În data de 30 martie 2014, o echipă formată din reprezentanţii Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR), Universităţii „Valahia” din Târgovişte (UVT), Primăriei Comunei Barcani şi Direcţiei Judeţene pentru Cultură Dâmboviţa (DJC DB), au organizat o excursie documentară la situl paleolitic de la Constanda-Lădăuţi, comuna Barcani.
Excursia a fost organizată în cadrul programului de cercetare arheologică al MNCR şi UVT în zona Depresiunii Întorsura Buzăului, în vederea identificării, localizării şi documentării sitului paleolitic de la Constanda-Lădăuţi, şi a avut ca participanţi: 15 studenţi dela UVT- specializările Istorie şi Geografie, alături de cadrele didactice universitare: dr. Marian Cosac şi dr. Georghe Murătoreanu, Alexandru Radu- reprezentant al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Dâmboviţa, şi Dan Buzea- reprezentant al MNCR.
Situl arheologic Costanda-Lădăuţi, comuna Barcani, este inclus în Repertoriul Arheologic Naţional (cod. RAN: 63651.01), în Lista Monumentelor Istorice (LMI-2010: CV-I-s-B-13040) şi este bine cunoscut în literatura arheologică naţională şi internaţională, datorită descoperirii unor aşezări de tip atelier, specializate în cioplirea pietrei şi a silexului (cremene).
Situl paleolitic de la Costanda-Lădăuţi, comuna Barcani, este amplasat la contactul dintre Munţii Întorsurii (la Nord) şi Depresiunea Întorsura Buzăului (la Sud), la o altitudine absolută de aproximativ750 m, pe Dealul Borşoş, într-o largă înşeuare care permite legătura directă între localitatea Lădăuţi şi casele relativ izolate de pe valea Almaşului.
Aşezarea beneficiază de o bună vizibilitate asupra munţilor din sudul depresiunii– Munţii Siriu şi Munţii Ciucaş- Zăganu, precum şi asupra unei bune părţi a Depresiunii Întorsura Buzăului. Acest lucru împreună cu apropierea de două surse importante de apă (valea Lădăuţi şi valea Almaşului), suprafaţa aproximativ orizontală şi existenţa unor resurse importante de silex au fost premisele favorabile instalării sezoniere, a unor comunităţi paleolitice. În prezent, chiar dacă suprafaţa sitului este afectată de lucrările agricole, se pot găsi, încă, numeroase fragmente de silex, materie primă folosită în perioada paleolitică la realizarea uneltelor.
Silexul este o rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenuşie, gălbuie sau brună, cunoscută în literatură sub numele de cremene. El se găseşte în zonă sub forma unei pietre albe, noduroase, însă, odată spart, arată asemenea unei sticle de culoare neagră sau brună, dar cu o duritate mult mai mare. Descoperirea silexului şi a tehnicii lamelare de cioplire a pietrei au ajutat comunităţile umane din paleolitic (gr. Palaios= vechi, lithos= piatră) sau epoca veche a pietrei, să progreseze, exploatând din ce în ce mai eficient resursele naturale. Dacă pescuitul, culesul şi vânătoarea au jucat un rol esenţial în supravieţuirea omului de-a lungul întregii perioade a epocii pietrei, paleoliticul superior marchează dezvoltarea inteligenţei umane şi creşterea capacităţii de creaţie, prin apariţia unor adevărate ateliere de cioplire a pietrei, în special a silexului, şi a variatelor tehnici de folosire a uneltelor din piatră. Astfel de ateliere s-au descoperitla Ripicenişi Mitoc (jud. Botoşani), Iosăşel (jud. Arad), Cremenea „Malu Dinu Buzea” (jud. Covasna).
În anul 1910, Iulius Teutsch descopereala Cremenea„Malu Dinu Buzea” (Jud. Covasna) un atelier de cioplit silexul ce data din paleoliticul superior (12.000-10.000 î. Hr.). Această descoperire a avut un mare răsunet în literatura europeană de specialitate a vremii. Cercetările lui I. Teutsch au continuat pe Valea Chichirăului, unde au fost găsite unelte preistorice de piatră.
Depresiunea Întorsura Buzăului a fost cercetată din punct de vedere arheologic şi în anii următori, de către mai multe echipe de arheologi din ţară: M. Roska (1924); C. S. Nicolăescu – Plopşor (1957), Marin Cârcimaru (1960-1961) şi Alexandru Păunescu (1973), care au adus noi informaţii despre locuirile paleolitice din această zonă a României.
Cele mai cunoscute descoperiri arheologice din paleolitic, din Jud. Covasna, sunt cele dela Brăduţ, unde este semnalată o descoperie atribuită musterianului (paleoliticul mijlociu), precum şi cele din zona Depresiunii Întorsura Buzăului: dela Cremenea-„Malu’ Dinu Buzea”, Ciumernic – „Gâlmă- În Roate”, şi Barcani – „Constanda-Lădăuţi”, atribuite paleoliticului superior.
Cercetările interdisciplinare, precum şi cele arheologice, planificate pentru anul 2014 şi sprijinite de Primăria comunei Barcani, vor permite identificarea cu exactitate a limitelor arealului locuit şi vor aduce lumină în ceea ce priveşte apariţia, evoluţia şi dispariţia comunităţilor umane din epoca de piatră, din Depresiunea Întorsura Buzăului.
Arheolog dr. Dan Buzea (MNCR)
Arheolog dr. Marian Cosac (UVT)
Geolog dr. George Murătoreanu (UVT)
