După ce vechea legea a produselor tradiţionale s-a dovedit că este prea permisivă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a modificat-o prin ordinul nr 724/1082/360/2013, în decembrie 2013. De atunci foarte multe produse cu însemnul „tradiţional” au ieşit de pe piaţă, urmând ca producătorii într-adevăr tradiţionali să-şi autentifice produsele la Direcţiile pentru Agricultură din judeţul de reşedinţă.


„Din cei 400 câţi erau înainte pe vechea legislaţie, care era foarte permisivă, pe noua legislaţie care este mult mai drastică, dar mult mai corectă, sunt deocamdată, la nivel de ţară, 34 de produse atestate. Din acestea (…) în momentul de faţă avem unul singur, dar sunt în curs e autentificare încă şase. Este vorba despre pâine cu cartofi, kurtos kalacs şi anumite produse tradiţionale din carne. Primul atestat este din Braşov şi s-a dat într-un cadru festiv, iar atestatul numărul doi pe noua legislaţie, e din judeţul Covasna, de la Ghelinţa, pâine de casă cu cartofi”, a declarat Konczei Csaba, directorul Direcţiei pentru Agricultură (D.A.) Covasna.

Registrul naţional al produselor tradiţionale (RNPT) este publicat anual pe site-ul MADR-ului. Potrivit articolului 4 al actului normativ, pentru a figura în RNPT, un produs tradiţional trebuie să fie fabricat din materii prime locale, să aibă o reţetă tradiţională specifică locului de prelucrare, să aibă în procesul de obţinere şi operaţiuni de prelucrare realizate manual, să dovedească un mod de lucru tradiţional.

Produsele a căror tradiţionalitate se datorează provenienţei/originii geografice sau aplicării unei inovaţii tehnologice,  nu pot fi înregistrate.

La articolul 6 al ordinului se prevede că atestarea unui produs tradiţional implică respectarea unui caiet de sarcini, care trebuie să conţină atât numele unic al produsului, cât şi descrierea caracteristicilor produsului,  descrierea caracteristicilor materiilor prime, provenienţa acestora şi indicarea principalelor însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, descrierea caracteristicilor ingredientelor folosite în procesul de fabricaţie, indicarea ingredientelor şi a principalelor însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice ale acestora, descrierea metodei de producţie cu specific local şi a procesului tehnologic tradiţional, descrierea elementelor specifice privind ambalarea, descrierea elementelor care definesc specificitatea produsului finit, însuşirile fizico-chimice, fotografia şi descrierea desenului pe secţiune, modul de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional, cerinţele minime şi procedurile de verificare şi control al tradiţionalităţii produsului, capacitatea de producţie realizată dar şi date, înscrisuri şi referinţe bibliografice cu referire la vechimea produsului.

Totodată, producătorii interesaţi pentru autentificarea produsului tradiţional trebuie să depună un caiet de sarcini în trei exemplare, la Direcția Agricolă  în raza căreia este realizat produsul tradiţional. Odată cu caietul de sarcini trebuie depuse şi opisul, cererea de înregistrare, buletinul de analiză al produsului, fişa echipamentelor de producţie, schiţa spaţiului cu amplasarea echipamentelor folosite, certificatul de înmatriculare la registrul comerţului şi/sau certificatul de producător, copia actului de identitate al solicitantului. Apoi, în cel mult 15 zile de la înregistrare, solicitantul va fi informat dacă există neconformităţi. Într-un asemenea caz, solicitantul va depune o altă cerere de înregistrare, respectând observaţiile (cu privire la documentele depuse) rezultate în urma verificărilor. Dacă documentaţia corespunde prevederilor legale, va urma verificarea la faţa locului. În urma acesteia, rezultatul se va înscrie într-un proces verbal de constatare.

Dacă informaţiile corespund cu realitatea din teren, atunci produsul va fi înscris în RNPT şi se va elibera documentul „Atestat produs tradiţional”.

Fotocopia atestatului înregistrat în RNPT trebuie să fie afişat la locul de comercializare a produsului tradiţional.

 „Noutatea principală  faţă de legislaţia veche este că trebuie să dovedeşti vechimea reţetei printr-un document mai vechi de 30 de ani. Tradiţionalitatea nu poţi să o faci aşa, peste noapte”, a completat directorul Direcției Agricole Covasna, Konczei Csaba.

Maricela Dan

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail