În Ajunul Crăciunului ne vor bate din nou la uşă colindătorii, spre a vesti Naşterea Domnului. Dar şi a ne adresa urări de sănătate şi Sărbători Fericite. Având semnificaţii ce pot diferi de la o zonă la alta, colindele au intrat demult în tradiţia românească, făcând parte din magia inegalabilă a Crăciunului.
Cinstirea zilei Naşterii lui Isus s-a răspândit mai întâi pe bătrânul continent din anul 429 d. Hr., când împăratul Iustinian a declarat-o Sărbătoare a Imperiului Roman.
De-a lungul timpului Sărbătorile de Iarnă s-au suprapus peste vechile Saturnalii şi alte date deosebite. În final a rămas ordinea pe care o respectăm şi în prezent: Crăciunul se cinsteşte pe 25 decembrie, Anul Nou la cumpăna anilor, Sf. Vasile pe 1 ianuarie, Boboteaza pe 6 ianuarie, iar Sf. Ion încheie ciclul, pe 7 ianuarie.
O mulţime de datini şi superstiţii
În tradiţia populară, de această perioadă a anului sunt legate o mulţime de superstiţii. În Ajunul Crăciunului gospodarii strâng de la vecini tot ce au dat cu împrumut, ca să-i găsească Sărbătorile cu toată averea în casă. Pentru ca în anul care vine să fie frumoase şi bogate, femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa în care se spală. Ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului apare în unele legende sub forma unui bătrân cumsecade, frate mai mic al lui Moş Crăciun, despre care se spune că ar fi fost păstor.
Rapsodul popular şi cunoscutul meşter în cioplirea lemnului, Petre Găitan, din Zăbrătău ştie o mulţime de datini şi superstiţii legate de această perioadă a anului, unele fiind obiceiuri mai curioase. Astfel, unii ciobani aşează sub prispă un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până în aprilie, la „Alesul oilor”. Atunci îl scot, îl macină şi, amestecat cu tărâţe, îl dau mioarelor, pentru ca turma să sporească şi să fie sănătoasă.
În noaptea ce precede Crăciunul, în unele aşezări am auzit că femeile în etate priveghează câteva ceasuri. Pe un ştergar alb pun un colăcel, în care se înfige un cuţit. Masa, aşezată în seara de Ajun, trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are cămin, semineu în locuinţă, lasă focul aprins.
De Crăciun, pâinea stă sub masă, ca să atragă norocul, iar sub faţa de masă unii gospodari pun puţină pleavă de grâu, pentru belşug.
E momentul să ne împăcăm cu toată lumea !
Până în ziua Naşterii Domnului, toată lumea trebuie să se împace cu aceia cu care s-au sfădit, de fapt,trebuie să aibă relaţii amicale cu toţi cunoscuţii. Aşa este creştineşte, aşa e frumos.
O superstiţie vechea spune că în Ajun, pentru a fi protejaţi de deochi şi de farmece, unii săteni puneau în cele patru colţuri ale mesei usturoi şi seminţe de mac. Tot în această zi se făceau vrăji împotriva gândacilor şi rozătoarelor.
Ca să le vină peţitorii, din Ajunul Crăciunului şi până la Iordan (Bobotează), fetele de măritat mătură casa de la prag înspre Răsărit. În aceste două săptămâni de Sărbători este bine ca fetele mari să nu ducă gunoiul, ci altcineva din casă să facă această muncă, altminteri se alungă norocul şi nu mai vin peţitorii.
Datina mai spune că dacă în seara de Ajun cerul va fi înstelat, urmează un an cu o recoltă bună. De va fi mai cald peste zi, atunci primăvara va fi capricioasă.
Vremea colindelor
Acum este momentul cel mai plăcut atât pentru urători, cât şi pentru gazde, deoarece se merge cu colindatul. Este un obicei străvechi, precreştin, care a evoluat frumos în timp, fiind iubit astăzi de toată lumea, închinători sau iberi cugetători. Respectivele cântece interpretate mai ales de copii şi adolescenţi se spune că atrag norocul asupra celor care primesc cetele de urători, beşug în gospodărie, sănătate şi voie bună la întreaga familie.
Cele mai răspindite colinde se referă la momente importante din istoria creştinsmului, cum ar fi Închinarea magilor (“Viflaimul”, cum i se spune prin anumite zone din Transilvania oraşului biblic Betleem), “Steaua” ori “Irozii”. Sunt, de asemenea, foarte răspândite atât în mediul rural, cât şi cel urban şi alte forme de colinde, gen “Capra”, “Ţurca”, “Brezaia” sau “Plimbarea ursului”, cu care ne-am obişnuit încă din copilărie.
Din păcate, în ultima vreme parcă unele datini şi-au pierdut din candoarea şi frumuseţea iniţială, de când cete de indivizi îmbrăcaţi pestriţ umblă printre blocuri făcând un zgomot asurzitor, aştepând să li se arunce bani de la balcoane, chipurile fiindcă au…”colindat”. Iată cum aşa-zisul folclor urban urâţeşte frumoasele tradiţii populare româneşti!
Urări din inimă
…În prag de Mare Sărbătoare, vă urăm stimaţi cititori, colaboratori, prieteni numai bine, sănătate şi un Crăciun Fericit! De asemenea, pentru apropiatul An Nou 2014, un călduros „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
