În vara anului 1914, a sunat goarna plecării la ,,marele război al civilizaţiilor” cum era numit Primul Război Mondial, şi pentru transilvănenii din comunele Buzăului Ardelean. Mulţi flăcăi nu s-au mai întors la vetrele lor, au îngrăşat câmpurile străine, sau au hrănit ciorile şi corbii depărtărilor. Obligaţi, să meargă la război pentru o cauză duşmană lor, aveau sub tunică Tricolorul, speranţa lor şi a celor de acasă că va intra armata română şi va elibera vatra lor, care era hotarul cu Ţara, edenul speranţei ardelenilor. În timp ce ei îşi jertfeau viaţa pentru monarhia bicefală, asupra celor rămaşi acasă opresiunea creştea, supuşi la condiţiile de război, munci speciale, corvezi, rechiziţii şi supravegherea excesivă a românilor.
Zona era cunoscută de autorităţi ca una de naţionalism românesc fierbinte, unde se operaseră multe arestări pentru cutezanţa de a lupta pentru eliberarea Ardealului. Aceştia au avut curajul să facă spionaj în folosul armatei române, ca să înlesnească intrarea ei în depresiunea buzaielor, neştiind că era o provocare a statului maghiar. Pentru Înaltă trădare, au fost condamnaţi la ştreang preoţii Gheorghe Neagoviciu-Negoescu din Întorsura şi Ioan Coman din Sita Buzăului, iar preotul Ioan Modroiu din Vama Buzăului, la temniţă grea, (era ginerele preotului David Coman din Vama Buzăului), doar justiţia divină i-a scăpat după trei ani de temniţă grea (1915-1918).
Intrarea României în război în august 1916, împotriva Ungariei, a sporit teroarea asupra românilor în special în satele de la graniţă, cum şi în cazul celor din Buzău Ardelean.
În noaptea de 15 spre 16 august 1916, când armata română a atacat trecătorile Carpaţilor de Curbură, au fost ridicaţi din toate satele de pe valea Buzăului, arestaţi şi sub ameninţarea cu executarea toţi preoţii, învăţătorii precum şi alţi lideri români, toţi tinerii de la 17 ani şi duşi la temniţele din Braşov, Cluj, Aiud sau chiar în Pustă. Redăm mai jos câteva exemple din această tragică epopee a intectualilor buzăieni ardeleni:
– Preotul Ioan Dima din Sita Buzăului de 70 de ani, a fost arestat în data de 15/28 august 1916 şi dus între baionete peste100 km, maltratat , batjocorit şi internatla Sopron (15/2 august 1916- 10 mai 1918).
– Farmacistul Aurel Dima (fiul preotului) din Sita Buzăului, închis 2 anila Cluj
– Învăţătorul Nicu Russu şi studentul Gheorghe Russu, din Sita Buzăului sunt închişi între 15/28 august 1916- oct 1918
Învăţătorul Nicu Russu, în semn de preţuire pentru suferinţele îndurate dar şi de încrederea localnicilor este ales Preşedintele Adunării Elective din Sita Buzăului în noiembrie 1918, şi delegatla AlbaIuliala AdunareaNaţionalăde la 1 Decembrie.
Tânărul Gheorghe Russu a fost ales notar al adunărilor populare care se ţineau în efervescenţa evenimentelor din acea toamnă. După 1918 Gheorghe Russu a continuat să fie în fruntea comunei Sita Buzăului, fiind cadru didactic de seamă. În perioada interbelică, până în anul1947 afost revizor şcolar al Plasei Buzăul Ardelean.
– Preotul Gheorghe Cerbu din Întorsura Buzăului (ginerele preotului George Neagoviciu Negoescu închis pentru spionaj) dusla Sopron între 15/28 august 1916- 17 aprilie 1918 şi apoi închisla Făgăraş până în noiembrie 1918.
– Studentul Aurel Neagovici (fiul pr. G. Neagovici care era închis pentru spionaj), este închis între 15/28 august 1916 – noiembrie 1918 scăpat dela Sopron, este luat cu forţa în miliţiile lui Bela Kun.
– -Fraţii Ion şi Irimie Ticuşan (studenţi) din Întorsura Buzăului, sunt închişi între 15/28 august 1916 – octombrie 1918 la Cluj.
– Preotul David Coman din Vama Buzăului s-a refugiat în Buzău, la retragerea armatei române în octombrie 1916 până în februarie 1917, când este arestat acolo şi adus în temniţăla Braşov şi apoila Cluj, şi din martie 1918 până în octombrie 1918 deportatla Sopron
Cu toate represaliile autorităţilor, sentimentele de puternică unitate sufletească cu armata română s-au manifestat pretutindeni în satele buzăiene. Durerea pricinuită de arestările nopţii din 15/16 august 1916 este alinată în aceeaşi zi de 16 august, la intrarea în depresiune a armatei române care a pus pe fugă autorităţile ungureşti şi armata germano-maghiară care nu a mai avut timp să-i execute pe „marii vinovaţi” – arestaţii din noaptea de 15/16 august, şi i-a dus cu ei în retragere la temniţele din Braşov, Cluj, sau până în pustă etc.
Victoria armatei române pe Valea Buzăului, pe la Crasna- Siriu a fost favorizată de faptul că regimentul austriac era format în majoritate de români bănăţeni, care s-au lăsat prinşi şi cei 100 de prizonieri erau ,, veseli doar cadetul neamţ era trist”un tânăr din Pomerania, cum relatează istoricul Ioan Vlad. Cătanele din armata maghiară, prizonierii români bănăţeni, în discuţii cu soldaţii românii, relatează că au tras cu puşca în copaci şi frunze, nu în fraţii lor oştenii români, atât de ,,loiali”, erau stăpânirii austro-ungare, .
