La finalul acestei săptămâni, mai precis sâmbătă, 30 noiembrie, îl vom sărbători pe Sfântul Apostol Andrei. Pentru români această zi are şi o semnificaţie patriotică, Sf. Andrei fiind ocrotitorul Ţării noastre, decretându-se Zi liberă. Plus că după 24 de ore, pe 1 Decembrie cinstim Ziua Naţională, cel mai însemnat moment aniversar din an cu profunde semnificaţii politice, istorice şi sentimentale, de ce nu?
„Cel viteaz”
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „Cel viteaz”. În ierarhia apostolilor acest important personaj biblic apare menţionat între cei dintâi. De origine modestă (pescar), Andrei a fost fiul lui Iona din Galileea, fiind frate cu Petru. Înainte de a ajunge Apostol al Domnului, Andrei a figurat drept ucenic al Sf. Ioan Botezatorul. Apoi, urmându-şi destinul şi chemarea Sf. Andrei l-a urmat pe Mântuitor pe drumurile sale, devenind martor al faptelor minunate săvârşite de acesta.
Superstiţii de Sântandrei
Praznicul la care ne referim este cunoscut şi sub alte denumiri, în popor zicându-i-se Sântandrei sau Moş Andrei. Există numeroase obiceiuri legate de ziua la care ne referim, dorind să insistăm asupra lor în conformitate cu titlul rubricii, consemnând anumite datini, practici arhaice, care se pierd altfel.
Pe vremuri exista superstiţia terifiantă că în noaptea de Sântandrei strigoii bântuie pe la casele celor necredincioşi. Pentru a-i alunga, unii oameni puneau funii şi căţei de usturoi la intrarea în casă. Din relatările uncheşilor reieşea că strigoii erau nişte făpturi supranaturale care îşi făceau apariţia numai noaptea, strecurându-se aidoma unor umbre pe lângă ziduri, pricinuindu-le spaime şi necazuri oamenilor răi.
Multă vreme au dăinuit şi alte eresuri fantastice legate de strigoi, „apariţia” lor semnalându-se mai ales de Sf. Andrei. Există şi în prezent felurite simboluri legate de temă, cum ar fi măşti fioroase, veşminte caraghioase, dovleci sculptaţi pentru a avea o înfăţişare cât mai ciudată şi aşa mai departe.
Mai demult, am întâlnit o datină interesantă în anumite sate, de pildă la Floroaia, ca gospodinele să meargă în grădină de cum se luminează de ziuă (în 30 noiembrie) şi să rupă câteva crenguţe de la pomii roditori, oferind câte o mlădiţă fiecărui membru al familiei, care o pune în apă într-o cană de lut. Apa trebuie schimbată în fiecare dimineaţă. Acela va fi norocos în anul următor, căruia rămurica îi va înflori în Ajun de Anul Nou.
Cum spuneam, sărbătorii i se mai spune şi Moş Andrei. Este un „moş” urmat de alţi patru, la fel de importanţi: Nicolae, Crăciun, Vasile şi Ion. Aceste denumiri sunt legate de perioada iernii, când Soarele nu mai are putere ca în restul anului, fiind bătrân şi ostenit.
Pe vremuri mai exista şi o altă superstiţie care zicea că de Sântandrei vitele din bătătură „prind glas” şi-şi spun păsurile unele altora. Cele mulţumite de felul în care erau tratate, hrănite, adăpate îl lăudau pe proprietar, cele neglijate, dimpotrivă. Numai că stăpânii lor nu au voie să le asculte.
Totuşi, gospodarul îşi dădea seama dacă este iubit sau nu, după modul în care animalele se comportau. Uneori, stăpânul neglijent, zgârcit, hain era lovit „din greşeală” cu copita şi îmbrâncit în staul de vreo vită care dorea să se răzbune…
Strigoi şi moroi
După începerea creştinării dacilor ca urmare a predicării Evangheliei de către Apostolul Andrei în Dobrogea, vechile tradiţii păgâne de pe acele locuri au început să se estompeze. S-au mai păstrat anumite tradiţii populare, datini şi obiceiuri, ce astăzi au un anumit farmec.
În acest sens Noaptea de Sf. Andrei a rămas celebră în conştiinţa populară. E momentul în care duhurile malefice (strigoii, moroii, pricolicii) capătă puteri mai mari decât în restul anului, venind să sperie necredincioşii. Odinioară se făceau vrăji şi farmece speciale, iar fetele erau primele care apelau la ele având certitudinea că-şi vor găsi ursitul.
