…Şi acum să povestim pe îndelete despre acel…Absolut, aşa cum promiteam în ultimele rânduri ale episodului trecut. Vă voi relata impresiile copleşitoare pe cale mi le-a produs întâlnirea cu spectaculosul building „Marina Bay Sands”. Ştiţi, desigur, la ce mă refer. Un uriaş hotel compus din trei corpuri gemene de 57 de etaje fiecare, unite în partea superioară printr-o gigantică punte, pe care s-a amenajat la 200 metri înălţime o terasă cu…piscină în aer liber ! Imaginea sa futuristă a făcut înconjurul Planetei şi a ajuns o ţintă turistică râvnită.
Cum arată „Marina Bay Sands” de aproape
Cine nu s-a extaziat, oare, privind aevea ori admirând numai fotografii ale uriaşului complex hotelier alcătuit dintr-o tripletă identică de zgârie nori?!? Este o structură de cazare şi agrement uriaşă, cu un design unic, inaugurată cu mare fast în anul 2010, devenintă aproape instanantaneu faimoasă. Ne referim la Complexul „Marina Bay Sands”, ajuns astăzi atracţia nr. 1 a ultra-modernului Singapore, “magnet” ce atrage milioane de turişti.
Aproape fiecare mare oraş al lumii are câte un punct de atracţie vestit, pe care orice turist ţine să-l vadă şi să se fotografieze alături. La fel se întâmplă în prezent cu „MBS”, cum îl alintă localnicii.
…Deci, hop şi eu acolo. Nu vroiam sub nici o formă să-l ratez. Mă cucerise de când văzusem prima dată un set de poze trimise pe Internet de sagacele critic de artă, pictoriţa Veronica Bodea, cel mai activ corespondent din spaţiul virtual al subsemnatului. Fascinat de frumuseţea imaginilor parcă desprinse dintr-un SF al lui James Cameron, mi-am propus să petrec ceva vreme prin preajma bijuteriei arhitectonice amintite, după care să înăuntru, admirând tot ce era permis. Fiindcă sunt şi oferte “pe spânceană”.
În documentare pe cont propriu
A fost un soi de explorare personală al fascinantului tărâm de loisir singaporez alcătuit din peste 2.500 de camere, o mulţime de restaurante, baruri, cafenele, un cazinou gigantic, propriul…muzeu şi celebra terasă cu piscină de pe platforma comună ce leagă cele trei turnuri, fără rivală pe Glob la o asemenea înălţime.
Proprietarii complexului de vis sunt aceeaşi care au clădit mai întâi în Nevada superbul “Las Vegas Sands”. L-am văzut şi pe acela, dar acolo fiind o concurenţă atât de mare de cazinouri, hoteluri şi mall-uri într-un sigur oraş, oarecum se estompa. De aceea m-a încântat mai mult “fratele” singaporez, unic în felul său.
Având succes cu primul, patronii s-au gândit să construiască un gigant hotelier şi mai şocant în Asia de Sud-Est. Au scos din puşculiţă vreo opt miliarde de dolari, fiindcă au apelat la firma care a realizat două dintre construcţiile celebre ale contemporaneităţii – Opera din Sidney și “Cubul de apă” de la Beijing – avându-l ca şef de proiect pe arhitectul septuagenar Moshe Safdie. Un geniu în materie, născut în Israel şi stabilit în Canada, autorul unor lucrări originale, unele chiar năstruşnice.
De la distanţă admirasem pe îndelete şi pozasem ilustra construcţie. Venise acum momentul să-i cercetez şi interiorul. Aşa că am zis, “Hic et nunc”.
Dai un ban, dar face !
– “May I help you, Sir?”, m-a întrebat cu formula tradiţională o cameristă văzând că umblu teleleu pe culoar.
– Da, aş vrea să arunc o privire într-o cameră, să-mi fac o idee… Am auzit că sunt foarte elegante.
– “Indeed”. Haideţi să vedeţi fugitiv una.
…Mamă, ce interior! Am intrat, de fapt, într-un apartament, ce cred că avea vreo sută de metri pătraţi. Dacă nu mai mult. În living peretele exterior era de…sticlă, prin care se putea admira ca din avion o privelişte excepţională a golfului. Mobila nu era albă, cum aş fi crezut, fiind de culoare închisă, probabil din mahon. Într-un colţ – biroul, alături mini-barul, plus nişte oglinzi limpezi ca lacrima. Plasma generoasă ca dimensiuni se afla într-un loc potrivit. Alături, în dormitor , un imens pat matrimonial mă invita parcă să-l încerc. Iar baia, ce mai?, o ne-bu-ni-e. Interiorul degajă eleganţă şi confort. Nu opulenţă ostentativă şi nici kitsch.
… Miniona menajeră cu ochi migdalaţi se uită curioasă la mine, să-mi vadă reacţia. Habar n-avea ce hram port şi de unde (pro)vin. Cred că altminteri n-ar fi fost atât de amabilă. Îmi spune că nu ne aflăm în cea mai grozavă incintă. Asta se afla la îndemână şi nu era ocupată. Cele mai scumpe se găsesc la etajele superioare. Complexul are exact 2561 de camere şi apartamente, departajate în funcție de nivelul la care se găsesc şi suprafaţa lor: “Lux”, “Premier”,“Grand”.
La ultimul nivel (57) tronează un astfel de uriaş “Chairman suite”, de vreo 600 metri pătraţi, cu trei dormitoare, tot atâtea băi, cabinet de lucru, plus un spaţiu special de “entertainment” (şah, table, bilard, home-cinema 3D Smart). Să te tot lăfăi. Şi apoi să plăteşti…
Piscină gigantică…suspendată!
