„Ziua Limbii Române” sărbătorită în judeţul Covasna
În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mamă,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar cand nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea,
Tot în limba ta.
(Grigore Vieru-În limba ta)
La Casa memorială „Romulus Cioflec” din Araci a fost organizat, sâmbătă, un eveniment cultural-literar prin care a fost marcată, pentru prima dată, „Ziua Limbii Române”. La umbra nucului bătrân din curtea casei scriitorului s-au adunat copii, poeţi, scriitori, profesori- parte dintre ei îmbrăcaţi în frumoase costume populare- pentru a vorbi cu mândrie despre frumoasa limbă română. Evenimentul coordonat de prof. dr. Luminiţa Cornea a fot deschis cu poezia „ Rugăciune” a lui Mihai Eminescu, pe care a interpreta-o cu multă gingăşie în glas, eleva Daria Bugnar de la Colegiul Mihai Viteazul . „Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,/ Înalţă-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/Şi zid de mântuire,/ Privirea-ţi adorată /Asupra-ne coboară, /O, maică prea curată /Şi pururea fecioară, Marie!
Noi, ce din mila sfântului /Umbră facem pamântului,/ Rugămu-ne-ndurărilor/ Luceafărului mărilor/Ascultă-a noastre plângeri,/ Regină peste îngeri, /Din neguri te arată, /Lumină dulce clară, /O, maică prea curată /Şi pururea fecioară, /Marie!”
Alături de ea au interpretat poezii dedicate limbii române elevi ai Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe , poeta Mihaela Aionesei, din Târgu Secuiesc, actriţa Teatrului “ Andrei Mureşanu”, Duţa Guruianu şi binecunoscutul poet harghitean, Ionel Simota. La sărbătoarea limbii române de la Raci a fost prezent şi scriitorul Ştefan Danciu, din Miercurea Ciuc precum şi prof. dr. Alexandru Surdu care le-a vorbit celor prezenți despre Simplitatea şi corectitudinea limbii române la Nicolae Colan.
„Dăinuire întru limba română”
În prezentarea cu titlul „Dăinuire întru limba română”, prof. Dr. Luminiţa Cornea a arătat, printre altele: „Dăinuire întru limba română!? Ce înseamnă oare?
Dăinuire întru tot ceea ce înseamnă tradiție și credință. Dăinuire întru identitatea noastră. Dăinuire întru Eminescu și întru limba română! Eminescu – dădător de viață cuvintelor românești. Întreaga literatură cu „munții” ei – leagăn al limbii române!Dăinuire înseamnă a-ți cunoaște tradiția transmisă, de secole, din generație în generație, în Limba Română. Înseamnă a-ți cunoaște limba maternă pe care ți-a transmis-o buzele mamei, când abia învățai a gânguri, când încă nu făcuseși primul pas pe pământul neamului tău. „Limba maternă e una din cele mai scumpe comori ale oricărei naţii. De aceea nimeni nu are voie să-şi bată joc de ea, stricând-o. Dimpotrivă, toţi avem datoria să vorbim, dacă nu frumos, ceea ce-i mai greu, cel puțin corect”, afirmă categoric Nicolae Colan, în prefaţă la Îndreptarul ortografic, tipărit la Cluj, 1944.
