La mijlocul lunii lui „Răpciune”, mai exact pe 14 septembrie (în acest an cade în sâmbăta ce urmează) credincioşii ortodocşi şi catolici sărbătoresc „Înălţarea Sfintei Cruci”, eveniment numit simplu în popor – „Ziua Crucii”. Deja, pe la uşile multor case şi apartamente a sunat preotul din parohia respectivă, trecând să oficieze după datină stropirea casei cu apă sfinţită, dar şi a membrilor familiei.
Biserica omagiază în această zi minunata descoperire a crucii pe care fusese răstignit Iisus Hristos, graţie strădaniilor Sfântei Elena, mama Împăratului Constantin, care s-a deplasat special la Ierusalim să cerceteze urmele pe Muntele Golgota.
Şi a avut noroc…
Ce spune legenda?
Legenda spune că ucenicii Mântuitorului au avut grijă să îngroape Crucea, iar în anul 326 ea a fost găsită, cum arătam mai sus, în Cetatea Ierusalimului. Pe 14 septembrie 335 a fost înălţată în timpul unei ceremonii solemne de către patriarhul Macarie de Ierusalim.
…După cum s-a încetăţenit de veacuri, în conştiinţa populară simbolul credinţei este crucea, ajutorul de nepreţuit al Domnului nostru Iisus. Fiecare dintre noi, (practicant al credinţei sau simplu închinător) în momentele de cumpănă, de tulburare sufletească, în faţa icoanelor simţim nevoia să ne facem evlavios semnul cunoscut.
Pe bună dreptate ştim că omul se sfinteşte zi de zi făcându-şi o cruce.
Semne divine
În legătură cu sorgintea praznicului de mâine se povesteşte că Sfântul Împărat Constantin cel Mare a ajuns să creadă în miracolul crucii, abia după ce a trăit o întâmplare care l-a marcat profund. În preziua unei bătălii hotărâtoare cu rivalul său, Maxenţiu, care avea o oaste mult mai mare ca a sa, Împăratul Constantin a avut o viziune ciudată. În plină zi s-a ivit pe cer o imensă cumpănă luminoasă, având sub ea menţionate următoarele cuvinte: „Prin acest semn vei învinge”.
Profund impresionat, l-a visat în timpul nopţii pe Iisus, ce ţinea o cruce în mână, povăţuindu-l să graveze a doua zi pe armurile soldaţilor, ca şi pe flamuri, semnul protector.
Împăratul a făcut întocmai. Nu mică i-a fost uimirea şi bucuria, când după bătălie a constatat că a dobândit o mare victorie, ce păruse improbabilă. De atunci Sf. Constantin, împreună cu mama sa, Elena, au devenit apărători şi susţinători ai creştinismului.
Mare parte din Crucea lui Iisus s-a pierdut în anul 1187 în timnpul unei confruntări militare, rămânând doar câteva bucăţi răzleţite prin lume. Părţi din lemnul Sfintei Cruci se mai găsesc în mănăstirile de pe Muntele Athos.
Obiceiuri specifice
Ca la fiecare Sărbătoare religioasă, şi de ziua „Înălţării Sfintei Cruci” există felurite datini, obiceiuri şi superstiţii populare. În vremurile de azi multe dintre ele s-au estompat, au fost date uitării, tânăra generaţie ignorându-le complet. Doar în mediul rural, bătrânii satelor îşi mai amintesc de ele şi pe cât pot, ţin cont de ele.
Ce nu s-a uitat şi încă se respectă în bună măsură este postul în această zi. Se spune că ar fi bine – cine poate – să ţină chiar post negru. Dimineaţa credincioşii merg la Slujba de la biserică, ducând buchete de flori ce se aşează în jurul Sfintei Cruci.
Am întâlnit acest obicei la Zagon, dar şi în alte aşezări româneşti din judeţul Covasna, mulţi credincioşi aducând din grădina casei flori de toamnă pe care le pun la icoane.
La sfârşitul serviciului religios este bine să se dea câte ceva de pomană sărmanilor. În funcţie de zone şi de obiceiurile locale, femeile împart căni noi, pline cu miere sau apă curată, pun şi un colăcel, plus o lumânare întru pomenirea celor dragi plecaţi într-o lume mai bună.
O superstiţie des întâlnită şi la oraş se referă la faptul că pe 14 septembrie nu trebuie să consumăm legume sau fructe care au înfăţişarea sau amintesc pur şi simplu de cruce. Ne referim la usturoi, nuci, pepeni, prune.
Pământul se închide!
Alte tradiţii şi obiceiuri populare se referă la aşa-numitul moment al „închiderii pământului”. În sensul că în această zi, ţărâna înghite gâzele, insectele, târătoarele. Chiar se spune că în 14 „Răpciune” este Ziua Şarpelui.
De acum înainte şerpii, alte reptile nu mai ies din adăposturile subterane, hibernând până până primăvara viitoare, ieşind pe 17 martie, când sunt Alexiile.
Există şi o poveste ciudată, neverosimilă, privitoare la un fel de „ritual” al şerpilor, care înainte de a intra în găuri, se aduncă mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o aşa-numită „nestemată”: o piatră care ar avea puteri magice, bună la vindecarea tuturor bolilor!!!
Semnul crucii îndepărtează duhurile rele şi ajută creştinul să evite situaţiile grele, periculoase. O altă superstiţie se referă la faptul că scapi numaidecât de orice spaimă, dacă ţii minte în care zi a săptămânii a picat în anul respectiv Sărbătoarea Înălţării Crucii.
Previziuni meteo
Legat tot de tradiţii să mai spunem că ţăranii cunosc semnele pe care natura le dă în privinţa schimbării vremii. De regulă, luna septembrie este plăcută, fiind şi în judeţul Covasna una dintre cele mai agreabile perioade ale anului. Deşi zilele sunt tot mai scurte, iar nopţile şi dimineţile se răcesc treptat. Dacă pe 14 septembrie cocorii sunt gata de plecare înseamnă că temperatura se va răci repede, iar dacă apar nori de ploaie şi se aud tunete, toamnă ar putea fi lungă.
Şi încă un semn sigur dat de înaripate: atunci când ciorile se foiesc mai mult ca de obicei şi croncăne într-una, căderea brumei se va produce curând.
000
… Să cinstim cum se cuvine această Zi specială, făcându-ne o cruce şi meditând la semnificaţia adâncă şi tainică a gestului.
Horia C. Deliu
