Credincioşii ştiu, fără doar şi poate, dar este bine să cunoască şi ceilalţi semeni mai puţin familiarizaţi cu rânduielile bisericeşti, că în fiecare an, pe 29 august, se pomeneşte cu evlavie un episod sângeros din istoria creştinătăţii – Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
A fost supranumit şi Înaintemergătorul, fiind cel mai important profet al lui Iisus Hristos, pe care l-a şi botezat în Apa Iordanului.
Data de 29 august este considerată ultima mare Sărbătoare a Anului bisericesc, care se încheie cu ultima zi din luna lui „Gustar”.
Trebuie reţinut faptul că după cinstirea nemăsurată care i se acordă Maicii Domnului, Biserica creștină îl aşează imediat pe Ioan Botezătorul, drept cel mai mare dintre sfinți, având mai multe zile de pomenire: pe 24 iunie – Nașterea sa, 29 august – Tăierea Capului şi 7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan ca Botezător al Domnului Iisus.
Sântion de toamnă sau Crucea mică
În unele zone din judeţ, mai cu seamă în satele din Ţara Buzaielor, această zi tristă mai este cunoscută şi sub denumirea populară de Sântion de toamnă. Întrucât, cu fiecare zi ce trece ne apropiem de noul sezon, cel al frunzelor galbene, al melancoliei, dar şi al culegerii roadelor şi al numărării…bobocilor.
Păsările călătoare sunt pe cale să-şi ia zborul, dacă cumva au şi făcut-o, vieţuitoarele se pregătesc să întâmpine sezonul rece, iar natura oferă o paletă cromatică inegalabilă.
În Calendarul popular găsim, totodată, şi expresia de Crucea mica, ceea ce reprezintă un avertisment pentru închinători de a nu consuma în această zi anumite fructe şi legume ce duc cu gândul la jertfa supremă a Sf. Ioan.
Datini străvechi
Unchieşul Nicolae Hosu, din Covasna, ştie o mulţime de lucruri legate de datinile creştine şi, ca atare, respectă obiceiurile cu sfinţenie, educându-şi nepoţii în acest spirit: „Oamenii cu frica lui Dumnezeu trebuie să ţină astăzi post aspru, să nu mănânce decât struguri şi să bea apă. Doar atât!
Cei care, totuşi, nu se pot înfrâna, să aibă grijă să nu poftească la fructele şi legumele ce au miez în formă de cruce (nuci, usturoi), cu forme rotunde (precum un cap de om) sau care sunt de culoare roşie: varză, mere, pepene. Mai cu seamă trebuie evitată varza, pentru ca pe o asemenea legumă se zice că ar fi fost sprijinit capul profetului spre a fi decapitat”.
Adevăr şi legendă
Dar cum s-a ajuns la această monstruoasă execuţie? Cât este, oare, adevăr şi legendă în descrierea ei? Greu de spus. Cert este că Evanghelia povesteşte despre dezmăţul şi luxul în care trăia despotul Irod, păcătuind cu soţia fratelui său. Singurul care a avut curajul să-i reprojeze în faţă acest lucru a fost Ioan, care pentru îndrăzneala sa a ajuns în temniţă.Cel mai mare duşman i-a devenit Irodiada, cumnata şi concubina regelui, ce îşi pusese în gând să-l lichideze pe prooroc pentru afrontul adus.
Şi momentul prilenic s-a ivit. Atunci când suveranul şi-a serbat ziua de naştere cu mare pompă, fiica Irodiadei, frumoasa Salomeea, şi-a propus să-l scoată din minţi graţie farmecelor sale. Ca atare, a acceptat să danseze în faţa lui, drept răsplată Irod promiţându-i că-i satisfice orice dorinţă.
Dansul Salomeei
La îndemnul mamei, Salomeea i-a cerut atunci regelui capul Sf. Ioan Botezătorul, deşi ştia că Proorocul este apreciat de tiran. Tânăra a dansat lasciv, iar suveranul ameţit de băutură, n-a avut încotro şi i-a îndeplinit pofta!
…Şi aşa a fost decapitat, dintr-un capriciu al unor femei fără minte, un om nevinovat, capul său fiind adus pe o tipsie. Când a văzut „trofeul”, regele a avut o tresărire, ca un fel de frison, zicându-i Salomeei: „Acum poţi să dansezi cât vrei”.
Temându-se că sfântul ar putea învia în mod miraculos, Irod le-a dat ucenicilor lui Ioan doar trupul acestuia spre a fi înhumat, Capul Proorocului fiind îngropat de Irodiada adânc în curtea locuinţei sale.
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce capul a urmat o serie de peregrinări, numite „Aflări ale preţiosului cap”.
Superstiţii, prejudecăţi
Referitor la ziua de astăzi, cu o istorie atât de zbuciumată, am mai aflat prin preumblările de-a lungul anilor prin judeţul Covasna o serie de ciudăţenii, superstiţii, prejudecăţi povestite mai ales de bătrânii satelor. Sunt vechi eresuri care decurg din credința în spiritele malefice, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare de rele sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei, legate de modul în care se respectă rânduielile acestei zile îndoliate.
Astfel, la masă nu se aduc tipsii, deoarece se spune că pe un asemenea chinval i-a fost prezentat tiranului Irod, Capul Sfântului Ioan. De asemenea, pâinea şi alte bucate se frâng sau se rup în mână, nefiind utilizate cuţitele sau alte obiecte tăioase, deoarece fac referire la sângeroasa operaţiune de descăpăţânare a Proorocului.
Este bine să se dea azi de pomană sărmanilor pere, mere, struguri şi castraveţi, care în prealabil se sfinţesc la biserică, împărţindu-se după Slujbă în amintirea persoanelor apropiate ce s-au prăpădit.
Familiile care au rude decedate în condiţii neelucidate ori dramatice au prilejul acum să ţină slujbe de pomenire şi să dăruiască pachete cu struguri şi pâine celor nevoiaşi.
Sezonul autumnal îşi anunţă prezenţa…
Oamenii spun că de acum încolo apar tot mai pronunţate semnele sezonului autumnal. Cu obişnuitele dimineţi şi seri tot mai răcoroase – chiar dacă la prânz este încă destul de cald – răceala toamnei putând fi asemuită la modul figurat cu senzaţia unui om cuprins de friguri, atunci când îşi aminteşte modul în care a trecut în lumea drepţilor Sfântul Ioan Botezătorul.
Nu uitaţi, stimaţi cititori, pe 29 august este zi de post, o dată importantă în Calendarul creştin, ce se cere tratată cu respect, întru venerarea Proorocului Ioan.
Horia C. Deliu