Dăinuire întru limba română înseamnă să rostești limba mamei tale, frumos și corect, să-i redai expresivitatea prin frumusețea cuvintelor ei moștenite din moși-strămoși. Înseamnă să n-o batjocorești, stâlcindu-i sensurile sau chiar schimbându-i cuvintele pe care le-au folosit străbunii tăi. Pentru că nu vrei să sperii pe nimeni, dimpotrivă, ai vrea să-i cucerești prin frumoasa ta exprimare în limba română. (…) Dăinuirea întru limba română înseamnă să păstrăm tradiția scrierii ei în veșmânt latin. Înseamnă să păstrăm mireasma dulce-aromitoare a cuvintelor din bătrâni. De ce am renunța la ele? De ce să înlocuim cuvinte și de numiri vechi cu care ne-am născut și pe care le simțim ca ale noastre și numai ale noastre? Și totuși le înlocuim cu … echivalente moderne. Căutam un anume loc pe harta Bucureștiului. Pe internet, bineînțeles. Deodată, ce citesc? Biserica Prințul Mihai. Mânăstirea Prințul Radu. Biserica Prințesa Bălașa. Să nu-ți crezi ochilor! Biserica Domnița Bălașa este cunoscută de două secole. Domnița Bălașa este fiica Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Ce îi datorăm Domniței Bălașa? De ce nu avem dreptul să-i schimbăm numele? Viaţa ei a fost mereu o rană deschisă şi destinul, un lung blestem. A trăit mari dureri şi a trecut prin umilinţe greu de închipuit, pentru ca într-un târziu, descoperind iertarea şi mila creştină, să dăruiască oamenilor un spital, o şcoală şi cea mai frumoasă biserică din Bucureşti, care-i poartă numele, „Domniţa Bălaşa”. Nu numai bucureștenii, dar și noi cei care călcăm mai rar prin capitală, suntem obișnuiți de-o mie de ani, cum s-ar spune, cu Biserica Domnița Bălașa. Oare internetul vrea să ne schimbe? Sau, de fapt, cei care pun asemenea informații pe internet? Este ignoranță? De fapt nu numai pe internet. Este vorba de orice traducere, care se realizează de cei necunoscători de cultură și tradiție românească. Între limbă și cultură-tradiție românească este o puternică legătură. Vom dăinui întru limba română numai cunoscând și păstrându-ne cultura și tradiția.
Grigore Vieru este poetul care a suferit întru limba română. Întreaga lui creație este o poezie a identității de limbă și de credință. Grigore Vieru a ostenit „în ocna cuvintelor”, iar limba română este pentru el „limpede ca lacrima”. Grigore Vieru și generația sa din Basarabia au trăit drama marginalizării limbii române, botezată moldovenească și trecută la grafia slavonă. De aceea au luptat, prin scrisul lor, pentru regăsirea unității culturale prin limbă și credință. Uneori, în poezia sa, cele două elemente identitare se unifică: „De departe vine – din colinde,/Din Psaltiri și din condeie sfinte./ Ei au îndrăgit întâi scânteia.” „În privirea Ei întâia oară/ Am văzut c-avem și noi o Țară./ Și în cântul Ei urcând Parnasul/ Auzirăm Țării noastre glasul / În Limba Română!// Dacă hoarde ne-au prădat păgâne,/ Am găsit în ea și foc și pâine./ De-ar seca și Mureșul și Prutul,/ Tot în ea ne-am dibui-nceputul, / în Limba Română!” (Limpede ca lacrima). Dăinuim întru limba română. Suntem în limba română. Trăim, ne mișcăm, vorbim în limba română. Ființăm ca neam și țară în limba română. Să păzim limba română așa cum sunt păzite hotarele țării!”
„Ziua Limbii Române” a fost organizat la Casa memorială „Romulus Cioflec” din Araci de către Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni , Societatea de Ştiinţe Filologice- Filiala Covasna şi Despărţământul Astra Covasna-Harghita, în colaborare cu Radio Tg. Mureş şi revista „Vatra Veche” din Tg. Mureş.
„Ziua Limbii Române” la Covasna
În organizarea Asociaţiei Cultural-Creştine „Iustinian Teculescu” a fost sărbătorită sâmbătă după-amiază, la sala Unirea din Covasna, „Ziua Limbii Române”. Evenimentul a fost marcat printr-un moment artistic prezentat de actorul Teatrului Andrei Mureşanu, Sergiu Aliş, precum şi de Formaţia Voienştenii din localitate şi de elevi ai Şcolii Gimnaziale Avram Iancu. Cu această ocazie a avut loc şi o masă rotundă cu tema „Frumuseţea limbii române” precum şi o expoziţie de cărţi şi fotografii vechi
Maria Graur