Se credea că demonii şi spiritele ce nu şi-au găsit odihna vin cu puteri sporite printre cei vii să-i sperie, le facă rău, atentând şi la sănătatea dobitoacelor din bătătură şi la fertilitatea ogoarelor. De teamă, oamenii evitau să iasă pe uliţă în noaptea ce peceda 30 noiembrie, iar în casă se aducea mult usturoi, iar vasele din bucătărie se aşezau cu gura în jos, ca un cumva să se cuibărească vreun duh neiertător. D-na Carmina Szabo, din Hăghig ne-a relatat anul trecut despre această ciudată supersţie.
Şi octogenarul Ion Bularca, de prin părţile Întorsurii Buzăului, ne-a povestit acum câţiva ani o istorioară pe care o ştia de la bunicul său: cum că în ziua de Sântandrei uneori Cerul se limpezeşte brusc, iar cei curaţi la suflet şi drepţi întru credinţă pot vedea nişte semne minunate: o pată roşiatică pe cer şi o rază de soare cade oblic pe pământ.
Lupul – un simbol dacic
Simbolul suprem al sărbătorii de Moş Andrei este reprezentat de… lup, cutumă ce dăinuie încă din vremea dacilor. De pe atunci se organizau anumite festivităţi închinate acestor fiare sălbatice, inteligente, curajoase. În popor se spune că în noaptea de Sântandrei lupii capătă puteri miraculoase şi pot „vorbi” între ei. Dacă cumva prin apropiere trece vreun om, el nu are şanse de scăpare şi va plăti cu viaţa faptul că i-a auzit grăind.
Conform unor ritualuri stravechi, Anul Nou al dacilor începea chiar de Ziua Sfântului Apostol Andrei. De aici şi denumirea „Ziua lupului”, ştiut că acest animal reprezenta un simbolul pictat pe steagul lor de luptă.
De aceea Sf. Andrei este considerat patronul lupilor, jivine care doar în această zi au voie să dea iama în turmele gospodarilor, spre a se înfrupta fără teamă. Mai există o vorbă, cum că numai o dată în an lupul poate să-şi întoarcă puţin capul, altminteri stă în permanenţă cu gâtul ţeapăn.
Pricolici
Un alt animal mitologic despre care se vorbeşte în preajma zilei de Sf. Andrei este pricoliciul, care în credinţa populară ar fi o rudă îndepărtată a lupului. Pricoliciul are o înfăţişare fioroasă, cu colţi puternici, trup suplu şi coadă, o vietate cu apariţii nocturne. Pricolicii se pot schimba în lup sau în câine, dându-se de trei ori peste cap. Ei au puterea miraculoasă de a trece prin orice obstacol, se hrănesc cu vite sau chiar cu …copiii neascultători, de aceea părinţii îi speriau pe cei mici atunci când făceau boacăne.
Spre deosebire de strigoi şi moroi, pricolicii sunt muritori. Ignoranţii se temeau să nu devină chiar ei pricolici în urma vreunei vraji sau blestem, mergând special la vrăjitoare că să nu fie deochiaţi de duşmani.
Predicţii meteo
Ca şi în alte situaţii asemănătoare, când sărbătorim anumiţi sfinţi, există obiceiul de a se face previziuni meteorologice de către fiecare dintre noi, conform unor semne ştiute din bătrâni. Sigur, asedmenea prognoze Se spune Se spune „după ureche” au o doză de relativitate mare, însă anumite observaţii ale naturii au un farmec aparte. Şi de multe ori s-au brodit.
Ca atare, se spune că aşa cum va fi starea vremii de Sfântul Andrei, respectiv o zi frumoasă sau urâtă, cam tot va fi şi iarna ce bate la uşă: grea sau mai uşoară.
Rămâne de văzut…
Urări sărbătoriţilor
Prenumele Sfântului Apostol Andrei este răspândit şi în ţara noastră, fiind întâlnit atât la bărbaţi, cât şi la femei. După statisticile oficiale este de vorba de peste 600.000 de concetăţeni cu acest apelativ, din care în jur de 322.000 aparţin bărbaţilor. Variantele feminine cel mai des întâlnite sunt Andreea (271.900 de persoane), Andra (23.000), cu diminutivele mai puţin uzitate, Anduţa sau Andruşa.
Tuturor sărbătoriţilor le urăm „La Mulţi Ani”!
Horia C. Deliu
