În cursul acestui an, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) şi Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) au înaintat Comisiei Europene două iniţiativele legislative, cu titluri diferite, amândouă fiind refuzate de către instituţia europeană. Potrivit site-ului www.ec.europa.eu respectivele iniţiative au fost refuzate pe fondul lipsei de fundament juridic intern şi internaţional, Comisia Europeană subliniind faptul că instituţiile Uniunii Europene respectă cu stricteţe prevederile Tratatului UE referitoare la „diversitatea culturală şi lingvistică” şi, astfel, se abţin de la discriminarea pe baza apartenenţei la o minoritate naţională.
În fapt, Comisia Europeană a comunicat atât CNS cât şi UDMR că în urma examinării propunerilor legislative Comisia refuză înregistrarea lor, deoarece depăşeşte sfera de competenţă a Comisiei, subliniind că „nu există nicio bază legală în cadrul tratatelor care să susţină propunerile de act legislativ cu conţinutul formulat”. Potrivit Comisiei Europene, Instituţiile Uniunii, indiferent de domeniul în care activează acestea (deci şi domeniul politicii de coeziune este inclus aici) au obligaţia de a respecta „diversitatea culturală şi lingvistică” precum şi obligaţia de a se reţine/abţine de la discriminarea bazată pe „apartenenţa la o minoritate naţională”. Totuşi, niciuna din aceste prevederi nu constituie o bază legală pentru oricare acţiune a acestor instituţii. De asemenea, orice măsură adoptată în baza prevederilor legale din Tratatul privind funcţionarea UE, privind politica de coeziune, se limitează la atingerea obiectivului de consolidare a coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Promovarea condiţiilor minorităţilor naţionale nu poate fi privită drept un instrument care să ajute la reducerea „diferenţelor dintre regiuni sub aspectul dezvoltării lor” şi la reducerea subdezvoltării anumitor regiuni, potrivit art. 174 (2) din Tratatul privind funcţionarea UE, care conţine lista „dezavantajelor” ce impun obligativitatea acordării unei „atenţii speciale” unor anumite regiuni, iar această listă este exhaustivă. Rămâne astfel întrebarea dacă nu cumva CNS şi UDMR se aşteptau la acest răspuns şi doar au încercat să forţeze Guvernul României în vederea regionalizării după placul lor şi dacă nu cumva toată povestea cu privire la contestarea deciziilor Comisiei Europene la Curtea Europeană de Justiţie este tot o formă de presiune la adresa Bucureştiului.
Conform declaraţiilor de presă ale unor lideri ai CNS şi UDMR, cele două formaţiuni se pregătesc să conteste statutul de reşedinţă al organizaţiei, context în care ar trebui să desemneze un avocat pentru aceasta la Curtea Europeană de Justiţie. Oare ce soluţie o să aleagă ideologii celor două formaţiuni pentru a respecta aceste prevederi, sau vor apela la tertipuri deja cunoscute, pentru a induce în eroare instituţiile europene.
B.T.
