Cu adevărat, o revistă pentru românii de pretutindeni este „Revista română” ce apare la Iași, editată de ASTRA, Despărțământul „Mihail Kogălniceanu”, director Areta Moșu, președinta Astrei ieșene, redactor-șef Liviu Papuc. Categorica noastră afirmație se bazează pe faptul că în sumarul publicației ieșene se regăsesc multiplele evenimente cultural-artistice și științifice organizate de astriștii ieșeni pentru românii din țară și din afara teritoriului actual al României – despărțăminte și cercuri Astra din Republica Moldova, din Ucraina –zona Cernăuți–Herța, dar și din sud, zona Ismail-Odesa – și la românii din Serbia, din Bulgaria, din Ungaria etc.
Considerăm că „Revista română” este cea mai reprezentativă publicație a Astrei din perioada contemporană. Continuatoare a revistei fondate, la 1861, de A.I. Odobescu, actuala publicație a Astrei ieșene se află în anul XIX de apariție, cu 72 de numere. Impresionant, mai ales, pentru criza în care ne aflăm! Pe lângă conținutul bogat, adăugăm prezentarea grafică de excepție, cu ilustrații color semnificative în legătură cu întrega tematică. Toate dovedesc truda desfășurată cu dragoste de către redactori profesioniști.
Numai ultimele două numere ale „Revistei române”, 1(71) și 2 (72) din 2013, arată, prin întregul lor, că activitarea Despărțământului Astra din Iași poate fi echivalată cu activitatea unui Parlament cultural al românilor din țară și din afara granițelor. În toate numerele revistei, găsim referiri la toți aceștia. Vom exemplifica referindu-ne doar la ultimul număr. Substanțialul interviu realizat de cărturarul clujean Viorel Hodiș cu arhitectul Dan Sergiu Hanganu, evidențiază trăirile acestui „mare român canadian, fiu al Moldovei” care, în final, transmite „un cald salut cordial tuturor fraților mei ieșeni, moldoveni de dincoace și de dincolo … tuturor românilor de pretitindeni!” Minunat!
Profesorul-scriitor Doru Scărlătescu detaliază activitatea unui „mesager al românilor sud-dunăreni”, referindu-se la poetul, prozatorul, istoricul, folcloristul Cristea Sandu Timoc, „apostol al românilor timoceni”, plecat la ceruri, în octombrie 2012.
Dragoș-Ștefan Petrescu, în „Astra, stindard al culturii române în Basarabia (III)”, se referă, în principal, la una dintre metodele Astrei de a comunica: apropierea tinerilor basarabeni de activitatea acestei instituții, urmând ca, în viitor, ei să devină adevărați mesageri culturali români peste Prut. Aceleiași arii temetice se înscrie și jurnalul astristului brașovean Liviu Dârjan „Prin Basarabia, întru reciprocă apropiere – Edineț, Bălți, Chișinău”.
În lectura noastră, trecem mai greu peste paginile amare ale lui Anatol Popescu, devenit cunoscut ca luptător pentru păstrarea identității românești în sudul Basarabiei istorice, care scrie despre „Omagierea lui Gavriil Musicescu, impiedicată de autoritățile din Ismail”. Ne emoționează și ne tulbură evocarea vieții din sudul Basarabiei în perioada interbelică, citind „La sud spre est” de Constantin Brumă.
Citim cu plăcere cuvintele de omagiere scrise de Radu Țuțuianu („Condeiul din Ismail”) despre cunoscutul cronicar sportiv Ioan Chirilă (1925-1999), născut în orașul Ismail. Acelaș autor semnează pagina cu titlul „Copilul deportărilor”, în care schițează portretul scriitorului Spiridon Vangheli din Chișinău, „recunoscut în Republica Moldova și în străinătate pentru cărțile sale adresate copiilor”, dar și emoționantele pagini cu titlul „Mesageri printre frați”.
Colectivul de redacție are în vedere și pe românii din țară, trăitori, geografic, în inima României, dar minoritari în Covasna și Harghita. Semnificative sunt mărturisirile lui Menuț Maximinian – jurnalist, poet, om de cultură din Bistrița transilvană – despre „Școala românească din Odorheiu Secuiesc”, unde a găsit copii care „s-au obișnuit să fie învingători, pentru că toți luptă la păstrarea identității”, finalizând cu afirmația: „Așezământul de la Odorhei (peste 120 de copii) este unicul din țară prin structura sa. O oază de românism într-o mare maghiară. O școală românească minoritară într-o țară majoritară.”
Redacția nu uită nici „lungul drum petrecut de neamul nostru în istorie”. Mă refer la documentatul studiu „Columna lui Traian”, semnat Silvia Ciubotaru. Ca-ntotdeauna, și în paginile numărului la care facem referire, găsim poezie (Valentin Talpalaru, Adrian-Nicolae Popescu), prezentări de cărți („Astra rediviva”, în care autorul Marian Hariuc, prezentând volumul cu acest titlul, evidențiază rezultatele Astrei năsăudene; Ioan Țicalo prezintă cartea lui Culiță Ioan Ușurelu, scriitor contemporan din Vrancea, „Convorbiri esențiale”etc.).
Ar fi prea mult ca într-o filă de ziar să ne oprim la toate cele 66 de pagini ale unui număr din publicația „Revista română”. Totuși dorim să evidențiem încă două adevărate studii. Primul, „Legături istorice între provinciile românești prin Tabăra de cultură și civilizație românească „Acasă la noi”, este semnat de Ioan Seni, președintele Despărțământului Astra Năsăud, care definește taberele menționate ca adevărate ediții-performanțe, începând din anul 1997 și în prezent, redând fragmente din numeroasele scrisori de mulțumire ale participanților, care la unison își exprimă satisfacția de a vedea, cei mai mulți pentru prima dată, meleagurile Țării, dar și constatarea că „vorbim aceeași limbă, avem aceleași tradiții și obiceiuri.” Concluzia – Taberele „Acasă la noi” constituie adevărate lecții de istorie și cultură românească. Al doilea, „Prin artă și credință, ne înfrățim și ne înălțăm”, este semnat de Vitalie Zâgrea, care cu har scriitoricesc prezintă vizita IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la românii din Cernăuți și de asemenea vizita la Cernăuți a studenților basarabeni de la Universitatea din Suceava, demonstrând că „pentru creștini nu există granițe între state, există doar dragoste între frați”.
Să mai amintim prezentarea lui Mircea-Cristian Ghenghea despre „Congresul internațional al ziariștilor români”, ediția a IV-a, la care astriștii ieșeni au participat? Sau Calendarul activităților Astrei din Iași? Ar mai fi încă multe pagini interesante de amintit cel puțin, dar ne oprim aici. Ca o concluzie, din nr 2/2013 al „Revistei române” ne putem da seama de activitaea extraordinar de bogată a Despărțământului Astra „Mihail Kogălniceanu” din Iași, privind tot ceea ce înseamnă manifestări cultural-artistice pentru românii de pretudindeni. Ne întrebăm de unde au atâta putere în a realiza proiecte de o asemenea anvergură – am în vedere acum și Simpozionul Internațional „Românii din afara granițelor țării”, aflat la ediția a XV-a. O explicație găsim în cuvintele doamnei Areta Moșu: „Tot ceea ce facem se constituie în ecoul preocupărilor și aspirațiilor lor”, adică ale românilor de pretutindeni. Le dorim mult succes în continuare. Doamne, ajută!
Luminița Cornea
