Tot ce trebuie să şţiţi despre cesiunea de creanţă
Recuperarea debitelor de la rău platnici a devenit un subiect de interes clar pentru toţi profesioniştii, fie că sunt consultanţi financiari, auditori fiscali, jurişti sau antreprenori. Mai presus de orice, în condiţii de criză economică, se mizează în mod substanţial pe echilibrarea fluxului de numerar, pentru susţinerea nivelului optim de lichidităţi.
Cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa, unei alte persoane cu titlu gratuit sau oneros. Creditorul care transmite creanţa se numeşte cedent, persoana care preia creanţa se numeşte cesionar, iar debitorul despre a cărui creanţă este vorba este debitor cedat.
Cesiunea de creanţă este un contract încheiat între cedent şi cesionar, faţă de care, debitorul cedat are calitatea de terţ. Cesiunea de creanţă este reglementată de art. 1566-1614, Titlul VI din Noul Cod civil.
Condiţii: să îndeplinească toate condiţiile de validitate a contractelor; contract consensual cu excepţia situaţiei când cesiunea este cu titlu gratuit; să privească o sumă de bani; să fie o creanţă cesibilă; să fie notificată debitorului sau acceptată de debitor pentru opozabilitate.
a. Fiind un contract, cesiunea de creanţă trebuie să aibă toate elementele unui contract, capacitate, cauză, obiect. Acest lucru înseamnă şi că se poate cere anularea sa pentru lipsa unuia dintre elemente.
b. Cesiunea de creanţă este un contract consensual, dar poate să apară în cadrul unui alt contract, ca vânzarea-cumpărarea, darea în plată, schimb sau donaţie.
Dacă cesiunea de creanţă are loc cu titlu oneros, atunci îi sunt aplicabile regulile din contractul de vânzare-cumpărare sau din contractul căruia îi este asimilată.
În situaţia în care cesiunea de creanţă are loc cu titlu gratuit, este o donaţie şi trebuie să respecte regulile de la contractul de donaţie, fiind obligatorie forma autentică pentru validitatea contractului.
Având în vedere că cesiunea de creanţă are loc la data transmiterii titlului de creanţă de la cedent la cesionar, cu atât mai mult este necesară forma scrisă a cesiunii.
c. Cesiunea de creanţă trebuie să privească o obligaţie care să constea în plata unei sume de bani. Cesiunea de creanţă constatată printr-un titlu nominativ la purtător este reglementată distinct de Noul Cod civil.
d. Cesiunea de creanţă poate privi creanţe rezultând din contract de locaţiune, promisiune de vânzare, schimb, creanţe afectate de modalităţi sau creanţe viitoare. Dar sunt şi creanţe care sunt
incesibile, cum sunt pensiile de întreţinere, salariile până la o anumită cotă – în considerentul că trebuie să asigure limitele de asigurare a existenţei, alte drepturi personale.
e. Deşi în principiu este un contract consensual, încheindu-se valabil prin acordul de voinţe, pentru a fi opozabilă, cesiunea de creanţă trebuie notificată debitorului cedat sau acceptată de acesta. Forma scrisă este necesară pentru opozabilitate şi pentru a proba contractul şi conţinutul acestuia.
www.coltuc.ro
