În weekendul acesta, la Sfântu Gheorghe va avea loc o dezbatere despre autonomie. Am acceptat invitația organizatorilor de a lua parte la masa rotundă care va urma prezentărilor celorlalți invitați din patru motive.
Odată pentru că sunt un fan declarat al dezbaterilor pe orice temă. Influența unor cărți și mai ales a unor profesori excelenți de la Facultatea de Filosofie din București, dar și mai recenta apropiere de dezbaterile academice din România, m-au făcut să cred că totul poate fi pus sub semnul întrebării, totul poate și trebuie să fie discutat, atâta vreme cât ținem cont de argumente și contraargumente. Nu voi putea înțelege prea ușor oamenii care acceptă pe nemestecate idei luate de-a gata, fără să încerce măcar să pună sub semnul întrebării sursa sau motivația autorilor marilor manipulări din jur.
A doua oară pentru că autonomia este un subiect sensibil, vehiculat adesea în campaniile electorale de către partide care doresc să obțină un beneficiu electoral din această temă. Pro și contra, deopotrivă. Fără să se gândească o clipă la oamenii care trăiesc în aceste zone, români și maghiari, deopotrivă. Dar acum nu este campanie și sper ca dialogul româno-maghiar, evident, în contradictoriu, să se păstreze în limitele decenței și bunului simț și mai ales, să nu fie parazitat de accente electorale.
Un al treilea motiv este de câțiva ani fundamental în zona noastră și prea puțini au dorit să răspundă pozitiv la această întrebare: cine este dispus să se așeze la masă cu reprezentanții maghiarilor și să transmită doleanțele românilor din zonă? Vă rog să sesizați că am spus să se așeze la masă, nu să bată cu pumnul în masă, nu să trimită memorii și scrisori deschise… utile, fiecare dintre ele, uneori, dar de discutat, când discutăm? Când ne așezăm împreună să punem argumentele în prim plan. Nu sloganele și textele manipulatoare. Pur și simplu argumentele pro și contra subiectului autonomiei.
Mai mult decât atât, un al patrulea motiv a apărut după ședința de partid de la PNL Sfântu Gheorghe de marțea aceasta, 12 nov., când am fost mandatat de majoritatea colegilor mei să particip la dezbatere și să transmit din partea organizației o suită de teme care ar putea face obiectul acestei dezbateri și chiar a unora viitoare. Îmi permit să le expun pe scurt, în continuare, sub forma unor întrebări deschise, cu speranța că oamenii vor înțelege că, în ciuda doleanțelor unor extremiști din ambele tabere, românii și maghiari trebuie să continue să trăiască în pace și bună înțelegere în această zonă binecuvântată. Și mai credem că de fiecare dintre noi va depinde ca acest lucru să se întâmple.
Cele 8 probleme pe care, cu cea mai bună intenție, le voi ridica, în numele colegilor din PNL Sfântu Gheorghe, dar și al românilor care ne-au acordat onoarea și responsabilitatea de a-i reprezenta în Consiliul Local Sfântu Gheorghe, cu certitudinea că împreună suntem mai buni!
- Cine și cum va construi puntea de încredere între românii și maghiarii din zonă, atâta vreme cât mișcările de apropiere între cele două comunități sunt sporadice și slab finanțate, iar cele exclusiv maghiare sau românești sunt din ce în ce mai pregnante?
- Cum se poate construi această încredere reciprocă pe plan local, câtă vreme reprezentanții ambelor etnii încearcă, de cele mai multe ori, impunerea prin forță sau prin negocieri direct la București, peste capul oamenilor din comunitate, români și maghiari deopotrivă?
- Cine și mai ales, cum, prin ce mecanisme, le poate asigura efectiv drepturile românilor în Sfântu Gheorghe, mai ales cu o autonomie sporită din ce în ce mai mult?
- De ce nu există mențiuni clare și pe larg explicate pentru românii din zonă în orice proiect de autonomie vehiculat de către reprezentanții maghiarilor? Cum de nu pot fi gândite în oglindă acele doleanțe, unde maghiarii sunt minoritari?
- De ce nu este reciprocitate în cererile comunității maghiare și așa cum în zonele unde sunt minoritari solicită posturi de viceprimar / vicepreședinte CJ, în Covasna nu au fost de acord niciodată cu a oferi un asemenea post pentru un etnic român. Asta deși la manifestările oficiale, consilierii români sunt rugați să reprezinte și Primăria.
- De ce se impune un referendum pentru o regiune de dezvoltare pe modelul Ținutului Secuiesc, cu capital la Târgu Mureș, fără să existe nici o dezbatere reală, cu argumente economice în care, poate, Brașovul ar putea fi o capitală mult mai eficientă pentru noi, ca și cetățeni ai orașului Sfântu Gheorghe?
- De ce nu este deja evidentă autonomia culturală și financiară pentru comunitatea românească din Sfântu Gheorghe, astfel încât 25% din bugetul pentru instituții de cultură și din proiectele culturale să fie acordați de către reprezentanții românilor, pe modelul pe care UDMR solicită și primește fonduri guvernamentale. Pentru că, de facto, am putea considera că există un Consiliu al Românilor în Sfântu Gheorghe. Suntem 4 reprezentanți legitimați prin vot în Consiliul Local și cred că ar trebui să fim consultați obligatoriu pe alocațiile bugetare pentru școli, proiecte, investiții, evident, cele care au sau pot avea conotație etnică, nu cele de infrastructură…
- Și asta fără să omitem că autonomia este unul dintre principiile foarte dragi liberalismului și fără să negăm avantajele strategice de genul evitării alocărilor preferențiale de la bugetul central în funcție de cei care ”trag sforile”, o mai bună absorbție a fondurilor europene pentru că ne-am baza pe alocările locale, nu pe cele iluzorii de la centru (vezi exemplul Poloniei), o responsabilizare mai mare a autorităților locale în fața cetățenilor, o scădere a corupției și o creștere a nivelului de protecție a mediului, deoarece deciziile se vor lua de către cei vizați.
p.s. cu mare plăcere pot ridica și alte probleme pe care mi le puteți semnala, acum sau cu orice altă ocazie viitoare, astfel încât aștept propuneri de la cetățeni, atâta vreme cât se mențin în niște standarde logice și de bun simț.
Mădălin Guruianu