Dar toate aceste dotări pălesc faţă de atracţia de pe “acoperiş”: gigantica piscină a terasei “Sky Park” aflată la 200 de metri înălţime. Rămâi cu răsuflarea tăiată. Este unică pe Terra. O imensă punte cu alură de grădină unește cei trei “skyscrapers”, rezultând o structură cum nu s-a mai făcut. Provocările inginereşti au fost extraordinare, deoarece platforma găzduiește cel mai mare bazin de înot suspendat din lume, având un volum de aproape 1,5 milioane de litri de apă, iar în mod normal fiecare din cele trei turnurile oscilează în cazul unui uragan (şi în zona se ivesc cu nemiluita) cu până la jumătate de metru în direcții diferite. O bălăbăneală în toată regula…
Sus ştrand “curat”: cu un bazin super-olimpic, şezlonguri, umbrele de soare, duşuri, mici trambuline, arbori ornamentali, baruri, cabine de schimb, toalete etc. Tot aici se găseşte şi un vestit punct de atracţie pentru doamne şi domni: centrul “Banyan Tree Spa”, unde se fac vestitele masaje asiatice. Dar nu…erotice!
Ca o “raţă” ce se simte mereu atrasă de unde, n-am rezistat ispitei de a testa apa cristalină. Şi, bâldâbâc, m-a arunc cu capul înainte! Adică, percop. Se putea? Este ca şi cum ai ajunge la malul mării şi nu-ţi uzi “copitele”. Câteva ture de înot reprezintă cel mai bun mijloc de a te destindere şi refacere după o zi de alergătură, ca hăbăucu.
Din bazinul parcă suspendat printre nori, aflându-mă într-o aparentă stare de imponderabilitate, priveliştea din jur era de nedescris. Bălăcindu-mă la 200 de metri altitudine vedeam în apropiere vârfurile unor blocuri în loc de teren viran, cum eran obişnuit. Oare visam sau era aievea?
Multe nopţi după aceea mi-a apărut în somn imaginea aceea de Eden acvatic plutind în cer…
Ca să nu te plictiseşti
Sunt şi alte oferte de petrecere a timpului liber în cadrul amintitului hotel de lux. Dacă preferi hrana spirituală ai la îndemână spectacole diverse ce au loc în două săli de spectacole de 4.000 de locuri fiecare, un popas în Muzeul de Artă și Știință, vizize în expoziţiile de artă sau de artefacto. Dacă însă eşti gurmand, ai de ales ofertele a cca.50 de restaurante structurate pe profiluri gastronomice distincte, cu meniuri tradiţionale din diverse zone geografice, sofisticării gen “Master Chef”, hrană organică, fructe de mare, preparate islamice (fără “mizeabila” carne de porc), bucate pentru vegetarieni şi aşa mai departe.
Persoanele ahtiate de shopping se cred în Rai. Îşi pot satisface folia intrând în cel mai important centru comercial din Singapore, animatul “Central Business District”. Ai de unde alege, probema este să ai timp şi bani, ca să dai o raită prin sutele de unităţi profilate pe dorinţele cumpărătorilor. Găseşti “boutique”-uri, raioane cu produse unicat sau de serie mică ale brandurilor internaţionale de modă, dar şi mici prăvăli amenajate în stilul tradiţional asiatic, parfumerii, ceasorinicării şi “n” magazine cu bijuterii.
Pentru soţii plictisiţi de hoinăreala agasantă a nevestelor nehotărâte se recomandă în prima fază clasicul “window shopping”, după care se trece la faza a doua – testarea berii locale în unul dintre “pubs”-urile aflate prin preajmă. Aşa, da!
Un cazinou uriaş
…Ca să-mi mai revin, am dat o raită şi la Cazinou. Uriaş şi ăsta. Chiar impozant. Magnific de-a dreptul. Pentru pasionaţi constituie o atracție irezistibilă. Are nu mai puţin de… 500 de mese de joc și peste 1.500 de aparate electronice.
Am intrat doar să privesc, ce credeţi? După micile mele experienţe negative de “gambler” trăite cu ani în urmă la Atlantic City şi Las Vegas, când eram tânăr şi nebunatic, m-am potolit. Îmi amintesc cu plăcere că atunci am “aruncat” cu dolari ( acolo… câţiva, nu vă speriaţi) pe la mese, în aparate. Dar degeaba. De aceea am renunţat să-mi mai forţez norocul.
La „Marina Bay Sands” nici nu se compară cu “atmosfera liniştită” din America. Aici se joacă frenetic, paroxistic, fie aşezaţi în jurul meselor, în picioare, stând pe scaune înalte la felurite aparate electronice. Unii foiesc cărţile, alţii făc bătături la poker-ul mecanic, mulţi preferă păcănelele. Iar cei bogaţi – ruleta. Nu rusească, ci singaporeză.
…Era o agitaţie nebună, o viermuială cum numai în Macao am întâlnit în urmă cu doi ani, atunci când am avut şansa să asist la inaugurarea Celui mai mare Cazinou din lume. Şi în Cazinoul singaporez se organizează combinații de jocuri de noroc occidentale, orientale sau personalizate, funcţionând pentru magnaţi 30 de saloane private. Ei bine, cu toată prestanţa mea, acolo n-am avut acces. Nu aveam… papion!
“Asiaticii ăştia sunt, dom’le, nişte pătimaşi nebuni ai jocurilor de noroc”, am concluzionat înţelept. Iar aceia care au bani foarte mulţi, nu pregetă să rişte sume colosale la cazinou. Iar după ce au pierdut tot, caută disperaţi un revolver să şi-l bage în… gură.
Eu am scăpat teafăr; ca să vă pot povesti despre aceste minunăţii şi altele. (Va urma).
Horia C. Deliu