Pe cealaltă cale dinspre sud pe la Tabla Buţii, Regimentul 8 Infanterie Buzău, coborând în Vama Buzăului la o „confruntare dramatică la confluenţa Buzăului mare cu râul Strâmbu, batalionul 1 „angajează o luptă cu focuri, apoi la baioneta şi în sfârşit inamicul baricadându-se în satul Bodzovam (Vama Buzăului) este învăluit şi ,,făcut tot prizonier pierzând 115 soldaţi morţi şi 17 răniţi, 488 prizonieri din care un maior, 2 locotenenţi şi un sublocotenent” iar de la români au căzut 2 morţi şi 4 răniţi, cum relatează istoricul Traian T.Cepoiu, în lucrarea Campania militara de la Tabla Buţii 1916 .
Trupele române intră victorioase în localitate, unde au fost primite cu un entuziasm de nedescris. Soldaţii au fost aplaudaţi, ajutaţi, hrăniţi, trataţi ca fraţii salvatori. S-a strigat: Trăiască România Mare!!!! şi s-au cântat cântece patriotice, Tricolorul şi Treceţi batalioane române Carpaţii.
La intrarea armatei române, autorităţile locale maghiare au fugit cu armatele lor în retragere, iar în locul lor românii şi-au numit pe cei mai vrednici lideri rămaşi nearestaţi. Primar la Întorsura Buzăului (unitate administrativă care cuprindea atunci toate localităţile din depresiune) este numit învăţătorul pensionar Gheorghe Zaharia, cunoscut pentru românismul lui înflăcărat.
După retragerea armatei române în octombrie 1916 şi revenirea autorităţilor ungureşti, represaliile asupra românilor au fost mult mai dure. Foarte mulţi buzăieni au plecat în refugii cu armata română dincolo de graniţă, pe Valea Buzăului în Regat, la fraţii lor români, pentru a scăpa de agresiunile autorităţilor şi s-au întors la sfârşitul războiului. Au pribegit cei care au reuşit să plece; dar mulţi au rămas şi au înfruntat represaliile.
Toţi cei care au fost cunoscuţi sau identificaţi că au fraternizat cu armata română au plătit cu ani de temniţă şi chiar cu viaţa unii dintre ei. Redăm câteva exemple a celor care au pătimit după octombrie 1916:
,,Învăţătorul pensionar George Zaharia, pentru că a fost primar între august–octombrie 1916 în timpul administraţiei româneşti, a fost arestat şi internatla Sopron din 16 nov 1916 –1917” .
,,Preoteasa Maria Gh.Cerbu, soţia preotului Gheorghe Cerbu care era întemniţatla Făgăraş, fiica preotului George Neagovici Negoescu închis în lotul spionilor, a fost închisă în Braşov cu copilul mic, pentru că a manifestat solidaritate cu armata română”.Scăpată din închisoare s-a refugiat cu copiii şi fraţii Ionel, Elena şi Emilia, în Regat,la Galaţi.
Din satele buzăiene au fost arestate pentru acelaşi motiv de fraternitate cu armata română o mulţime de femei, multe ţărănci, soţiile sau mamele oştenilor din armata imperială care se jertfeau pentru stăpânire, iar autorităţile îi oprimau familiile de acasă. Istoricul Emil Micu, în Monografia Întorsurii Buzăului, prezintă un tablou al românismului fierbinte din zonă, momente de fraternitate cu soldaţii români:
,, Reveica G. Hosu Bran, cu 6 copii închisă în Cluj din 15/XI 1916- 15 VII 1917. Motivul a strigat Trăiască România Mare şi Bine aţi venit !
Marina G.Munteanu n. Boricean n. 1886 în (Scrădoasa), cu 4 copii –închisă în Cluj 16 oct. 1916- oct 1918. Motiv: a ascuns 2 soldaţi români.
Valeria A. Munteanu n. Sporea n. 1893 (Scrădoasa) condanată 2 ani –în puşcărie a stat 1 ½ an. 1 oct 1916-Mai 1918. Motiv: A ascuns 2 soldaţi români. A rămas şchioapă în urma suferinţelor din puşcărie. Paraschiva Coman n. Todoran n. 1874. Condamnată 2 ani, a stat în puşcăria din Cluj 1 ½ an. După venirea acasă în urma bolii căpătate în puşcărie a murit”.
În familiile acestor curajoase femei, bărbaţii, soţi sau feciori luptau pe front în armata statului, iar ele erau supuse le grele represalii de organele de represiune ale aceluiaşi stat, temniţele ungureşti fiind renumite în toată Europa pentru cruzimea lor.
Starea din Buzăul Ardelean era caracteristică pentru toată Transilvania, şi în special pentru zonele de graniţă. Autorităţile maghiare, în disperarea lor de a salva monarhia bicefală au exagerat cu represiunile asupra intelectualilor ca şi asupra tuturor românilor, ce au grăbit prăbuşirea Imperiului şiau dus la împlinirea visului milenar de unire a tuturor românilor.
Despărţământul – ASTRA BUZĂUL ARDELEAN aduce prinosul de recunoştinţă localnicilor care prin truda lor, prin curaj şi jertfă supremă au contribuit la zidirea ROMÂNIEI MARI.
Preşedinte Despărţământ-ASTRA ,,Buzăul Ardelean” ,
profesor, Corina Bărăgan Sporea
