Nu ştiu ce se întâmplă în ultimii ani, cine sperie „bieţii” copii şi de ce sunt rezultatele astea dezastruase la bac, dar cert este că ceva trebuie să se facă. Cine se face vinovat de confuzia asta din sistemul de învăţământ? Pe de-o parte, cei care dictează mersul lucrurilor, pe de altă parte inginerii care tot dezvoltă tehnologia care nu le dă pace bieţilor copii, pe o a treia parte părinţii, care, împinşi de nevoi stau mai mult la serviciu să plătească ratele, taxele, suprataxele, impozitele, accizele, şi cheltuielile de zi cu zi, şi nu mai au timp să-şi supravegheze odraslele şi să le ghideze prin viaţă.
Şi eu am trecut prin bacalaureat şi într-adevăr a fost o experienţă stresantă, ca oricare alt examen mai important din viaţă, dar am trecut peste acest hop, ca mulţi alţi colegi de-ai mei care şi-au dat interesul. Să pui eşecul pe seama acestui motiv, mi se pare puţin cam mult. Până la urmă dacă nu te interesează viitorul tău câtuşi de puţin, nu reuşeşti. Nu există copaci roditori cu diplome de bac şi nici părinţi care să poată face un astfel de cadou, chiar dacă până în acel moment copilul a avut impresia că într-un loc secret din casă aceştia trebuie să aibă un sac fără fund, ce-i furnizează bani cu nemiluita pentru telefoane scumpe, chefuri, plimbări şi alte mofturi (exclus cărţi). Interesul pe care un om îl arată pentru viitorul lui, se vede în rezultate. Nu numai rezultatele învăţăturii, ci în toate rezultatele pe care acesta le are de-a lungul vieţii.
Cât despre camerele de luat vederi, chiar nu ştiu ce să zic. Un domn cu care am stat ieri de vorbă a spus că ar putea intimida copiii şi de aceea au rezultatele acestea, dar eu cred că dacă eşti pregătit, nu contează dacă eşti sau nu supravegheat. Plus că, oricum există cel puţin un profesor supraveghetor, şi atunci de ce să te intimideze o cameră de luat vederi? Oricum eşti supravegheat.
Bujdoso Geza, 38 de ani, îngrijitor
„Diferenţa e că acum e aşa de greu şi e nebunie în tot ceea ce facem. Copiii învaţă tot ceea ce nu le trebuie în viaţă niciodată. Pe vremea noastră era mai uşor şi nici nu eram atât de stresaţi ca acum, cu camere de supraveghere. Cine vrea să înşele învăţătorii, oricum înşală. (…) Eu sunt din Micfalău şi am o fetiţă şi un băiat. Trebuie cumpărat notebook, calculator, internet, printer cu laser, acum deja trebuie color, ca alb-negru nu mai merge. Costă mai mult să înveţi în ziua de azi. Noi aveam doar un caiet, pixul şi cartea.”
48 de ani, funcţionar public
„Copiilor li se creează aparenţa la şcoală că ştiu, şi nu li se mai cere cât ni se cerea nouă o dată. Adică, notele reflectau ştiinţa, acum 30 de ani, notele de azi nu mai reflectă ştiinţa de carte a copiilor din ziua de azi. Sunt o măsură pentru a induce în eroare părinţii şi copiii până în momentul examenului de bacalaureat. E imposibil ca un copil să aibă 10 în patru ani şi să ia 7 la bacalaureat, asta în situaţia fericită când a luat 7. Tot aşa putem spune că a avut 7 în cei patru ani şi ia 4 la bacalaureat, deci, nu promovează. Ar trebui ca nota să fie măsura ştiinţei elevului, şi atunci nu ar mai fi nevoie, poate, nici de aceste simulări. Pentru că acum simulările arată situaţia doar în clasa a XII-a, după ce copiii, mulţi ani de zile au fost minţiţi. Şi la a XI-a, şi la a II-a şi la a IV-a şi la a VI-a, pentru a vedea nielul de astăzi al copiilor, iar profesorii sunt blazaţi pentru că nu li recunoşte valoarea muncii, şi atunci nu-şi depun interesul mai mult. Puţini mai sunt din categoria veche care se luptă şi mai au olimpici. Olimpicii sunt o întâlnire între două dorinţe: copilul şi profesorul. Mai rar se întâmplă să se trezească un copil cu dorinţa de cunoaştere, cu un profesor care mai are încă rabdare şi dorinţa de a face, să nu fie deja prea plictisit şi sătul de sistem. Ar trebui ca unii să nu mai mintă, să le dea bani şi profesorilor, să le recunoască munca, astfel încât să nu mai ajungem noi să fim minţiţi, şi copiii noştri la fel.”
Ambrus Szende, 27 de ani, cosmetician
„Pe vremea mea a fost bine, au promovat 90% dintre elevi. Eu zic că nu copiii sunt de vină, ci învăţământul. E prea rigid, prea strict. Învaţă copiii numai ce nu trebuie, sau, oricum, lucruri care nu le pot fi de folos după aia, lucruri cu care nu te mai întâlneşti niciodată. Mi se pare prea încărcat învăţământul.”
Feher Francisc, 71 de ani, pensionar
„Părerea mea e că nu mai învaţă tinerii, să ştiţi. Umblă la baruri. Dacă cineva vrea să ajungă la o facultate, trebuie să dea atenţie. Dacă mergem acum, găsim toate barurile pline cu tineret. Dar de ce? Dar de ce nu vor să-şi facă un viitor? Viitorul se învaţă la şcoală. Eu sunt născut în Breţcu, dar cândva, eu dacă am lipsit o oră de la şcoală, pe mine acasă m-au bătut. Acum cine mai ia în consideraţie asta? Nimeni. În primul rând părinţii trebuie să îi urmărească. Fiecare părinte are treburile lui şi nu mai are timp de copil. Nu o să meargă aşa. Eu am un băiat. Eu dacă nu aş avea posibilitate să îi asigur o locuiţă, ce făcea? Unde se ducea? Cu chirie, cu cât? Cu 200 de euro pe lună, când salariul de bază din ziua de azi nu e nici 200 de euro? Dar trebuie să ne descurcăm, pentru că asta e viaţa.”
62 de ani, contabil
„Dacă aş şti… copiii mei sunt de 40 de ani. Trebuie mai multă seriozitate din partea copiilor, din partea părinţilor. Cred că acum sunt mai multe posibilităţi de a-şi pierde copiii interesul, cu internetul, televizorul. Părinţii sunt prea ocupaţi, iar copiii nu sunt supravegheaţi. Poate cred că se poate şi aşa.”
Rubrică realizată de Maricela Dan
