pentru Tractoare din Întorsura Buzăului. În 1990 am intrat în Poliţie, iar la vârsta de 55 de ani am trecut în rezervă şi m-am apucat de activitatea asta sportivă: triatloane, maratoane, duatloane, schi, tenis de câmp, tenis de masă, înot şi altele.
Aşadar, pensionarea, respectiv vârsta de 55 de ani, este momentul în care aţi început să practicaţi sport?
Nu, practicam sport şi înainte. Mergeam la Dinamoviadele Poliţiei: la schi, la cros, la înot. La grupa mea de vârstă aveam rezultate.
Ce reprezintă sportul pentru dumneavoastră?
Sportul este stilul meu de viaţă. Cred că pentru toată lumea ar trebui să fie un stil de viaţă. Mulţi nu reuşesc acest lucru din cauza serviciului, dar cred că cel puţin o oră pe zi poate oricine să o dedice sportului. Şi eu, când m-am apucat prima dată mai serios de sport nu puteam să fac nici măcar o tură de teren. Acum particip fără probleme la maratoane, duatloane sau triatloane.
Cum aţi decis să porniţi în aventura aceasta sportivă?
Întorsura Buzăului este o zonă unde nu ai prea multe de făcut. Am zis că trebuie să îmi umplu timpul cu ceva pentru că e grea trecerea asta la pensie. Eram obişnuit să mă trezesc de dimineaţă şi am zis că trebuie să fac ceva să îmi cheltui energia. Sportul cred că este cea mai bună soluţie. Participând la competiţii, am ajuns şi să mă înscriu în Asociaţia Festina Lente. Suntem membri din toată ţara, iar în fiecare an ne întâlnim şi facem bilanţul activităţilor desfăşurate. Anul trecut ne-am întâlnit pentru bilanţ la Zărneşti. În aceste întâlniri facem grătare, purtăm fel de fel de discuţii pentru că mergem cu soţiile, iar mulţi vin cu copiii. A doua zi facem o alergare în mediul respectiv, ne întoarcem şi fiecare pleacă la casa lui. Asociaţia are un Preşedinte onorific care are 82 de ani. De regulă, acesta vine cu noi, dar nu participă la competiţii.
„Triatlonul” este o competiţie sportivă care îmbină trei probe: nataţie, ciclism şi alergare. Sunt multe persoane care nu cunosc acest lucru. Dumneavoastră cum aţi aflat de competiţiile de triatlon?
Când am fost la Poliţie am fost repartizat de serviciu la o competiţie sportivă de triatlon care s-a desfăşurat în localitatea Reci. De atunci am început să mă interesez mai în amănunt. A fost important faptul că ştiam să înot, să alerg şi am zis să îmi iau şi o bicicletă. Aşa am început să fac triatlon.
Când aţi început să participaţi la competiţii de triatlon?
În anul 2010 am fost prima dată la Triatlon la Sfânta Ana. După ce am văzut atmosfera m-am mobilizat şi am început să fac antrenamente. Este interesant că de fiecare dată îmi depăşesc timpii, deşi eu înaintez în vârstă. Datorită antrenamentelor şi unei alimentaţii sănătoase, adică am început să am o dietă mai echilibrată şi să mănânc mai multe fructe şi legume, chiar dacă îmbătrânesc, eu sunt mai bun de la un an la altul.
Ce rezultate aţi avut la prima competiţie de triatlon?
Pentru prima încercare a fost bine că am terminat, nu am abandonat. Erau mulţi tineri care abandonau pentru că a fost foarte cald. Nu mai reţin pe ce loc, dar important este că am terminat.
Din punct de vedere financiar, ce presupune acest sport?
Triatlonul este un sport care are nevoie nu doar de foarte multe antrenamente, ci şi de echipamente pe măsură. Recent am vrut să particip la o competiţie de triatlon numită Half Ironman. Aceasta presupune 2 kilometri înot, 90 de kilometri bicicletă şi 21 de kilometri de alergare. Am renunţat pentru că taxa de participare era de 100 de euro, plus drumul până la Oradea, iar eu nu mi-am permis. Am zis că rămâne pentru anul viitor. Mi-am luat neopren second-hand pentru că nou, acesta costă peste 1000 de lei. Bicicleta mea valorează cam 3000 de lei, iar eu o consider destul de bună. Există şi biciclete mult mai bune. Ca în orice sport, este nevoie de multă investiţie.
Unde aţi participat la competiţii de triatlon?
Am fost doar în ţară. Am participat la concursuri la Vama Veche, Mamaia, Constanţa, Târgu Mureş, Bezid, Braşov, Râşnov, Moeciu, Sfânta Ana şi Reci. Le prefer pe cele care se desfăşoară în apropiere de Întorsura pentru că ies mai bine din punct de vedere financiar.
Care este cel mai important premiu pe care l-aţi obţinut prin participarea la competiţiile de triatlon?
Pentru mine cel mai important premiu este faptul că pot să practic sportul acesta, care cere foarte mult efort. Nu sunt foarte multe persoane la categoria mea de vârstă, respectiv plus 50 de ani. Suntem aproximativ 20 de persoane din toată ţara, iar la competiţii nu vin niciodată toţi. Suntem maxim 10 – 15 persoane. La maratoane sunt mai multe persoane cu vârste înaintate care participă. Anul viitor schimb categoria de vârstă. O să fiu la 60 plus, şi sper să fiu campion.
Ce vă motivează să participaţi la aceste tipuri de competiţii sportive?
