Candele aprinse şi flori, la mormintele eroilor noştri, care în toate timpurile au răspuns PREZENT la chemarea ţării. Adesea mormintele au fost doar simbolul jertfei, ele fiind pe alte meleaguri, neştiute de nimeni. Bravii noştri eroi din negura timpului sau din vremuri ştiute au luptat şi au pierit pentru ţară, tineri sau vârstnici, săraci sau bogaţi. Din datorie pentru neam şi-au pus sub glie tinereţea, speranţele, iubirile şi viaţa.
Aducem omagii şi recunoştinţă acum, la ,,Marea sărbătoare a unirii neamului, ” tuturor eroilor care s-au prins în hora veşniciei, din toate timpurile până astăzi.
Vitregia crudă a istorie a cerut noi jertfe şi după ştergerea graniţelor dintre români, când titanii lumii au pus noi hotare pe pământul românesc, cerând noi sacrificii. Pentru ştergerea lor românii au pornit un Războiul sfânt, în care au pierit şi mulţi buzăieni.
De la poalele Ciucaşului, din inima României, au plecat mulţi flăcăi viteji, care au rămas sub brazdă, pe toate câmpurile pentru sfânta libertate a neamului dela Nistrupân-la Tisa.
O lacrimă fierbinte varsă şcoala din Întorsura Buzăului, pentru colegul lor eroul ROMULUS NEGOŢ, mort în luptele de eliberare a Basarabiei. Romulus Negoţ s-a născut în anul 1910, fiul lui Ionică Negoţ, primarul din anii 1926-1928, şi al Mariei, fiica renumitului învăţător Gheorghe Zaharia. După absolvirea şcolii normale din Deva, a fost învăţător în satul Acriş între anii 1931-1933, şi apoi la şcoala din Întorsura Buzăului până la începutul războiului. Cum ţara se pregătea de război pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, tânărul învăţător Romulus Negoţ a fost luat de la rosturile lui de şcoală la mai multe etape de concentrare în anii: 1937 la Braşov, în 1938 la Râmnicul Sărat şi-n 1940la Leurda în judeţul Botoşani, la instruirea pregătitoare pentru război.
Semnificativă era starea de spirit şi exemplul tânărului învăţător care se instruia să servească patria, ca cea mai bună lecţie de patriotism, pentru elevii lui.
Tânărul ofiţer Romulus Negoţ, venit să vadă familia înainte de plecarea pe front, a avut premoniţia jertfei, spunându-i sorei Diamanta ,,ca n-o să se mai vadă”.
A trăit nespusa bucurie de a elibera palmă cu palmă pământul Basarabiei. Bucuria însă i-a fost curmată, căci necruţătoarea soartă a oşteanului l-a lovit şi pe tânărul ofiţer Romulus Negoţ care a fost rănit la 6 octombrie 1941 în localitatea Dalnik, lângă Odesa. Fiind rănit în picior, nu prea grav, a fost dus la spital. Surpriză fatală, că pe targă a fost împuşcat mortal. Cu siguranţă moartea vorbea ruseşte şi era în armata sovietică.
Cu inima zdrobită de durere, îl vedem pe fratele mai mic, Mircea, îngenuncheat la mormântul bravului şoim Carpatin, a eroului Romulus Negoţ. Pentru veşnicirea pomenirii şi amintirii acestui erou şi a legăturii cu plaiurile, natale fratele Mircea i-a dus de la Întorsura Buzăului o CRUCE LA MORMÂNT, o ofrandă a familie şi a comunităţii pe altarul eroilor ţării, iar pe cea de pe mormânt a adus-o acasă, ca pe o ,,relicvă sacră, mărturie a jertfei” acestui fiu al locului, învăţătorul Romulus Negoţ.
Cu adâncă plecăciune, dascălii şcolii din Întorsura Buzăului aduc OMAGIU de recunoştinţă eroului slujitor al luminării neamului ROMUOLUS NEGOŢ.
Prof. Corina Bărăgan Sporea
