Titlul articolului reprezintă o parafrază după o piesă de teatru celebră, intitulată semnificativ „Nota zero la purtare”, scrisă de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, comedie lirică ce a făcut deliciul publicului vreme de o jumătate de veac.
Subiectul se referă la viaţa şcolară a bunicilor, zugrăvind tandru portrete de liceeni şi dascăli ai vremii, având o intrigă simplă, dar captivantă. Premiera a avut loc în anul 1956 la Studioul actorului de film “C.I. Nottara”, în regia lui Ion Lucian, în distribuţie figurând nume de actori tineri pe atunci, ajunşi azi legende, precum Iurie Darie, Aurel Cioranu, Arcadie Donos, N. Neamţu-Ottonel. Până în 1989 piesa s-a jucat mereu cu sălile pline pe scenele multor teatre din ţară, dar şi în străinătate, din Rusia până-n… China. Apoi succesul a început să pălească, aşa cum s-a întâmplat cu multe alte creaţii artistice după Revoluţie, astăzi doar numele mai figurând, poate, în amintirile persoanelor mature. Cât despre tineri, pentru care am făcut expres acest preambul ce ţine de puţină istorie a teatrului românesc, comedia evocată nu spune nimic. Poate doar titlul ei inspirat. Noi l-am modificat puţin, dând numai o notă de patru pentru purtarea delăsătoare a unor semeni, certaţi cu normele de comportament civilizat. Oricum, asemenea indivizi nu ajung la BAC, iar dacă izbutesc “performanţa”, tot nu-l iau…
Civilizaţia străzii mai lasă încă de dorit
Localitatea cea mai mare din judeţul nostru, Sfântu Gheorghe, poate fi etichetată, fără teama de a greşi, drept un oraş curat, bine gospodărit, cu edili pricepuţi şi locuitori civilizaţi. Aceste afirmaţii nu ne aparţin doar nouă, ci şi unor vizitatori neutri – dintre care mulţi braşoveni – care poposesc des pe aici, rămânând încântaţi de aerul uşor retro al micii urbe, unde amabilitatea cetăţenilor întâlniţi în spaţiul public se află la loc de cinste. Sigur, loc de mai bine unde nu este? Contează însă nota generală. Că tot am folosit un limbaj ce ne duce cu gândul la universul şcolar.
Ei bine, un calificativ sub pragul de promovabilitate l-am dat unor adolescente alături de care am aşteptat autobuzul zilele trecute. Ne-am înghesuit câteva minute într-un refugiu acoperit pentru a ne feri de ploaie. În asemenea situaţii se zice “răbdare şi tutun”, numai că fătucile nu s-au apucat de fumat, ci de mâncat seminţe. Din buzunarul unei gecii a apărut o pungă dolofană de seminţe. S-a împărţit conţinutul frăţeşte la cele trei domnişoare şi dă-i… Cojile erau scuipate pe jos într-o veselie. Nici nu s-au sinchisit de prezenţa mea, până ce am scos aparatul să le fac o poză. Abia atunci au realizat ce mizerie făcuseră în jur şi au zbughit-o în ploaie, bombănind ceva de “dulce” la adresa mea, lăsând în urma lor un covor de coji. Cine să le strângă? Păi, cum cine? Muncitorii de la Salubritate, căci de-aia sunt plătiţi. Ca atare, nota la capitolul civilizaţia străzii în cazul duduiţelor este patru.
Nu-s atenţi, nu ştiu ori nici nu le pasă!
Cu un alt prilej salutam strădaniile edililor de a amenaja pe unele trotuare piste pentru biciclişti, încurajând astfel mişcarea în aer liber, favorizând descongestionarea circulaţiei auto şi diminuarea poluării. Rezultatele încep să se vadă, tot mai mulţi covăsneni, tineri, dar şi maturi, ba chiar şi bunici, pedalând în loc să folosească mijloacele de transport în comun sau autoturismul propriu.
Toate bune şi frumoase, numai că mulţi pietoni îi încurcă involuntar, din neatenţie sau… ignoranţă, deplasându-se exact pe banda ce este marcată şi destinată fragilelor vehicule pe două roţi. Şi cum asta nu ar fi destul, mai sunt şi şoferi care parchează cu roţile din faţă pe trotuar, obturând complet îngusta cale de rulare a bicicliştilor, după cum arată şi instantaneul alăturat. Aceşti semeni, sau sunt cu “capul în nori” şi nu-s atenţi ce e în jurul lor, ori n-au habar că porţiunea respectivă de trotar nu le este destinată. Iar şi mai grav, unora nici că le pasă!
Calificativul privind comportamentul civic este unul la fel de modest şi în acest caz, în concordanţă cu titlului materialului.
Nesimţire crasă
Ce ne facem însă cu concetăţenii comozi, insensibili la oforturile edililor de a păstra curat oraşul, de a-l înfrumuseţa? Nu sunt multe exemplele negative, dar poate tocmai de aceea ne intrigă excepţiile de la regulă. Una, care demonstrează o nesimţire crasă din partea unor trecători, am suprins-o recent într-o zonă verde din buricul municipiului reşedinţă de judeţ. După cum se poate vedea şi în stop-cadrul alăturat: până şi gura hidrantului menit să fie activat în caz de incendiu a fost umplută cu tot felul de mizerii!!! Culmea este că alături, la numai vreo doi metri, se află un coş de gunoi gol-goluţ. Deh, este mai comod să arunci pe trotuar, prin parcuri şi să laşi pe bănci pachete goale de ţigări, mucuri, cutii de chibrituri, ambalaje, peturi, doze de băutură, decât să le depui civilizat în locurile amenjanaje. Poate că vâzând aceste imagini unii autori se vor ruşina.
Aşadar, cam ce calificativ putem să le dăm “eroilor” însemnărilor de mai înainte la capitolul comportament? Notă de trecere sau patru?
Horia C. Deliu