Din punctul meu de vedere, triatlonul este practicat doar de oameni de cultură, educaţi. În mediul acesta am cunoscut mulţi oameni de valoare. La o competiţie de acest gen l-am cunoscut şi pe Avram Iancu, sportivul care şi-a propus să traverseze înotând Canalul Mânecii. El este şi cel care a traversat şi Lacul Snagov. În acest cadru l-am cunoscut şi pe Gabriel Pană, sportivul care şi-a propus să pedaleze 1000 de kilometri în 48 de ore. Sunt nişte persoane ambiţioase şi perseverente, iar rezultatele nu vin fără aceste calităţi. Aşadar, am cunoscut mulţi oameni de valoare.
Sporturile pe care le practicaţi, inclusiv triatlonul, sunt doar hobby sau înseamnă şi ceva mai mult?
Eu aş vrea să fie şi mai mult decât hobby, dar dacă nu ai sponsori este destul de greu să faci acest lucru. Câţiva colegi mi-au propus să mergem la competiţii şi în străinătate, însă eu le-am spus că nu îmi permit financiar.
Ce pericole se pot ivi atunci când participaţi la competiţii sportive?
Pericole sunt pentru că de multe ori sunt trasee foarte tehnice. De exemplu, aveam de gând să particip la un maraton organizat în Piatra Craiului – unul din cele mai tari maratoane. Nu am participat pentru că tocmai ninsese şi mi-a fost teamă. Sunt zone unde mergi pe creste şi te ţii doar de o şufă. Accidente au fost de câteva ori. Şi eu am păţit să fiu accidentat cu bicicleta. Eu nu am avut fracturi, dar am avut colegi cu fracturi de claviculă, de picioare.
Cum vă pregătiţi în ziua în care aveţi un concurs?
Înainte de o competiţie, după ce mă trezesc de dimineaţă, fac nişte exerciţii de încălzire care constau în nişte rotiri de trunchi, de braţe, genuflexiuni şi altele. Apoi mă hrănesc cu fructe, de obicei mere şi banane, două ouă crude, beau un ceai cu miere de albine şi cu lămâie şi plec spre competiţie. Dacă îmi permit, mai iau şi nişte vitamine.
Ce înseamnă un antrenament obişnuit?
Este absolut clar că antrenamentul trebuie să aibă loc în fiecare zi. Eu mă antrenez pe terenul de sport de la Întorsura, iar cu bicicleta merg prin apropiere: Reci, Covasna, Vama Buzăului, Siriu, Braşov. Dacă timpul nu îmi permite, lucrez acasă pe bicicleta eliptică. Pentru înot, dacă nu am posibilitatea de a merge la o piscină, lucrez tot acasă. Pe o bancă fac mişcarea de braţe. Cred că aproximativ 4 – 5 ore pe zi fac sport. Dacă vă întâlniţi vreodată cu soţia mea, ea o să vă confirme faptul că nu dorm până nu îmi termin complexul de exerciţii. Mă simt bine făcând sport şi vreau să mă autodepăşesc.
Care sunt beneficiile care vin în urma practicării sportului?
Pe lângă faptul că primesc medalii, sunt sănătos. Nu am mai fost la medici după medicamente şi nu mai ştiu ce e aia o răceală. Am renunţat la ţigară, am renunţat şi la consumul de alcool. Înainte să mă apuc serios de sport eram un fumător convins. Ajungeam la 3 – 4 pachete de ţigări pe zi. Să nu mai zic cât beam. Mi-am impus şi am renunţat la ambele dintr-o dată. Şi ca să îmi umplu timpul, am început să practic înotul. Prin intermediul sportului am cunoscut şi alţi oameni şi mi-am dat seama că viaţa poate fi şi altfel. Sportul îţi schimbă stilul de viaţă.
Ce calităţi trebuie să aibă o persoană pentru a fi învingător în competiţii sportive?
Este nevoie de ambiţie şi perseverenţă, dar este nevoie şi de un sprijin material.
Ce personalităţi, sportive sau nu, vă inspiră?
Nu mai sunt la vârsta la care să am un model de urmat. Cred că eu sunt propriul model. Acesta e adevărul: nu ies din casă până nu mă uit în oglindă. Îmi place să mă port elegant.
Credeţi că sunteţi o sursă de inspiraţie pentru cei care vă cunosc?
Cred că da. Sunt persoane care mă văd alergând şi îşi impun anumite standarde şi ele, la rândul lor.
Din experienţa dumneavoastră de viaţă, care credeţi că sunt cele mai importante aspecte din viaţa unui om?
Cred că cel mai important în viaţă este să îţi impui să realizezi ceva şi să îţi urmăreşti ţelul. Eu mi-am impus să am o familie, să am doi copii, să pot să îi sprijin în decursul vieţii şi pe ei, iar aceste lucruri le-am reuşit, într-o oarecare măsură. Este important să îţi impui să ai realizări. Nu se merită să trăim doar de pe o zi pe alta. Eu am fost un tip care şi-a impus standarde: am făcut şcoala profesională, am zis să fac şi un liceu, am terminat liceul şi am zis să fac şi o facultate, după ce m-am angajat şi nu a mai mers Întreprinderea, am zis să merg în Poliţie. Mi-a fost destul de greu să îmi schimb domeniul la vârsta de 35 de ani. Eu eram pregătit profesional pe electronică şi electricitate. Este greu să îi ajungi din urmă pe cei mai tineri, iar să o iei de la zero când capacitatea de învăţare nu te mai ajută chiar aşa de mult, nu e chiar aşa de uşor, însă dacă ai un scop, atunci vei reuşi.
Nota redacţiei: imaginile de la competiţiile sportive sunt preluate de pe profilul personal de Facebook a lui Marian Drecea.
Iulia Drăghici – Taraş
